Bullyingul, un termen care-mi displace profund, dar care este intraductibil exact in limba romana, are multiple intelesuri. Desi in ultima vreme se vorbeste cu precadere despre bullyingul in randul tinerilor, in special in scoala si liceu, el este prezent in multe alte locuri. Poate fi prezent si la locul de munca, poate fi intalnit si in cartier (unde persoana diferita, eventual de alta etnie, poate fi hartuit, intimidat), poate fi intalnit oriunde.
Si, foarte important de stiut, in cazul bullyingului exista, de obicei, minimum 3 persoane. Trei entitati. Exista agresorul, unul sau mai multi, exista victima, una sau mai multe victime, si, cel mai important, exista martorii. Ei, paradoxal, sunt in majoritatea cazurilor cei mai importanti.Continue reading Wonder – Minunea
Musicalurile au un farmec aparte. Poti doar sa le iubesti sau sa le urasti. Intri in lumea lor magica, te lasi patruns de farmecul lor si le savurezi fiecare vers, fiecare nota muzicala.
Eu, insa, sunt un caz aparte: nu sunt fan musicaluri, multe m-au dezamagit, dar nici nu le detest. Le inteleg logica, utilitatea, ma bucur ca exista, dar nu mi-as pune vreun musical pe vreo lista de favorite. Nu inseamna, insa, ca nu ma pot bucura de un musical bun. Ori macar decent.Continue reading The Greatest Showman – Omul spectacol
UPDATE: Castigatorii sunt: Anamaria Mocanu (pe Facebook) si Narcis (#peblog). Voi contacta cei 2 castigatori pentru a stabili cu ei cum intra in posesia premiilor.
Probabil ati auzit cu totii de simpaticul Remy, cel mai neobisnuit ajutor de bucatar. Nu stiu daca ati vazut filmul, daca nu ati facut-o eu zic ca trebuie sa faceti urgent asta. Daca ati facut-o, oricum este un film de revazut, deci aveti de facut fix acelasi lucru.
Acum, pentru ambele categorii de persoane am o veste buna: am de dat doua DVD-uri cu acest film. Ca de obicei, voi face nu unul, ci 2 concursuri. Fiecare concurs va fi independent unul de celalalt.
Aici, pe blog, va trebui sa lasati in comentariu raspunsul la intrebarea: CUM IL CHEAMA IN FILM PE FRATELE LUI REMY? Daca nu ati vazut filmul si nu stiti raspunsul, aveti intregul internet la dispozitie pentru a afla.
Pe facebook voi schimba modalitatea de concurs. De la celebrul like & share, trec acum la comentariul cu tag. Va trebui ca in comentariu, la postarea de pe pagina de facebook, sa taguiesti MINIMUM 2 prieteni alaturi de care ai vedea acest film. Nu accept comentarii de genul ALATURI DE X CARE NU ARE FACEBOOK. Poti aminti si de prietenii fara facebook alaturi de care ai vedea filmul, dar trebuie musai 2 taguri. MINIMUM doua. Concursul se incheie marti, 19 decembrie, ora 23:59. Miercuri voi anunta castigatorul.
La acest Concurs de sarbatori poate participa ORICINE, insa premiul va fi trimis DOAR pe teritoriul Romaniei. Poti fi si din strainatate, nu ma deranjeaza, insa va trebui sa-mi furnizezi o adresa din Romania, a unor prieteni, rude, ce-or fi ei, unde sa trimit dvd-ul. Pentru Bucuresti exista optiunea inmanarii personale, pe care poate o preferati daca vreti sa ma si cunoasteti.
Si atentie: filmul este in versiunea DUBLATA!
Legat de cele 2 DVD-uri cu Ratatoille, ele au fost primite la standul Tefal la conferinta FoodBloggers 2017. Un dvd este al meu, un al doilea este de la un coleg blogger, Cristian. Ca sa stiti cui sa multumiti in afara de mine. Asadar, concurs de sarbatori pana pe 19 decembrie. Mult succes!
Mai demult, sa fie vreo 5 ani de atunci, cand eram la inca la inceput in ale bloggingulu si foarte la inceput (daca-mi este permisa expresia) in ale bloggingului cinematografic, imi propusesem sa nu analizez o comedie decat dintr-o singura perspectiva: te-a facut sau nu sa razi? Ma enervam pe autistii, da, asa-i consideram, care analizau un film la care se radea pe rupte. Ii consideram absurzi, ingusti, snobi, sclifositi. Mi se parea imaginea perfecta a criticului de film: cel care sta serios intr-o sala care rade in hohote. Cel care se simte deranjat de rasetele prea zgomotoase ale spectatorilor de langa el.Continue reading Épouse-moi mon pote – Te-nsori cu mine bro?
Filmul Ghinionistul are unele dintre cele mai misto personaje secundare
Am vazut filmul Ghinionistul de 2 ori si la cat de bun e, parca l-as mai vedea o data. Simplul fapt ca m-am dus pentru a doua oara sa-l vad, la un interval atat de scurt de timp, inseamna ca mi-a placut mult. Cu putine filme am facut ori as face asa ceva.
Unul dintre motivele pentru care îți voi recomanda să mergi la Coco alături de prichidel (dacă ai unul) este multitudinea de culori și mișcare, pe care filmul ți le oferă. Disney, prin Pixar au făcut una dintre cele mai vivante animații a anului acesta.
Deși cu persoanje destul de slabe și cam previzibil pe alocuri, COCO este povestea unui tânăr pe nume Miguel care își dorește să devină muzician. Doar că, în urmă cu 4 generații stră-stră-bunicul său plecase în lume ca să fie muzician, motiv pentru care soția declară interzisă muzica și dansul în familie. Ordinul este menținut până la Miguel, mare fan al lui Ernesto de la Cruz, un localnic ajuns celebru trubadur în întreg Mexic.Continue reading Ana Marin despre Coco
Cred ca ati auzit deseori vanturata ideea conform careia cea mai mare problema a acestei planete o reprezinta locuitorii ei. Nu TOTI locuitorii, ci, culmea, cei mai inzestrati intelectual dintre ei. Da, planeta era frumoasa, avea o logica a ei, un curs al ei, pana cand omul a intervenit si a schimbat totul.
In viata reala nu prea poti sa afirmi asta, decat cu jumatate de gura. Exista ecologisti care se lupta pentru planeta, care se opun oricarei forma de exploatare, fie a resurselor subsolului, fie a exploatare a faunei. In conceptia unor ecologisti, omul trebuie pur si simplu sa traiasca cu ce creste in pom ori in Pamant.Continue reading Singularity – Kronos: Solutia Extrema
De fiecare data cand aud de un remake ma gandesc, intai si intai, la oportunitatea lui. De ce era necesar remake-ul? Ce aduce el nou?
Paradoxal, regula cinematografiei nu se aplica deloc in teatru. Acolo Romeo si Julieta a avut, de-a lungul timpului, mii de adaptari, nimeni nu se supara sa mai vada inca o adaptare. In fond, inca un remake.
Cinematografia, insa, are regulile proprii. Drept urmare, desi am devenit mai tolerant cu remake-urile, mai ales daca-s facute dupa un numar rezonabil de ani, tot sunt mai pretentios decat cu un film normal. Consider din start ca are o bila neagra pentru lipsa de originalitate. Pentru ea, deci, trebuie sa compenseze.Continue reading Crima din Orient Express este un remake reusit
Așa cum am zis și la Daddy’s Home 2, sunt o persoană căreia îi plac filmele de Crăciun și dacă mai sunt și comedie, sunt câștigată. Amu’ nu mă înțelege greșit, dacă e o porcărie nu o să mă uit că din feng-shui-ul de cadouri, îmi rămâne doar shuiu’ și nu nimeni nu vrea asta! Iar când Emil a venit cu invitația de a merge la Mame bune și nebune partea a doua, și pentru că am râs cu lacrimi la prima parte am acceptat invitația fără să stau prea mult pe gânduri.
Dacă te iei după titlu ai zice că este un film pentru muieri, însă și bărbații au din plin bucăți la care se vor distra copios. Fiind vorba despre Crăciun și despre cadouri și despre mame, da – filmul are ca audiență principală doamnele, mai ales, cele cu familia acasă și care trăiesc din plin și cu mult stres această perioadă a anului. Însă, prin adiția de trăiri masculine, cumva pelicula își găsește echilibru pentru toate sexele implicate în trauma Crăciunului.Continue reading A Bad moms Christmas – Mame bune si nebune 2
Filmul Hawaii – pelicula despre comunism intr-o varianta digerabila
Disclaimer: Sunt la Arad, la un festival de teatru, drept urmare nu am putut ajunge la vizionarea filmului Hawaii. Tot ca o buna introducere, ca sa intelegeti de ce am trimis-o pe ea, trebuie sa spun ca EA este cea care mi-a daruit prima mea camasa hawaii. De la ea mi se trage actualul stil vestimentar. DIN CAUZA EI. Fiind si regizoare, deci in domeniu, nu puteam trimite pe altcineva la acest film. Chiar nu aveam cum.
Am mers la Justice League fără mari speranțe. La asta au contribuit două lucruri – impresia lăsată de Batman vs Superman, care a avut o poveste trasă de păr și, de multe ori, fără logică, dar și informația că Rotten Tomatoes a fost de acord să nu publice nota decât după data lansării (un semn rău spre foarte rău). Acum, după ce l-am văzut, pot zice că Justice League nu e un film rău. O să detaliez mai jos ce mi-a plăcut și ce nu la film.
Daddy’s home 2 – Tata in razboi cu tata 2 este una dintre comediile simple și la obiect ale sezonului. Dacă tot vom fi intoxicați cu pelicule cu iz de iarnă și aromă de scorțișoară, așezonate din plic cu decorațiuni de Crăciun atunci poți foarte bine să îți iei întreaga familie și să o scoți la una dintre cele mai reușite petreceri de final de an.Continue reading Daddy’s home 2 – Tata in razboi cu tata 2
Leatherface: Ucigasul fara chip si normalitatea anormalului
Joi am fost sa vad LetherFace: Ucigasul fara chip si, in primul rand, filmul asta mi s-a părut a fi cel mai bun exemplu din teme de sociologie pe care nu l-am primit la facultate. Povestea a avut cateva intorsaturi neasteptate si cateva momente „WTF?”, dar am sa iti las (ne)placerea de a le descoperi singur(a).
Mai intai sa pasim in cultura unei familii care traieste intr-o mare masura izolata de restul lumii si in care traditiile, foarte puternice de altfel, sunt litera de lege. Ei au propriile lor principii, diferite de a le celorlalti, si ii văd pe cei din exterior ca pe niste anormali (ceea ce se aseamana putin si cu bulele de pe internet, daca e sa ma intrebi pe mine). Actiunea din primele momente ne prezinta un ritual de trecere la o noua etapa din viata mezinului. Acesta primeste un tort si un cadou pe care va trebui sa il macelareasca pentru a demonstra ca a devenit matur. Mai putin (de fapt, deloc) conteaza ca darul respira, are mers biped, deget opozabil si un limbaj articulat. Hrana acestei familii, dar si a animalelor din gospodarie este obtinută din astfel de „daruri”.Continue reading Leatherface: Ucigasul fara chip si normalitatea anormalului
Cei care sunt singuri la parinti nu-i pot intelege pe cei care au frati. Nu pot intelege problemele, dar si partile bune. Nu pot empatiza cu problemele pe care le au ceilalti.
In cazul fratilor ori surorilor gemene, situatia este si mai accentuata. Nu poti intelege ce simte cineva pentru fratele sau geaman. Nu poti empatiza cu suferinta lor. Este ceva ce tu nu ai trait si nu vei trai vreodata. Ceva ce doar din auzite nu vei putea pricepe.
Geaman canibal este un termen absolut sinistru. Oribil. Dezgustator. Dar real. Iar acest act de canibalism nu poate fi pedepsit, legal vorbind. Ce presupune? Pai initial, in uter, erau 2 embrioni, practic urmau sa se nasca doi gemeni, insa dintr-un motiv sau altul, unul dintre embrioni il inghite pe celalalt. Il mananc. Il canibalizeaza.Continue reading L’amant double – Amant dublu
Sunt la Sfantu Gheorghe, la Festivalul DE TEATRU D-butan-T 2017. Insa, organizatorii festivalului s-au gandit ca, pe langa teatru, sa includa si cateva proiectii de film. In total 4 filme romanesti, toate avand aceeasi caracteristica: regizor debutant. Dintre filmele proiectate (sau, ma rog, proiectate ori care urmeaza sa fie proiectate, caci mai este maine Marita), singurul pe care nu-l vazusem era filmul Capace. Iar filmul Capace ma facuse curios, intai si intai, datorita distributiei.
Pentru ca ea, distributia, contine un nume pe care mi-am propus sa-l urmaresc cu foarte multa atentie: Vlad Ivanov. De cativa ani, de la Snowpiercer cred, acest actor mi-a atras atentia. Si de la Caini incoace mi-am propus sa nu ratez niciun film cu el. Caci de la acel filme incoace a avut numai roluri puternice, solide, interpretari excelente: in Bacalaureat, in Ana Mon Amour si, mai ales, in filmul Un pas in urma serafimilor. A mai jucat si in Perfect sanatos, pe care n-am apucat sa-l vad.Continue reading Filmul Capace este incomplet – D-BUTAN-T 2017
Nu mai pot vedea filme la TV. Razboiul stelelor: Atacul clonelor.
A vedea filme la TV a devenit o corvoada. In loc sa ma relaxez ma enervez. Imi consum nervii aiurea, caci de rezolvat nu rezolv nimic. Si paradoxul este ca exista oameni angajati special de aceste televiziuni, care-ti gasesc cele mai tensionate momente pentru a baga publicitate. Nu baga nimeni publicitate intr-un moment mort, ar fi absurd sa se intample asta.
Solutia sunt site-urile de filme online, fie ca vorbim de cele oficiale, fie ca vorbim de cele mai putin oficiale. Eu nu as putea vedea nici pe departe un film tip Star Wars: Atacul clonelor pe tv, chiar daca a fost difuzat extrem de des. Oricat de slab ar fi fost acest film, caci n-a fost stralucit, vizionarea lui la tv iti strica orice chef de a-l vedea.Continue reading Nu mai pot vedea filme la TV. Razboiul stelelor: Atacul clonelor.
THOR: Ragnrok ar putea fi caracterizat in multe feluri. Ar putea fi analizat de critici, care vor incerca sa-i gaseasca pete-n soare, il vor considera un film ultra-comercial. Eu, insa, voi scrie un articol provocaTHOR. Voi incerca sa-i gasesc 7 calitati, toate continand cuvantul THOR. Daca si alte cuvinte, pe parcursul articolului, contin cuvantul in cauza, le voi sublinia. Asadar, cum este filmul THOR: Ragnrok, dar si cum este personajul THOR:Continue reading O THORnada de cuvinte despre THOR: Ragnrok
Sicilian Ghost Story – Filme de Cannes la Bucuresti 2017
Mi-au placut dintotdeauna filmele cu mafioti. Nu mi-as dori sa traiesc intr-o tara in care o astfel de organizatie conduce, un oras condus de Mafie nu este deloc unul ideal. Cu toate astea, sunt convins ca o tara condusa de Mafie este o tara slaba, vina apartine cu precadere tarii, localitatilor in cauza. Unii zic ca deja traiesc intr-un astfel de stat, dar nu e deloc asa. Nu fac comparatiile dintre Mafia italiana si ce se intampla la noi, mi se par inutile.
Cu toate astea, filmele cu Mafie imi certifica ceva ce stiam demult: turnatorii sunt niste sobolani. Eu am urat dintotdeauna tradatorii, turnatorii, ma unge pe suflet sa vad ca si altii, mai corecti ori mai putin corecti, imi impartasesc sentimentele.
In filmul Sicilian Ghost Story, caci aici sunt pe un blog de filme, deci despre filme trebuie sa vorbesc, este vorba despre baiatul unui turnator. Unui sobolan. Care copil, caci vorbim despre un adolescent de liceu, trebuie sa plateasca pacatele parintelui sau. Trebuie sa indure, sa sufere, pentru ca tatal sau a facut o alegere, corecta sau gresita.
Cu scuzele de rigoare pentru spoilere, povestea filmului este urmatoarea: Giuseppe si Luna traiesc o iubire imposibila. El este baiatul unui turnator, tatal sau este un fost mafiot care acum colaboreaza cu politia. La un moment dat Giuseppe dispare, pentru nimeni in afara de Luna disparitia lui nu este o problema. De fapt, disparitia lui pare a fi un lucru bun, el si cei ca el, cu problemele de rigoare, trebuie sa dispara. Va las pe voi sa descoperiti cum se termina totul, cum se termina aceasta poveste tip Romeo si Julieta intr-un sat controlat de Mafie.
Problema mea, si recunosc ca am o problema, este ca nu am putut empatiza cu Giuseppe. Cu suferinta lui. Cu Luna da, cu ea puteam empatiza, ea era o naiva care nu intelegea nimic din ce se intampla. El, Giuseppe, nu merita sa indure atatea doar pentru ceva ce a facut tatal lui. Pe de alta parte, nu am pic de respect pentru sobolani, nu sunt niste eroi, cum vor unii sa-i prezinte.
Si vedeti, va rog, acest film, pentru a observa cum era el privit. Incercati sa va dati seama ca atunci cand sunteti parinte, actiunile voastre, oricat v-ati dori sa nu, se rasfrang asupra celorlalti. Asupra familiei, asupra celor apropiati. Da, e misto sa produci bani negri din care copiii tai sa traiasca bine. E misto sa asupresti pe altii, sa incalci legea, iar familia ta sa fie protejata. Cand, insa, dai de greu, cand te salta politia, e nasol sa constati ca toate astea se intorc impotriva.
Nu-mi dau seama daca acei copii, daca acel sat, era educat bine. Era bine ca toti locuitorii il urau pe turnator? Nu e clar. Nu ne dam seama daca toti il urau ca lucrau pentru mafie, il urau ca distruge armonia localitatii sau il urau din principiu?
Mi se pare, insa, extrem de interesant modul in care ceilalti se raportau la el. Si la copilul lui, in fond nevinovat. Nu facuse nimic, nici legal, nici moral. Aveam unica vina de a fi baiatul cui nu trebuie.
Altfel, Sicilian Ghost Story este un film excelent regizat, foarte bine jucat. O poveste care te tine-n scaun, indiferent de partea cui te afli. Indiferent de sentimentele tale, pozitive sau negative, fata de protagonisti. Un film care nu te lasa indiferent. Un film care ar trebui discutat, care ar trebui sa suscite dezbateri aprinse.
Da, stiu, sunt defect, e a doua oara cand spun asta. In loc sa ma uit la povestea de dragoste, in loc sa sufar alaturi de cei doi indragostiti, eu ma gandesc la turnatorii, la mafie si alte detalii. Ma gandesc la morala, la etica, la alte alea. Si nu pot sa empatizez cu suferinta unui pusti de 13-14 ani.
Vedeti si voi Sicilian Ghost Story, pe unde va mai rula si spuneti-mi daca am sau nu dreptate. Daca ori cat sunt eu de defect. Si astept si pietrele. Caci, invariabil, vor veni si acelea, indiferent de forma lor. Salutari CINEMILE tuturor!
Introducere Zi de nastere mortala – Happy Death Day
Titlul ma ducea cu gandul la thriller sau horror, insa trailerul mi se parea ceva vesel. Ideea pe care se bazeaza filmul nu este noua, Ziua Cartitei fiind prima dintre peliculele bazate pe aceasta idee. Mult mai recent, Edge of Tomorrow si Before I fall, pun problema din cu totul alt unghi. Dintre toate, Zi de nastere mortala – Happy Death Day se aseamana cel mai mult cu ultimul dintre ele. Va las pe voi sa descoperiti in ce fel.
Rezumat Zi de nastere mortala – Happy Death Day
Tree este o studenta nu tocmai simpatica. Se trezeste intr-o camera straina de camin, fara sa-si aminteasca foarte multe din seara precedenta. Sfarseste prin a fi ucisa, insa imediat dupa se trezeste din nou in aceeasi camera de camin, alaturi de aceeasi persoana pe care abia o cunoaste. Isi da seama ca, de fapt, retraieste constant aceeasi si aceeasi zi. Poate nu intamplator, este si ziua ei de nastere. Cine este criminalul, cum reuseste sa scape si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Pentru urmatoarele parti, in special punctele tari si punctele slabe, avertizez in privinta unor usoare spoilere (inevitabile pentru ceea ce vreau eu sa subliniez).
Puncte de interes Zi de nastere mortala – Happy Death Day
Distributia este formata din actori tineri, care au interpretat roluri in filme mai putin cunoscute ori roluri (ultra) secundare in filme celebre (cum este cazul lui Rob Mello, care a jucat un rol scurt in Cei sapte magnifici, al Jessicai Rothe cu un rol secundar in Lala Land ori cazul lui Charles Aitken, cu un rol secundar in Fata din tren).
Regia este semnata de Cristopher Landon, care are la activ Paranormal Activity (unde a fost fie scenarist, fie regizor, fie ambele), Burning Palms (scenarist si regizor, un film pe care n-as putea in veci sa-l pricep), Disturbia (din 2007) si Scouts Guide to the Zombie Apocalypse. Indiferent de parerile despre aceste filme, nu este nicidecum un regizor de prim-plan.
Printre producatori intalnim, insa, cateva nume cunoscute printre filmele produse de acestia amintesc seriile Purge si Insidious, Whiplash, Sinsiter.
Durata, 96 de minute, te poate duce cu gandul la un film usor, la o eventuala comedie usoara.
Are 6.7 pe IMDB, 57 pe Metacritic si 67% pe RottenTomatoes. Scoruri bunicele, dar nu exceptionale, la o prima vedere.
Este prezentat ca apartinand genurilor horror, thriller si mistery (de pe site-ul romanesc Cinemagia lipseste thriller, figureaza DOAR celelalte 2).
Puncte tari Zi de nastere mortala – Happy Death Day
Va ziceam despre distributia formata din actori necunoscuti pentru ca am fost placut surprins de interpretari. Actrita principala, Jessica Rothe, are o interpretare extrem de convingatoare. Nu ca ceilalti ar avea interpretari slabe, chiar dimpotriva. Ea, insa, ia tot caimacul avand rolul principal al peliculei.
O mare bila alba pentru suspans, pentru ca nu poate fi ghicit criminalul pana spre final. Sau cel putin nimeni dintre cei cu care am vorbit nu-l intuisera. Bila alba si pentru finalul amanat 🙂
Desi n-ar trebui sa subliniez asta, o bila alba si pentru umor. E drept, un horror/thriller cu multe scene comice nu pare, la prima vedere, o idee buna. Pot spune, insa, ca-n multe momente am ras cu pofta si, oricum am lua-o, este un lucru bun. Vorba maestrului Hagi: razi cand e bine, deci e bine cand razi 🙂
Putine momente moarte, un film extrem de dinamic.
O morala extrem de interesanta. Atunci cand ti se intampla ceva rau, gandeste-te intai si intai la tine, la actiunile tale, la ce ai facut tu, pentru a-ti da seama cine-ti vrea raul. Raul porneste, de fapt, de la tine. O chestie care ar trebui sa ne dea de gandit 🙂
O intrebare care rezulta indirect din acest film: daca ai putea sa schimbi cea mai neagra zi din viata ta, cum ai schimba-o? Ce ai schimba la ea ca acea zi sa NU mai fie cea mai neagra zi din viata ta?
Puncte slabe Zi de nastere mortala – Happy Death Day
Un film departe de ideea de horror. Este mister din plin, este si thriller, dar horror e mult spus. Este, dupa mine, mai mult o comedie neagra plina de mister. Ma rog, ce inteleg eu prin comedie neagra ar putea sa nu fie acelasi lucru cu definitia exacta a acestui gen. In multe momente aveam impresia ca vad un nou Scary Movie, unul ceva mai fresh, cu glume noi si tuse mult mai putin groase. Masca criminalului fix la Scary Movie m-a dus cu gandul.
Laudam partial finalul, de fapt amanarea acestuia, insa finalul propriu zis mi s-a parut a fi prea roz. Parc-am fi fost intr-o comedie romantica unde toate se termina roz si perfect. Sau chiar am vazut o comedie romantica?
In finalul acesta super-siropos avem, ca pentru prosti, o referire directa la Ziua Cartitei: Stii, parca ne aflam in Filmul Ziua Cartitei? Bineinteles, ca sa para totul amuzant, Tree, personajul principal, nu stia acel film, asa ca au mai urmat 2-3 replici explicative. Scena asta mi-a adus aminte, pentru a nu stiu cata oara, de un comentariu facut de regizorul Cristi Puiu in legatura cu publicul american. El vorbea la un moment dat despre diferenta dintre publicul american si publicul european (romanesc). Si dadea ca exemplul autohtonul borcan cu zacusca (in SUA cica ar trebui sa fie borcanul cu gem). Romanul il filmeaza din toate unghiurile, il filmeaza pe actor cum il mananca, il vezi pe actor cum il desface, cum isi pune agale din el pe paine. La americani lucrurile decurg altfel: – Uau, uite un borcan cu zacusca. Hai sa mancam din el. E din ala bun, de la mama. E de ciuperci, facut anul asta. Da, m-am simtit (iarasi) prea destept pentru publicul caruia, de fapt, i se adreseaza filmul. Era oare necesara acea observatie, acel dialog final?
Nu ni se explica nicicum de ce intrase ea in acea bucla? Cine si de ce o bagase pe ea intr-o bucla de genul? Aflam cine era criminalul, cine era in spatele tuturor acelor actiuni, dar nu aflam cine o salvase, de fapt, pe Tree? O mana invizibila? Dumnezeu? Banuiesc ca trebuie doar sa presupunem.
Opinie Zi de nastere mortala – Happy Death Day
Zi de nastere mortala – Happy Death Day este, per total, un film reusit. Pentru mine o surpriza placuta, un film neasteptat de bun, cu neasteptat de mult suspans. Ramane de vazut daca va ramane un reper si, mai ales, daca va avea o continuare.
Cu toate ca ramane, pentru mine, o comedie in care, intamplator, se mai si moare, si cu toate ca e departe de ceea ce inteleg eu prin horror, pe mine ma sperie faptul ca acest film a fost vazut de prietenii mei cu o luna inainte de ziua mea de nastere. Sa nu le dea idei, zic. Caci, asa cum v-ati dat seama din titlu, tipa urma sa fie omorata fix de ziua ei. Deci sper sa mai fiu in viata pe 30 decembrie.
Zi de nastere mortala – Happy Death Day intra de vineri, 27 octombrie, in cinematografe, fiind adus in Romania de RoImage. Salutari CINEMILE tuturor!
PS: Am uitat sa va zic de gluma mea preferata, gluma care se afla la baza filmului Zi de nastere mortala – Happy Death Day. Asadar, senzatia de Deja-VU se numeste, in Oltenia, senzatia de DEJA-FU! 😀
