Corpus Christi este propunerea Poloniei pentru Premiile Oscar, fiind un film pe care romanii, din foarte multe motive, ar trebui sa-l urmareasca. Mie mi-a placut enorm, pentru mine filmul fiind special si din alt motiv: a fost vazut exact in seara in care s-a anuntat inchiderea salilor de cinema (si de teatru). Practic, atunci cand am intrat la film stiam din start ca va fi ultimul film vazut intr-o sala de cinema pentru o perioada de timp (nimeni nu stie cat de lunga).
Povestea din Corpus Christi este una extrem de complexa, cu un fir narativ principal si alte cateva secundare. Un tanar recent eliberat dintr-un centru de detentie isi cauta de munca si ajunge la o fabrica de cherestea dintr-o mica localitate din celalalt capat al tarii. Acolo reuseste sa profite de o situatie favorabila si se da preot. Ca preot (proaspat hirotonit, asa cum se lauda el) este nevoit sa-l inlocuiasca pe batranul (si mult prea bolnavul) paroh.Continue reading Corpus Christi
Un tataie de cosmar (The War with Grandpa) este o comedie foarte buna, ce reuseste, printre hohotele de ras, sa ofere o foarte buna definitie asupra razboiului. Aceasta este partea buna, moralizatoare, a povestii. Totul se invarte in jurul acestui razboi.
Motivul razboiului este simplu: bunicul este nevoit sa se mute in casa fiicei sale pentru a nu mai locui singur. Acesta isi ia in primire camera in care pana atunci statuse nepotul lui, nepot care este nevoit sa se mute … in podul casei. Motivul razboiului este, deci, ocuparea de catre inamic a propriului teritoriu.
Razboiul este, insa, la propriu: nepotul scrie o declaratie de razboi pe care o baga bunicului pe sub usa. Bunicul ignora initial declaratia de razboi, insa ulterior o accepta, punand cateva conditii (printre care sa nu fie afectati ceilalti). Nu va zic in ce a constat razboiul, care sunt pagubele, ce a facut fiecare celuilalt si nici cum se termina acesta.
Va spun, insa, ce este, de fapt, Un tataie de cosmar – The War with Grandpa: un Dirty Grandpa (Bunicul dezlantuit) combinat cu Home Alone, cu un pic de „Dennis pericol public”, la care se adauga si un strop de Last Vegas. Se imbina, practic, umorul de varsta a treia, glumele cu batrani si cu ce pot face ei, cu glumele despre copii si cat de periculosi sunt acestia cand nu sunt luati in serios.Continue reading Un tataie de cosmar – The War with Grandpa
Profu’ este povestea lui Dorin Ionita, un profesor de matematica din Bistrita care dupa ce a iesit din sistemul clasic national de invatamant hotaraste sa isi faca un club propriu de matematica. Ma rog, club il numesc eu, cerc de matematica, ziceti-i cum vreti. Ideea e ca omul, la el in apartament, primea elevii care de dimineata pana seara veneau si lucrau la matematica sub indrumarea sa.
Sa ne intelegem: eleviisunt de varste diferite, in clase diferite, avand un nivel diferit de pregatire, insa cu totii veneau acolo si lucreaza impreuna.
Pentru Profu’, marea satisfactie este atunci cand elevii sai ajung departe in cariera lor, cel mai frumos cadou pe care-l poate primi este o teza de doctorat a unui fost elev de-al sau.Continue reading Profu’ – Teach
Tot la Timisoara sunt, tot cu probleme teatrale, drept urmare la prima vizionare de presa de dupa pandemie, cea a filmului Sotii de militari (Military Wives), am trimis-o pe Raluca. Impresiile ei despre film sunt in articolul de mai jos:Continue reading Raluca Uluiteanu despre Sotii de militari (Military Wives)
Plecat fiind la Timisoara, in interes de serviciu teatral, am trimis-o pe Victoria (regizoare si producatoarea filmului Experimentul Pitesti) la cateva filme de la AiFF 2020. Primul articol trimis de ea, mai precis randurile de mai jos, sunt despre filmul Wendy, Peter Panul modern.
Cand i-am spus unui prieten ca voi merge sa vad filmul My Salinger Year (filmul de deschidere de la Berlinale 2020), acesta mi-a zis ca nu am ce sa caut. Cum sa merg la acest film fara sa-i fi citit capodopera, The Catcher in the Rye (tradusa la noi De veghe in lanul de secara)? Ma rog, eu nu am citit nimic de Salinger, fie vorba-ntre noi, dar na, asta e.
My Salinger Year, auzisem eu, nu este o ecranizare, drept urmare ar trebui sa-l pot intelege chiar si fara lectura prealabila a cartii. In fond, mi-am zis eu, daca sunt lucruri de neinteles voi putea merge ulterior la carte, s-o citesc si sa ma dumiresc.
Acum urmeaza sa va zic ceva surprinzator, poate socant pentru unii: cei ca mine, care n-au citit Salinger, vor intelege mult mai bine My Salinger Year. Sau, ca sa reformulez, vi se pare ca cei care vand cartile, agentii literari, ar trebui sa fi citit acele carti, sa stie fiecare virgula din carte, sau dimpotriva, ei ar trebui sa fie pur si simplu niste oameni de vanzari excelenti? Caci, ati ghicit, multi dintre ei nu sunt deloc oameni de carti, oameni culti.Continue reading My Salinger Year – American Independent Film Festival 2020
Honey Boy a fost primul film vazut la American Independent Film Festival 2020 si, fidel principiului de a lega contextul vizionarii filmului de ceea ce ne arata el, pot spune ca s-a potrivit perfect in peisaj, ca este tipul de film care se vede mai bine in locatii neconventionale, in aer liber, decat in cinema.
Filmul se bazeaza pe experientele personale ale actorului principal Shia LaBeouf. Un tanar cineast ajunge sa aiba grave probleme psihice, pentru a le rezolva trebuind sa se impace cu trecutul sau, relatia dintre el si tatal sau fiind principala, insa nu si singura problema.Continue reading Honey Boy – American Independent Film Festival 2020
Program American Independent Film Festival 2020. Decat sa va mai povestesc despre festival, ma rog, deja am facut-o in privinta locatiilor, va las in continuare programul complet al acestuia. Filmele subliniate sunt cele din topul meu personal, cele pe care le astept cu nerabdare. Asadar:Continue reading Program American Independent Film Festival 2020
American Independent film festival 2020 este al doilea festival de film al toamnei, dupa hibridul Pelicula 5 (si online, si offline). Dupa ce am asteptat aproape jumatate de an sa revin intr-o sala de cinema, acum festivalurile de film se inghesuie in timpul (destul de scurt) ramas pana la finalul anului. Avand in vedere ca festivalul sud-american este mai mult online si oricum varianta offline se incheie pe data de 13, cele 2 nu as zice ca se suprapun. Dimpotriva. Se completeaza, chiar daca teoretic ele sunt complet diferite. Va las pe voi sa descoperiti/ sa va prindeti care-s asemanarile dintre cele 2. 🙂
Spre deosebire de festivalul de mai sus, American Independent film festival 2020 se desfasoara exclusiv offline, atat in aer liber, cat si indoor. Cele 5 locatii ale proiectiilor, fiecare avand specificul ei, farmecul ei, sunt urmatoarele:
Cinema Muzeul Taranului Roman in aer liber. Stiti voi, curtea aia din fata intrarii in cinematograful propriu zis. Acolo am vazut un singur film, unul chinezesc daca-mi aduc aminte, insa inca de atunci mi-am zis ca ar trebui sa revin, c-ar fi interesant sa mai vad un film acolo. American Independent film festival 2020 imi ofera prilejul perfect.
Muzeul National de Arta al Romaniei (Sala Auditorium). Nu am vazut niciun spectacol/nicio proiectie de film in aceasta sala, deci nu ma pot pronunta. Stiu ca la baza ea este sala de concerte, insa au fost o multime de alte evenimente. Stiu ca la Festivalul Filmelor de Cannes au fost cateva proiectii acolo si, daca nu ma insel, s-au jucat si cateva spectacole de teatru. Oricum, un loc unde spun de ceva timp ca trebuie sa ajung. Din nou, ca la precedenta locatie, American Independent film festival 2020 imi ofera un prilej excelent.
Deschis Gastrobar. Iarasi o locatie in care n-am mers, insa una extrem de spectaculoasa ca priveliste. Pasionatii de fotografii sunt incantati de ea, caci este situata undeva la inaltime. Ceva spectaculos, ceva memorabil, cum sper sa fie si filmele care se vor proiecta aici.
Cinema Drive-in Militari Shopping. Pentru foarte multi posesori de masini, cinematografele drive-in sunt o idee foarte buna. Desi pentru multi e o struto-camila, esti alaturi de altii, dar nu-i auzi, nu ii simti, unii prefera varianta aceasta pentru intimitatea pe care o ofera. In plus, cei care au obiceiul sa comenteze mult la film sunt incantati ca in locatiile drive-in nu le face nimeni observatie sa taca. Sau, ma rog, doar prietenii apropiati. Eu sigur nu voi merge aici, neavand masina, insa in contextul actual, al pandemiei, locatia-n cauza s-ar putea dovedi perfecta, multi preferand-o datorita normelor maxime de siguranta in care pot vedea acolo un film.
Merkato Cultur. Aceasta este o locatie noua, deschisa in luna august a acestui an. A gazduit mai multe evenimente si spectacole, fiind situata foarte aproape de centrul orasului, undeva in zona Aviatorilor. Mai multe detalii despre aceasta locatie gasiti pe pagina lor de Facebook, iar despre deschiderea ei puteti citi in articolul de pe smark.ro.
Event Park Snagov. Nu stiu cum, cu ce mai precis, insa este un loc unde imi doresc sa ajung. Daca voi avea cum, o voi face. Sper doar sa reusesc sa ma si intorc de acolo.
Cam atat despre LOCATIILE American Independent film festival 2020. Despre PROGRAMUL American Independent film festival 2020 voi scrie intr-un articol viitor. Pana atunci va dau frumos linkul si va indemn sa-mi spuneti voi ce filme va fac cu ochiul. In articolul viitor voi scrie top 7 filme pe care le astept la acest festival. Clipul de mai sus este teaserul editiei de anul trecut.
UPDATE1: Asociatia Cinemascop doneaza toate încasarile care ii revin din vizionarile filmelor in cadrul AIFF (MNAR- Sala Auditorium, Cinema Muzeul Taranului si Mercado Kultur) catre Asociația OvidiuRO.
UPDATE 2: Si inca ceva: American Independent film festival 2020 trebuia sa se desfasoare initial la finalul lunii aprilie (24-30 aprilie). Din cauza starii de urgenta, el a fost anulat atunci, insa inca de la sfarsitul lunii martie organizatorii promisesera faptul ca festivalul va reveni. Si, bila alba, chiar au facut-o. Le urez mult succes si sa ne vedem cu bine la frumosul festival!
A 5-a editie a Festivalului Pelicula, singurul festival de film si cultura ibero-americana din Romania, va avea loc ONLINE in perioada 9-16 septembrie 2020, iar offline, in aer liber, pe terasa de la Cinema Elvira Popescu, in perioada 9-13 septembrie 2020.
Editia din acest an, dupa cum va puteti da seama, este una speciala, pregatita si organizata inca dinaintea anuntului deschiderii cinematografelor indoor. Am amintiri placute de la editiile anterioare Pelicula, nici nu stiu cand s-a ajuns la Pelicula 5, si in plus mi-am propus sa studiez mai cu atentie America de Sud. De altfel, America de Sud, cu Argentina si Brazilia in frunte, este printre locurile din aceasta lume unde trebuie sa ajung candva. Festivalul acesta este, deci, modalitatea prin care pot ajunge MOMENTAN pe aceste meleaguri: cu sufletul si cu gandul in America de Sud. Efectiv, fizic, candva mai tarziu. Argentina si Brazilia sunt must see (ma rog, must visit), insa Uruguay si Chile sunt si ele acolo pe lista. Sunt oricum inaintea multor altor tari (de pilda, eu sunt tipul de persoana care daca ar avea de ales intre SUA si una dintre aceste patru tari, ar alege cu siguranta varianta a doua). Continue reading Festivalul Pelicula 5 – 9-16 septembrie 2020
Calatoria fantastica a Maronei este cel mai recent film al regizoarei Anca Damian. A deschis Animest-ul de anul trecut, a si rulat prin cinematografe (intrat in 4 octombrie 2019), adunand incasari totale de 22.505 lei de la 2667 de spectatori. Dupa ce am vazut filmul (in cadrul BIFF 2020), pot afirma cu certitudine ca aceste cifre sunt nemeritate, filmul fiind mult subevaluat. Ori poate n-a avut prea multi bani de promovare.
Calatoria fantastica a Maronei ne spune povestea simpaticei cateluse Marona, care in decursul vietii schimba 3 proprietari, 3 oameni pe care-i slujeste cu devotament. Totul este povestit din gura Maronei, modalitate datorita careia aflam gandurile ascunse ale acesteia. Aflam cum s-a nascut, aflam cum a ajuns la primul stapan, aflam cum ajunge la urmatorii stapani si, mai ales, aflam cum se termina totul. Din pacate, in privinta ultimelor 2 lucruri am ceva rezerve, caci nu mi-a placut nici ciclicitatea (aflam din start ca Marona va muri, o vedem moarta, din acest motiv suspansul in ceea ce ar fi trebuit sa fie momentul cheie este zero), nici trecerea de la un moment la altul (de la un stapan la altul). Mi s-au parut 3 povesti distincte foarte bune, legate intre ele destul de stangaci.Continue reading Calatoria fantastica a Maronei – BIFF 2020
In absenta dvs. – Sorry we missed you a fost primul film vazut in cadrul BIFF 2020. Atmosfera a fost cumva atipica pentru un film: in aer la liber, la terasa, cateva mese, toate departate, avand tot timpul senzatia ca sunt aproape singur la aceasta proiectie. Ceea ce in mod normal m-ar fi dezamagit, m-ar fi mahnit, in acest caz a functionat ca o completare perfecta pentru povestea filmului.
Caci povestea filmului este despre „uber-izare”, despre cum esti dependent desi, aparent, esti independent. Ricky este capul unei familii pline de datorii care, in momentul in care ramane fara serviciu, gaseste oportunitatea de a lucra pe cont propriu: sa aiba propria masina utilitara, cu care sa livreze pachete diversilor beneficiari. Avand de ales intre a plati chirie pe o masina a firmei si a-si cumpara propria masina, alege, bineinteles, a doua varianta, sacrificand masina sotiei sale.Continue reading In absenta dvs. – Sorry we missed you – BIFF 2020
UPDATE: Era sa uit: Cinemil.ro este partener media al BIFF 2020!
Bucharest International Film Festival Editia a XVI-a (BIFF 2020) este probabil ULTIMUL festival care va avea loc in Bucuresti, in aer liber, in anul 2020. In ziua imediat urmatoare celei in care s-a anuntat POSIBILA deschidere a cinematografelor si teatrelor (despre aceasta intr-un articol viitor), eu anunt inceperea unui festival in aer liber.
Apropo, BIFF 2020 are loc PENTRU PRIMA OARA (exclusiv) in aer liber!
BIFF 2020 are loc anul acesta in 3 locatii: Cinema Muzeul Taranului Roman (in aer liber, in curte, in fata intrarii in cinematograf), Gradina cu Filme (langa sediul Creart, in Piata Lahovari) si Opera Comica pentru Copii (pe acoperisul acesteia). Dintre cele 3, Opera Comica pentru Copii mi se pare cea mai interesanta. Nu doar ca n-am fost acolo, desi este si acesta un argument, dar este vorba si despre faptul ca filmele vor fi proiectate pe acoperis. Ceva care-mi suna extrem de bine, sincer sa fiu.
Despre Cristi Puiu ar putea sa se scrie studii intregi. Chiar ma mir ca nu s-au scris. Perspectivele ar fi multiple, aceste studii putand fi lesne facute de sociologi, psihologi, politologi, oameni de comunicare, oameni de film, chiar si filologi. Poate chiar si teologi.
Nu ma declar expert in Cristi Puiu, cred ca nimeni nu-l poate cunoaste cu adevarat pe acesta pentru a se putea declara expert, dar fix d-asta il apreciez eu. Incerc, insa, sa impartasesc cu toata lumea putinul pe care-l stiu despre Cristi Puiu.
Sa ne intelegem: pe Cristi Puiu nu l-am cunoscut doar prin intermediul filmelor sale, ci am fost sa-l si ascult in cateva ocazii. Prima oara s-a intamplat in facultatea de sociologie, pe vremea cand omul avea curs la masterul de antropologie (loc de unde a plecat in urma unui mic scandal). De atunci l-am mai auzit in cateva ocazii, de fiecare data fiind realmente fascinat de personalitatea sa.Continue reading Cristi Puiu
Pe data de 15 martie, cand Romania a intrat in starea de urgenta, multi cinefili se intrebau Cand se redeschid cinematografele? Eram cu totii speriati, insa aveam cu totii o speranta: trece repede, ne revenim imediat, hai ca nu mai e mult.
Au trecut intai 2 luni, am iesit din starea de urgenta si am intra in cea de alerta. S-au redeschis terasele, putem circula oriunde dorim, putem merge la plaja, insa cinematografele au ramas inchise.
Iar daca in 15 martie, 1 aprilie, 15 aprilie, 1 mai ori chiar 15 mai inca se vorbea despre cinematografe, acum, pe 27 iulie, foarte putini se intreaba cand se vor redeschide acestea.
Ca sa intelegi problema si, de fapt, diferenta de mentalitate, in Italia, in plina pandemie, cinematografele erau inca deschise. Ele au fost inchise printre ultimele. Functionau spre final la 50, apoi la 30% din capacitate, cu locuri intre spectatori, cu randuri libere, insa erau deschise. La noi, in mod contrar, le-au inchis printre primele si nu sunt semne ca le-ar redeschide.Continue reading Cand se redeschid cinematografele?
Edmond, pe numele sau original Cyrano mon amour, este un film frantuzesc din 2018, aparut la noi cu cateva luni mai tarziu, pe care, spre rusinea mea, il ratasem la vremea lui. Acum, trebuie sa precizez din start: vorbim despre un film teatral, povestea unei celebre piese de teatru, film pe care eu m-as strofoca sa-l proiectez intr-un teatru, nu intr-un cinema si nicidecum pe vreo platforma de streaming online. Daca s-ar putea, impreuna cu punerea in scena a piesei de teatru despre care-i vorba in film ori macar a alteia scrisa de Edmond Rostand.
Piesa de teatru despre care va vorbeam este Cyrano de Bergerac, scrisa de celebrul dramaturg francez Edmond Rostand, considerat Shakespeare al Frantei. Nu va povestesc mai multe, va trebui sa vedeti filmul ori sa cautati pe internet detaliile, eu, insa, vreau sa spun fix 5 chestii despre acest film, 5 lucruri relevante despre acest film. Pana sa vedeti cele cinci chestii, va las mai jos clipul meu cel scurt tras inaintea inceperii proiectiei.Continue reading Edmond – Cyrano mon amour
Eu am facut dintotdeauna distinctia intre filme de vazut pe canapea si filme de vazut la cinema. Nu, oricat ar parea de ciudat, nu toate filmele sunt gandite pentru a fi vazute in sala de cinema. Stiu, pare ciudat, dar acesta este adevarul.
Cenzura din cinematografie atinge cote greu de banuit (pentru unii). Este, insa, din punctul meu de vedere, un lucru de asteptat, nu e ca si cum trendul nu putea fi anticipat. In momentul in care te strofoci ca orice film, indiferent de subiectul lui, sa fie musai corect politic, in care indiferent de subiectul filmului sa fie obligatorie prezenta fie a unei persoane de culoare, fie a unui cuplu de gay, fie a unei femei puternice si hotarate, fie a tuturor celor 3 la un loc, e clar ca aceasta corectitudine politica a devenit periculoasa. A devenit, de fapt, un obiectiv in sine.
Sa nu mai vorbesc despre aspectul religios: avem o tona de distopii religioase, in care ni se arata o ipotetica societate a viitorului in care fanaticii religiosi vor conduce (Povestea slujitoarei, o ecranizare a unei carti de succes), insa nimeni nu ne prezinta o societate distopica in care nimeni nu va mai avea voie sa creada in nimic, in care nu vei mai avea voie sa te duci la biserica, preotii vor fi omorati, iar oamenii vor fi sanctionati inclusiv pentru gesturi religioase (facutul crucii) ori pentru replici de natura religioasa (Oh, My God sau, in romaneste, Dumnezeule-mare).
