Ati prefera ironiile mai dure sau cele nevinovate, ce risca sa nu fie observate si retinute? Comediile, incluzand comicul de limbaj si personaje, nu ar fi la fel de spumoase daca nu ar ironiza ceea ce doare cel mai tare in lumea reala. De ce? Pentru ca prin comedii, prin starnirea rasului acceptam o situatie pe care in alt context mai sobru si serios (ce tinde sa ocupe aproape tot timpul) o respingem. Consider ca in aceasta cheie este cel mai potrivit sa privim filmul francez Josephine s’arrondit ( tradus: Josephine se intoarce).Continue reading Josephine se intoarce – Comedy Cluj 2016
Ce facem cand intelegem in sfarsit care este scopul vietii noastre? Ne zbatem din greu sa il atingem si angajam pana la ultimele rezerve de energie? Da, probabil ca multi sunt de acord. Si atunci, cum reactionam cand ii privim pe eroii nostri, pe cei care risca absolult totul ca sa isi indeplineasca visul, cand le observam gesturile, atitudinea, mimica si identificam atatea emotii puternice pe fetele lor? Ce sa spun…….am ras aproape tot timpul!Continue reading Clubul aventurierilor – Comedy Cluj 2016
Requisitos per sara una persona normal – Ce-ti trebuie sa fii normal
Ce film ai alege sa vizionezi sambata seara? Sunt de acord ca depinde de starea emotionala de moment, insa cu siguranta marea majoritate a cinefililor nu ar urmari un film greu cu care sa-și consume energia (cat mai este din ea) și nervii, ci mai degraba unul facut dupa urmatoarea reteta clasica: se alege o poveste de dragoste, se simplifica, se adauga putin amuzament (situatii comice, chiar și un limbaj comic din cand in cand) și la sfarșit se servește cu happy end-ul de rigoare. De fapt, ultimul criteriu e ingredientul surpriza al oricarei comedii. In acest fel poate fi caracterizat și filmul Requisitos per sara una persona normal – Ce-ti trebuie sa fii normal, astfel are toate șansele sa binedispuna un public dornic de relaxare.Continue reading Requisitos per sara una persona normal – Ce-ti trebuie sa fii normal – Comedy Cluj 2016
Rat-A-Tat – Doggie Don vs The Cat Man – Comedy Cluj 2016
Recunosc, pana sa vad acest Rat-A-Tat nu vazusem nicio alta animatie indiana in afara de SuperEroul din Toonpur. Nu dadusem la niciun festival de vreuna, ma rog, cu Animestul sunt in urma de vreo 2 ani, cand a aparut de fiecare data altceva si n-am mai ajuns.
Nu exista altruism, nu exista fapte bune pur si simplu, fiecare are interesul sau. Cand dam bani la saraci, o facem pentru a ne simti noi mai bine. Alteori, dam pentru a impresiona pe cei din jurul nostru.
Daca maine ai anunta ca vei muri, ca te-ai decis sa mori, oare cati oameni te-ar regreta cu adevarat? Cum s-ar pozitiona ceilalti oameni fata de tine? Cat de indispensabil esti tu cu adevarat? Si, neaparat, cati oameni ar incerca sa te faca sa te razgandesti?
Recent, pe tema eutanasiei, am vazut celebrul Me before you. Tematica e aceeasi, abordarea este total diferita. Oricat mi-ar fi placut Me Before You, el este facut facut sa-ti stoarca lacrimile. Nenatural. Concentrat doar pe povestea de dragoste.
Nu zic, e bine si asa, unghiurile pot fi diverse. Doar ca, vedeti voi, eutanasia nu este doar pentru oameni bogati, pentru cei care resimt dureri cumplite ori pentru cei care nu mai pot sa se miste. Eutanasia inseamna si o privire catre viitor: vreau sa aleg cand sa mor, nu vreau sa-mi petrec finalul vietii in spitale, nu vreau sa ajung sa ma stearga altii la fund. Si, repet, poti alege sa mori si cand esti putred de bogat, si cand abia ai bani sa treci strada. In fata mortii suntem cu totii egali, boala este necrutatoare.
Incercati, totusi, sa va puneti intrebarile de mai sus. Si incercati sa va ganditi la un prieten care credeti voi ca ar veni la voi sa va vada. Unul care si-ar sacrifica multi bani, care v-ar face toate poftele, care v-ar suporta inclusiv nervii, totul dintr-un singur motiv: pentru ca tine la voi.
Filmul despre asta este: despre prietenie. Si despre cat de important esti, cu adevarat, pe acest pamant. Esti bun, dar nu de neinlocuit. Oricine ai fi tu.
Din punctul meu de vedere, titlul este complet gresit. Cei care l-au pus vor sa abata atentia de la tema principala si sa mute reflectoarele catre caine. Da, Truman este un caine, cel mai bun prieten al omului, cel care nu te tradeaza niciodata. Doar ca, vedeti voi, oricati caini ar fi intr-un film, eu pot sa ma uit prin ei, peste ei, pe langa ei, pe sub ei daca e nevoie, si sa observ oamenii si problemele lor.
Truman este un film despre oameni si despre problemele lor (fizice si psihice). Oricat de credincios ar fi un caine, el ramane un animal. Oricat de mult ar suferi acesta, suferinta oamenilor ma impresioneaza mult mai mult.
Cat despre titlul romanesc, zic doar atat: imi suna a manea. Ori a hip-hop. Ceea ce, in sine, nu e un lucru rau, titlurile comerciale nu fac rau. Doar ca nu pot intelege de ce un titlu banal si international, precum Truman, a trebuit imbogatit cu explicatii. Daca producatorii filmului au vrut Truman, de ce tu, ca roman, vrei mai mult? Serios, refuz sa inteleg!
Daca Truman ar vorbi a fost vazut la Festivalul Pelicula, festival aflat la prima editie. Mai multe detalii despre festival aflati de pe site-ul lor oficial si de pe pagina lor de Facebook. Eu va zic doar atat: sud-americanii NU fac DOAR telenovele! Cu gandul acesta trebuie sa mergeti la filmele din acest festival. Altfel, filmul Daca Truman ar vorbi intra in circuitul normal al cinematografelor incepand de maine, 16 septembrie, fiind distribuit in Romania de Freealize. Salutari SUD-AMERICANE tuturor!
Inspirat din fapte reale, filmul este practic povestea unei familii de kurzi care traieste linistit intr-un mic sat din Iran in anii 70`. Hibat, avocat de profesie, este implicat in tensiunile politice si ajunge dupa gratii pentru ca a avut curajul sa isi apere idealurile contrare regimului instaurat de sah. Este eliberat dupa sapte ani si o cunoaște pe viitoarea lui sotie cu care va avea un copil. Viata lui se schimba cand in peisaj apar inca doua persoane. Pornesc intr-o drumetie, abandoneaza tara natala, iar intr-un final se stabilesc in Franta. Aceasta familie este dispusa sa treaca peste orice pentru a indeplini scopurile dorite.Continue reading Nous trois ou rien – Noi 3 sau nimic
Precious Cargo – filmul in care Bruce Willis NU este greu de ucis
Stiu ca unii considera titlul ca fiind spoiler, insa mie mi se pare cea mai buna reclama pe care o poti face unui film. Totusi, cu informatia asta poti frange inima multor cinefili. In fond, ei pot avea aceeasi revelatie pe care o are un copil cand afla ca Mos Craciun nu exista.
90% dintre articole au o structura fixa. Exista, insa, cateva filme care nu se incadreaza in tipare, fie de bine, fie de rau. In acest caz, este de bine.
Bolgen – Valul Ucigas este un film atipic. Este Disaster movie, ca aceste filme au un gen al lor, insa unul diferit. Este tipul de film aparent previzibil, care, insa, te tine in scaun pe intreaga sa durata. Are si lipsuri, unele de-a dreptul inexplicabile, insa plusurile par a fi mai multe. Continue reading Bolgen – Valul Ucigas – The Wave
Eu am zis de atatea ori: Morometii e bun, dar si mai bun ar fi daca Morometii ar fi transportat in anii 2000. Ori macar in 90.
Baltagul este un roman genial. Cum v-ati imagina-o pe Vitoria Lipan in 2016? Cum l-ar cauta ea pe Nechifor?
Toate panzele sus e un roman genial de aventuri. Cum mai sunt navigatorii astazi? Ce mai cauta ei, ce probleme mai intampina, cum mai decurge o expeditie?
V-ati dus vreodata la vreun film in orb, fara sa stiti despre ce este vorba? Ati mersi la vreun film stiind doar tara de origine si atat? Daca n-ati facut-o pana acum, va sfatuiesc s-o faceti, sa mergeti la un film despre care nu stiti ABSOLUT nimic, nici macar ce gen este.
Am mers la Cinema Elvira Popescu, stiam doar ca e in cadrul B-iff 2016, stiam doar ora de incepere si stiam ca e belgian. Restul urma sa intre la capitolul NEPREVAZUT.Continue reading BIFF 2016: D’Ardennen – The Ardennes
Dakino este festivalul cel mai longeviv din Bucuresti. Are avantajul de a combina lungmetrajele cu scurtmetrajele, nefiind axat doar pe unele. Are, anul acesta, o singura locatie, Hollywood Multiplex, anul urmator urmand a se muta in noua sala multifunctionala a cinematografului Gloria (asta daca ce spune primarul in functie al Sectorului 3 se va dovedi adevarat).
Anul acesta a fost proiectat, in deschidere, filmul Room. Din pacate, filmul nu are distribuitor oficial in Romania, asa ca singura sansa sa fie vazut in mod legal era (si este, ca va mai rula inca o data) Dakino 25.Continue reading Room a deschis Dakino 25
Ultimul lup – o poveste de dragostea pentru natura
Filmele europene sunt ceva mai rar in Romania, daca nu esti genul care sa mearga la festivaluri cu greu vei vedea intr-o sala de mall un film care nu intra sub categoria blockbuster american. Cu siguranta, ai auzit macar de Vidoq, printre putinele filme care au rulat la mall si care este unul dintre cele mai cunoscute pelicule frantuzesti ale ultimilor 20 de ani, daca nu l-ai vazut – zic ca e cazul sa o faci pentru personaje si pentru imagine. sau poate ai auzit de filmele straine propuse pentru Oscarul de anul acesta, insa iar – e o leaca dificil sa le vizionezi daca nu esti pasionat de subiect, desi au la fel de multe plusuri ca un film clasic american, unde mai pui cireasa de pe tort cand unele dintre ele trateaza subiecte cu adevarat grele pentru perioada pe care o traversam. Continue reading Ultimul lup – o poveste de dragostea pentru natura
Toata lumea cunoaste sintagma Sexul vinde. Fie ca vorbim de presa scrisa, de presa audio-vizuala ori chiar de cinema, sexul, ca subiect, vinde. Cinematografic, un film despre sex este catalogat, cumva automat, drept film comercial. Continue reading Love 3D este un film contradictoriu
Recunosc ca titlul filmului mi-a starnit zambetul. Anticipasem, in mare, despre ce este vorba, lucru care nu-mi dau seama cat este de bine pentru film. Titlul original, Fusi, in fapt numele personajului principal, era, intr-adevar, oarecum sec, dar nici titlul ales de romani nu-mi surade: este, deopotriva, amuzant, neserios, cu un pic de spoiler si, cumva, deloc comercial. Sper sa gresesc, dar parca nu te imbie sa te duci la cinema vazandu-l.
La sfarsitul anului 2015 a fost vizionarea filmului Point Break. Desi de obicei ma duc cu temele facute, de aceasta data ma dusesem nepregatit: nu vazusem filmul Point Break din 1991. Fiind vorba de un remake si nu de un sequel, am zis ca e mai bine asa, ca ma pot bucura, poate, mai mult de film.
Am ratat The Lobster cand a rulat la Festivalul Filmelor de Cannes. Ii vazusem povestea, ideea de la care pleca, si mi se paruse interesanta. Despre aceasta idee voi scrie mai jos.
Rezumatul (cu ceva spoilere, nederanjante zic eu) suna cam asa: intr-o societate distopica oamenii sunt impartiti dupa un unic criteriu: cei singuri vs cei cuplati. Cuplurile au parte de toate privilegiile, cei singuri sunt trimisi intr-un hotel, unde au 45 de zile sa se cupleze. Daca nu fac asta in 45 de zile, vor fi transformati intr-un animal pe care si l-au ales.
In padure, insa, locuiesc cei singuri, care au reusit sa evadeze. Acolo regulile sunt asemanatoare, dar in sens invers: daca in hotel nu ai voie sa te masturbezi, in padure nu ai voie nici macar sa filtrezi cu o alta persoana.
Periodic sunt organizate vanatori, cei din hotel putandu-si prelungi sederea daca omoara pe cei din padure.
Am avertizat in privinta spoilerelor, deci nu ma acuzati ca le-am dat. Cumva, articolul este adresat celor care au vazut deja filmul, celor care nu-s deranjati de spoilere ori celor care oricum nu vor sa-l vada.
Oameni singuri vs cupluri
Premisa de la care pleaca societatea actuala, cea reala, nu cea imaginata in distopii, este ca omul trebuie sa fie cu cineva. Presiunile sunt de toate tipurile si la toate nivelurile: familia te intreaba, insinueaza ori chiar te indeamna, intr-un mod cat se poate de direct, ca trebuie sa ai si tu pe cineva; statul ofera tot felul de programe, tip prima casa, adresate intai si intai cuplurilor; diversele firme organizeaza tot felul de promotii adresate cuplurilor ori macar persoanelor insotite: vezi Orange Film-ul de la cinematografe, vezi ofertele tip Meniu de cuplu la popcorn, vezi tonele de oferte de 14 februarie, ajungandu-se chiar la oferte tip O SHAORMA GRATIS PENTRU JUMATATEA TA LA UNA CUMPARATA; presiunile sunt si indirecte, daca te duci singur la un restaurant va trebui sa infrunti privirile circumspecte ale celor din jur, fie priviri pline de ura, fie priviri pline de compasiune; tot la restaurante sunt localuri care abia daca te primesc singur; sa ocupe o masa intreaga c-o singura persoana? nu e rentabil; tot din categoria presiunilor indirecte sunt si cele de la locul de munca: de cate ori nu s-a intamplat ca persoana X sa primeasca o prima sau o avansare pentru ca, citez: „saraca, are 3 copii, se chinuie mult”.
Cumva, exista aceasta impartire intre cei singuri si cei cuplati. Cei cuplati tind sa iasa tot cu altii cuplati: familia Popescu ia masa cu familia Ionescu; Familia Georgescu se duce in vizita la familia Marinescu. Cei singuri tind sa iasa si sa socializeze tot cu altii singuri: hai, vii pe la mine sa ne jucam pe consola? hai sa bem ceva la barul X. De multe ori, amestecarea celor singuri cu cei cuplati este evitata: bai, NE PETRECEM revelionul alaturi de alte 5 cupluri, TU nu o sa te simti bine deloc. Culmea, si in sens invers e naspa, cel mai bine putand exemplifica acest lucru prin zicerea, devenita celebra: A merge in club cu gagica-ta e echivalent cu a merge in padure cu copacul la spinare.
La fel se intampla si in cazul trecerii dintr-o tabara in cealalta: un burlac convins, dupa ce isi gaseste jumatatea, incepe sa faca fix ce fac alte cupluri. Nu mai iese cu baietii la bere, se duce acum in vizite la diverse alte familii; i se pare penibil si pueril sa se joace pe consola, iar revelioanele si le petrece alaturi de alte cupluri. In sens invers, dupa ce s-a despartit de jumatatea sa, o persoana reincepe sa isi descopere prietenii (cei singuri, ca ceilalti sunt inaccesibili), incepe sa vada ca nu e chiar atat de penibil sa se joace pe consola si, constata, dintr-o data, ce misto e sa iesi la o bauta cu colegii.
Cum poti spune toate astea? Intr-un eseu? Intr-un articol de ziar? Intr-un articol pe un blog? Mult mai simplu si mai eficient este sa faci un film cu toate astea. E drept, filmul are mai multe intelesuri, nu e sigur ca toata lumea a inteles ce am inteles eu ori ca scenaristul chiar a vrut sa spuna toate astea, dar, ca idee, filmul e cea mai facila modalitate de a spune chestii pe care altfel nu le-ai spune. Nu poti spune, in mod direct, nici ca cei singuratici is niste dobitoci, nici ca cei cuplati sunt niste incuiati. Cumva, te situezi la mijloc, spui ca unii au o parere proasta despre ceilalti si, per total, iesi bine.
Nu-mi dau seama de care parte a baricadei se afla autorul. Tind sa cred ca a fost de ambele laturi. Nu stau sa caut, nu este asta foarte important. Mesajul este mai important si, cumva, cu el trebuie sa ramanem.
Filmul The Lobster
Filmul, per total, are o tona de minusuri. Daca ar fi sa apreciez pe cineva, acel cineva este scenaristul. Modul in care povestea e pusa pe ecran este deficitara. Distributia e aleasa ciudat, niste nume cunoscute joaca absolut ciudat, fie din cauza ca le-a fost repartizat rolul gresit, fie pentru ca au primit indicatii regizorale dubioase, regia are multe minusuri, iar filmul este, cumva, intre mai multe genuri, fara a putea preciza cu certitudine cui apartine. Scenariul nu e perfect, doar ideea de baza este una geniala, din acest motiv ma astept ca aceasta sa fie MULT mai bine pusa in valoare de altcineva. In fond, seria Hunger Games are la baza mai multe idei preluate, marele merit al autoarei seriei fiind modul in care le-a amestecat. Cum ar zice cei de la Parazitii, a reusit sa gaseasca un mix bun.
Singurul motiv pentru care recomand The Lobster este modul in care-i pusa problema singuratatii. Cinematografic as zice ca filmul trebuie evitat, insa nu toti sunt de aceeasi opinie cu mine, pe IMDB filmul avand, in acest moment, peste 7. Despre film, strict din punct de vedere cinematografic, a mai scris Angela.
Concluzii
Filmul The Lobster pune foarte misto problema singuratatii. Cumva, fara sa va dati seama, voi actionati la fel insa vi se pare normal sa fie asa. Este NORMALITATE ca un om sa fie cu cineva, iar atunci cand ESTE singur vi se pare la fel de normal sa socializeze mai mult cu cei ca el.
Cei singuri se transforma, dupa ceva timp de singuratate, in niste animale. In mod metaforic asa ganditi si voi, chiar daca vi se par cam dure cuvintele. E drept, exista un termen care nu-i deloc peiorativ: Lup Singuratic. Dar, oricum ati vrea s-o luati, Lupul Singuratic, fie si metaforic, tot animal este.
Nu cer nimic, nu vreau sa se schimbe nimic. Nu-s fericit, dar nici suparat ca lucrurile sunt asa. Cumva, ma simt bine ca-s contra curentului, deci nu mi-as dori sa se schimbe nimic.
The Lobster nu va intra in cinematografele patriei, lucru absolut firesc avand in vedere calitatile sale cinematografice indoilenice. Eu l-as proiecta, insa, in licee si in facultatile umaniste. Ar genera niste discutii extrem de interesante, pe care putine alte filme le-ar putea genera. Apropo, in film nu se spune nicaieri cand s-ar petrece. Motivul il deduceti singuri. Salutari CINEMILE tuturor!
Cel mai asteptat film al anului este, de departe, Star Wars: Trezirea Fortei. Personal, mergeam la vizionare cu sentimente contradictorii: intr-un fel ma bucuram ca revine una dintre seriile care m-a indreptat catre genul SF (Star Wars si Matrix), pe de alta parte eram neincrezator in ideea de a-l continua Disney. Cumva, eram impacat cu ideea ca universul Star Wars nu trebuie sa moara, stiam ca echipa de marketing de la Disney va reusi sa stoarca maximum din franciza, pe de alta parte, cinematografic vorbind, as fi preferat ca filmul sa continue independent. In plus, faptul ca regizor urma sa NU mai fie George Lucas era iarasi o veste proasta. Anul trecut am si scris un articol umoristic legat de Star Wars, pe care vi-l recomand. Continue reading Star Wars: Trezirea Fortei
Atunci cand Emil ma trimite la cate un film in locul lui imi este imposibil sa refuz. De ce? Pentru ca ideea de a scrie pe Cinemil mi se pare foarte draguta, dar si pentru ca nu stiu cum a reusit, dar Emil nu m-a trimis niciodata in locul lui la un film prost. Am fost foarte incantata sa ajung la vizionarea filmului Pretul gloriei si de faptul ca acum va pot scrie si voua despre un film in care Charlie Chaplin este unul dintre personajele principale. Continue reading Pretul gloriei
