Pasari de prada si fantastica Harley Quinn este, pana acum, cel mai prost film vazut in 2020. Si avand in vedere ca anul acesta mi-am propus sa evit sa vad filme proaste si foarte proaste, cred ca va ramane la acest titlu.
Acum, pana sa va zic care-s cele mai mari greseli ale acestui nou film din Universul Gotham (aka DC Comics), trebuie sa va spun ce e cu filmul asta. Pai, intai si intai, este un origin story al fantasticei Harley Quinn. Ea este fosta terapeuta a lui Joker, de care s-a despartit si pe care inca-l plange. Problema nu este doar de natura psihica, caci pe langa regretele pe care le are, ea trebuie sa se descurce si fara protectia pe care Joker i-o oferea. Pe scurt: cam jumatate din oras voia sa se razbune pe ea. Acum, folosind principiul cea mai buna aparare este atacul, Harley nu sta sa se baricadeze in casa (ma rog, face si asta, fara prea mult succes), ci iese la atac. Cum reuseste sa-si incropeasca echipa, cine face parte din ea si cum se termina totul (fiind vorba despre un origin story, e clar ca Harley Quinn va supravietui), ramane sa descoperiti singuri.
Chemarea strabunilor (The call of the wild) este ecranizarea cartii omonime scrise de Jack London (cel care a scris Colt Alb), care ce nu se afla nicidecum la prima ecranizare. Nu am vazut nicio alta ecranizare, cartea am citit-o demult, nu mai tin minte daca am si terminat-o. Oricum, articolul este bazat strict pe ceea ce transmite ACTUALUL film.
Filmul Chemarea strabunilor ne spune povestea cainelui Buck, un caine a carui viata domestica este data peste cap atunci cand un servitor al familiei la care statea il vinde. La cine ajunge succesiv Buck, ce treaba au cautatorii de aur in toata povestea asta, cum de reajunge in salbaticie si cum se termina intreaga sa aventura ramane sa descoperiti singuri.
Sonic the Hedgehog este un film bazat pe jocul popular omonim dezvoltat de SEGA la inceputul anilor 90 (primul joc a fost lansat in 91, fiind urmat de alte jocuri, dezvoltate fie tot de SEGA, fie de alte studiouri). Este considerat a fi un joc reprezentantiv pentru cultura anilor 90. Puteti cauta mai multe detalii despre joc daca va intereseaza. Mai jos va las clipul complet cu jocul original, din 1991:Continue reading Sonic the Hedgehog filmul
Cinemax Veranda este cel mai nou cinematograf multiplex din Bucuresti, deschis pe data de 27 decembrie 2019. MOMENTAN este cel mai nou, caci cu siguranta se vor mai deschide. Este loc pe piata, zic eu. Si nu-s singurul care sustine asta.
Cinemax Veranda face parte dintr-un lant de cinematografe din Slovacia. Nu va plictisesc cu istoricul, desi este interesant in sine. Singura parte care va intereseaza, ca romani, este ca o a doua locatie se va deschide in AFI Brasov. Si zic ca partea asta ne intereseaza pe toti pentru ca, indiferent din ce localitate din Romania suntem, prin Brasov, cumva, tot ajungem. Si na, e pacat sa nu vizitam si un cinema, ca destindere de 2 ore intre alte activitati. Cand se va deschide, imi voi face un drum pe acolo, sa-l vizitez. Pana atunci, insa, sa va povestesc despre Cinemax Veranda.Continue reading Cinemax Veranda – cel mai nou cinematograf multiplex din Bucuresti
Insula fanteziilor – Fantasy Island este cel mai nou horror pe care il putem vedea in cinematografele patriei. Spre deosebire de horror-urile precedente, acesta mi-a placut, insa ca de obicei am mici obiectii.
Intai si intai, trebuie sa va spun despre ce-i vorba: Insula fanteziilor este o insula tropicala extrem de dubioasa. Domnul Roarke, patronul/seful insulei, este persoana care-ti indeplineste orice dorinta. Cum reuseste sa faca asta si cu ce costuri, cu ce riscuri, ramane sa descoperiti singuri. Ideea de baza este simpla: fiecare fantezie de-a ta va fi dusa pana la capat, indiferent de costuri. Si uneori chiar si fanteziile pozitive, cele in care iti doresti doar binele tau, fara sa te gandesti la nimic altceva, se pot termina rau.
Oamenii veneau pe insula si completau un chestionar de o pagina. Acolo, pe acea foaie de hartie, cea mai importanta rubrica era fantezia. Partea interesanta, importanta, este ca fantezia nu putea fi schimbata. Nu te puteai razgandi.Continue reading Insula fanteziilor – Fantasy Island
Spun din start: nu sunt fan al povestilor de epoca, nici scrise, nici cinematografice, nici teatrale, drept urmare judec acest film, Emma., strict prin ceea ce mi-a aratat el. Nu am citit nici cartea ce se afla la baza lui (fie vorba-ntre noi, nici n-am de gand s-o fac) si nici nu am vazut vreo alta ecranizare de-a ei. Drept urmare, nu ma intrebati cat de bine este redata atmosfera epocii, cat de fidela este ecranizare ori cum este ea comparativ cu vreuna precedenta. Nefiind vorba despre un serial, consider ca nu e musai sa fi vazut vreun film precedent pentru a-l intelege pe acesta.
Am facut, insa, aceasta introducere pentru ca voi sa stiti exact opinia cui o cititi. Sunt in tema in ceea ce priveste filmele bune, pot aprecia o interpretare buna, solida, insa filmele de epoca nu sunt printre preferatele mele.Continue reading Emma. – Frumoasa, desteapta si bogata?
Latte si cristalul fermecat este o animatie adresata cu precadere celor mici, pe care cei mari o vor savura cu placere. Nu iese in evidenta cu nimic special, dar nu dezamageste. Iti da o stare de bine, te incarca de energie pozitiva si iti aduce cateva zambete pe fata.
Povestea pe scurt suna cam asa: Latte este o aricioaca singuratica si trista, care nu are niciun prieten, dar care are mult curaj. In micuta ei asezare toate animalele sunt pe cale sa ramana fara apa. Singura salvare este enigmaticul cristal fermecat, cel despre care se spune ca s-ar afla in posesia regelui urs. Atunci cand Latte si noua lui prietena, veverita, reusesc sa compromita si ultima resursa de apa, cei 2 se hotarasc sa mearga in cautarea cristalului, nimeni in afara de corb nu le da nicio sansa. Nu doar cum sa scoata cristalul de acolo era problema, ci si drumul pana la el se dovedea a fi problematic. Daca vor reusi ei si care este intreaga poveste a cristalului ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Latte si cristalul fermecat – Latte & the Magic Waterstone
Cazul lui Richard Jewell este o drama regizata de Clint Eastwood, bazata pe intamplarile reale petrecute la Olimpiada de vara de la Atlanta, din 1996. Chiar daca filmul e bazat pe un articol celebru si pe o carte la fel de celebra, eu ma voi margini sa spun strict ce am vazut. Ce e real si ce nu in acest film ramane sa descoperiti singuri cercetand diversele surse online. Puteti incepe cu link-urile date de mine.
Legat de diversele (re)surse online, lucrurile sunt chiar paradoxale, exact cum subliniaza un Atlanta magazine (ultimul link): anul 1996 pare undeva in preistoric, intr-o vreme in care se citeau ziare pe hartie si in care nu exista aproape deloc internet. Tinerii de sub 20 de ani din ziua de azi vor considera filmul acesta ca fiind aproape de epoca. Asa cum se uitau oamenii in anii 80 la filmele din anii 20-30.Continue reading Cazul lui Richard Jewell
In duelul film vs carte, a doua invinge cam in 95% dintre cazuri. Ma rog, e dificil de cuantificat cu exactitate procentul, caci sunt multe variabile de luat in calcul. Pana sa va exemplific, sa va spun care este al meu top 5 ecranizari mai bune decat cartea, vreau sa subliniez 5 lucruri legate de ecranizari:Continue reading Film vs carte: top 5 ecranizari mai bune decat cartea
Dolittle are marele defect de a-ti lasa impresia ca ai mai vazut cam toate chestiile din el. Nu doar pe el, Doctorul Dolittle, pe care sigur l-ai mai vazut (poate in celebra pelicula din 98 cu Eddie Murphy in rolul doctorului, poate-ntr-una dintre continuarile acestei, ca au fost inca 4; ori poate in filmul original din anii 60, film care are la activ si ceva nominalizari si chiar un premiu Oscar pentru cel mai bun cantec), ci si multe alte elemente din film. Pe mine, de pilda, m-a dus cu gandul la Pet Detective, desi de fapt e cam invers, Pet Detective cica s-ar fi inspirat din Doctorul Dolittle original. Pe altii i-a dus cu gandul la Calatorie in centrul Pamantului ori alte filme de aventura.
Acum, poate va intrebati ce fel de film este, caci nu doar ca incepe ca o animatie, dar mai si ruleaza in Romania (si) dublat. Adresat celor mici este cu siguranta, fiind ceva intre animatie si film pentru copii.Continue reading Dolittle este un mix digerabil
Baieti rai pe viata – Bad Boys for life este al treilea film al unei francize incepute acum fix 25 de ani. Al doilea film al seriei dateaza din anul 2003, deci doar de 17 ani.
Fiind vorba de filme atat de vechi, recunosc ca nu mai tineam minte mare lucru din primele doua parti. E drept, desi vorbim doar de 2 filme, Will Smith si Martin Lawrence au fost vazuti drept Bad Boys aproape de fiecare data dupa aceea. Iar melodia-motto a filmului, Bad boys bad boys what you gonna do …, mi-a sunat de parca o aveam deja in cap. O senzatie ciudata si dubioasa, ma simteam in filmul Inception, ca si cum cineva intrase in capul meu, imi bagase acolo filmul Bad Boys, probabil primul, iar eu imi aminteam chestii din ele fara sa-mi dau seama de ce.Continue reading Baieti rai pe viata – Bad Boys for life
Like a boss este, in aparenta, un film usurel, fara pretentii. Daca-l analizezi strict cinematografic, ii vei gasi o tona de defecte, desi va spun sincer, chiar si din acest punct de vedere sta mai bine decat ma asteptam. Interpretarile sunt bune spre foarte bune, Salma Hayek, Billy Porter si Tiffany Haddish exceland, regia este decenta, fara sa ma fi dat pe spate in vreun fel, dar nici nu dezamageste, povestea se tine, este coerenta, drept urmare nota de pe IMDB, 3.9, este exagerat de slaba. Pentru mine este inca o dovada ca acea nota este complet irelevanta. Nici scorul de 32 de pe Metascore nu este corect. Ok, nu ma mai incred in critici si in site-urile bine cotate.Continue reading Like a boss pune accentul pe doua aspecte foarte importante
Printesa „Condurii Rosii” si cei sapte pitici – Red Shoes and the Seven Dwarfs (iarasi o traducere mai complexa decat era cazul) a fost primul film vazut la cinematograf in 2020.
Asteptarile mele erau mici, o animatie puerila despre care nu stiam mai nimic s-a dovedit a fi un film mai mult decat decent. O animatie buna, care imbina personaje si elemente din mai multe basme celebre: Alba ca Zapada si Cei Sapte Pitici primesc ceva ajutor magic si niste pantofiori rosii (condurii) numai buni sa transforme o Alba ca Zapada grasa si urata in cea mai frumoasa fata din univers. Va trebui sa descoperiti singuri cum ajunsese Alba ca Zapada in posesia acelor conduri, cine este cea care se uita in Oglinda Fermecata si care este faza cu cei 7 pitici (neinfricati). Continue reading Printesa „Condurii Rosii” si cei 7 pitici – Red Shoes and the Seven Dwarfs
Context: am vazut scurtmetrajul Cadoul de Craciun (The Christmas Gift) acum 1 an, la TIFF 2018. La editia aia am apucat sa scriu pe scurt despre scurtmetrajele romanesti. Nu-mi fac tot timpul timp sa scriu despre ele, desi la fiecare editie calupurile de scurtmetraje sunt in capul listei. Sunt must-see-uri, ca sa folosesc un termen romglez.
Pentru multi este irelevant din ce an este, pentru mine este important dintr-un singur motiv: oare de ce nu mai tineam minte acest scurtmetraj? La modul serios: titlul nu-mi spunea nimic, pana sa-l revad pe TVR asta seara nu puteam spune nimic despre el.
Si pe bune ca e relevant: filmul nu e memorabil. E foarte bine realizat, foarte bine jucat, are o poveste foarte misto (un copil care in scrisoarea catre Mos Gerila isi spune dorintele, printre care dorinta lui taica-su: sa moara Nea Nicu). Doar ca, dintr-un motiv anume, nu e memorabil.
O camera de evadare cu tematica Game of Thrones poate suna bine pentru multi. Si pentru mine suna bine, caci chiar daca n-am vazut serialul pot recunoaste o camera de evadare bine lucrata. Una unde tot ce vedeti in ea sunt de acolo. TOT decorul are legatura cu serialul, cu tematica, nu vedeti lacate cifrate pentru ca pur si simplu alea s-ar potrivi cel mai bine unul puzzle.
Acum, trebuie sa contextualizez un pic, usor off-topic: am fost la Gala Super-Blog 2019, vizita la camera de evadare avand loc a doua zi dupa gala. Strict legat de mine, am rarit vizitele la escape-uri, acum 3-4 ani stiam cam tot ce misca in materie. Acum merg rar, doar ca evadare din cotidian. In plus, nu mersesem niciodata la vreo camera de evadare din provincie, fiind avertizat candva ca unele camere de evadare din afara Bucurestiului sunt gandite complet diferit.
Totodata, fiind vorba de gala Super-Blog, echipa pe care mi-am facut-o a fost una total ne-experimentata: cu o singura exceptie, care fusese intr-o camera pentru copii, restul erau debutanti. Sa nu mai zic de faptul ca din 6 doar 2 vazusem serialul (drept urmare, simbolurile pe care le vedeam nu aveau nicio insemnatate si nici macar nu stiam sa le recunoastem imediat, ne uitam de 5 ori sa vedem daca corespund).
Rezultatul a fost unul evident: nu am evadat. Mai aveam destul de facut din camera, cred ca vreo 15 minute.
Am tras 5 concluzii, multe dintre ele par truisme, desi multi nu le constientizeaza:
Echipele mai mici, mai compacte, mai unite, sunt mai utile echipelor ample, unde oamenii se calca-n picioare in camera.
E nevoie de o echipa cat mai diferita, si femei, si barbati, si tineri, si batrani, si experimentati, si ne-experimentati. Pentru camera asta, as fi zis ca e nevoie de minimum 2 oameni cu experienta in escape-uri, de minimum o persoana foarte tanara (sub 18 ar fi perfect), de minimum 2 care sa fi vazut serialul, de minimum o persoana care sa fie prima oara la escape si musai de minimum o persoana foarte inalta (sau, ma rog, sa nu fie ff scunzi toti). La socoteala va ies mai multi, stiu, dar puteti sa faceti combinatii intre ele.
Ziceam de vazut serialul: recunosc ca nu mai fusesem intr-o camera de evadare care sa aiba o tematica de care sa fiu atat de strain. M-am simtit ciudat, mai ales ca, desi toate indiciile sunt in camera, e foarte dificil sa faci corelatiile necesare.
Este una dintre cele mai grele camere in care am fost, grea nu doar pentru ca erau puzzle-uri dificile, ci si pentru ca erau multe si luau timp.
In plus, in multe momente aveam toate indiciile, dar nu stiam cum sa le legam. Nu stiu cat timp ar trebui sa astept, dar pronosticul meu este ca nu va iesi nicio echipa fara indicii suplimentare. Ori sunt chestii pe care eu nu le pot vedea, ca nu stiu serialul, ori unele chestii chiar nu pot fi puse cap la cap.
Altfel, foarte misto modalitatea prin care-s livrate indiciile (nu v-o spun, o descoperiti singuri), foarte misto finalul, foarte buna ideea de a NU inchide usa pe parcursul jocului (nu sunteti INCHISI intr-o camera, trebuie doar sa gasiti niste sticlute cu licoare. Vedeti voi exact de ce si carui episod corespunde intreaga poveste. Distractia este garantata, indiferent daca veti castiga sau nu jocul. Eu sunt, poate, prea competitiv, desi mi se pare cumva absurd sa participi la un joc plecand din start de la premisa ca nu vei castiga. Asa-s eu setat.
Desi nu avea legatura cu serialul, am tinut ca echipa sa se numeasca Internet Explorers, numele tuturor echipelor cu care am intrat in camerele de evadare bucurestene. Sloganul nostru era: BLOGGING IS COMING!
Camera de evadare cu tematica Game of Thrones este a celor de la Puzzle Punks Escape Room Brasov si se gaseste in Brasov, la adresa Mihail Kogalniceanu nr 11, bl C1, et 8. Vedeti, sunati inainte si cereti indicatii, ca e un pic mai dificil de intrat (noi glumeam si spuneam ca prima provocare este, de fapt, sa gasesti locatia).
Desi imi propusesem sa ajung SI la vizionarea Jumanji: Nivelul urmator, programul nu mi-a mai permis. Am fost la un eveniment la Castle Films, cand e gata mini-filmuletul in care joc rolul unui serif, vi-l arat si va povestesc despre eveniment. La vizionare, insa, era deja Dan, care luase deja biletele si care ma astepta. L-am rugat sa ne spuna cum a fost filmul, el fiind un fan al seriei. Asadar, va las in continuare cu impresiile lui Dan Constantinescu ,cunoscut sub pseudonimul SnakeEyes in online:Continue reading Dan Constantinescu (SnakeEyes) despre Jumanji: Nivelul urmator
Ingerii lui Charlie 2019 este un update bine-meritat al seriei. Da, fix asta este: un update al seriei. Glumele nu sunt nici mai bune, nici mai proaste, ci sunt specifice acestor ani.
Acum, sa ne intelegem, depinde la ce ne raportam: la seria initiala, din anii 70, ori la reboot-ul/remakeul de la inceputul anilor 2000? Judecand strict pe baza lungmetrajelor, a filmelor de cinema, Ingerii lui Charlie 2019 este cel mai bun. Un pic mai bun decat restul, fara sa insemne ca seria in sine ar fi vreo capodopera.
Trebuie, de asemenea, sa precizez faptul ca nu am fost fan al seriei si ca nu mai tin minte mare lucru din filmele precedente. Serialul original, din anii 70, nu l-am vazut, insa am vazut ce a aparut nou, incepand cu anii 2000. Doar ca nu mai tin minte nimic. Totul este perfect uitabil. Lucru care se va intampla si cu acest film, neavand nimic memorabil in el.Continue reading Ingerii lui Charlie 2019
Katarina, sau Kate asa cum isi doreste sa fie numita pentru a parea mai englezoaica, jucata de Emilia Clarke, este o tanara de 26 de ani care bantuie fara tinta strazile Londrei in cautarea unui sens in viata. Dupa o interventie medicala suferita cu un an in urma, viata Katarinei a luat o intorsatura neasteptata, fata transformandu-se dintr-o tanara promitatoare intr-o faptura dezordonata lipsita de visuri sau dorinte. Ea are o slujba complet nepotrivita pentru caracterul sau lipsit de orice grija fata de lucrurile din jur si lucreaza intr-un magazin cu fragile si ciudate ornamente de Craciun, costumata intr-un elf.
Katarina s-a nascut in fosta Iugoslavie, iar familia sa a emigrat in Marea Britanie cand aceasta era inca un copil. Mutarea l-a facut pe tatal Katarinei sa-si piarda slujba de avocat, iar pe mama a ingrozit-o, ajungand sa traiasca mereu cu teama de a nu fi nevoita inca o data sa renunte la tara ei. Insa nu traiul intr-o tara noua, ci experienta medicala traumatizanta prin care a trecut a facut-o pe Katarina sa-si piarda drumul. Dar lucrurile iau o intorsatura neasteptata cand in fata magazinului sau, Katarina intalneste un barbat atragator, pe nume Tom, care se poarta neobisnuit si ii distrage atentia prin excentricitatea sa. Desi in alte conditii Katarina nu ar fi dat atentie personajului misterios, o legatura nevazuta o face sa se apropie de el si sa-si doreasca sa-l cunoasca mai bine.
O noua poveste de Craciun cat sa-ti ajunga pentru tot anul
Dupa titlu si trailer ma asteptam ca acest film sa fie cu si despre Craciun, dar de la cap la coada m-am simtit ca si cum m-as fi uitat la un globulet gigant, dar cu un aspect oarecum chicios, dat prin zahar si scortisoara si impodobit cu luminite. De aceea, cel putin pana la adevaratul Craciun, mi-am luat doza de beculete si beteala si nu voi mai face niciun efort de a intra mai repede in spiritul sarbatorilor. Pe de alta parte, cu toate ca nu sunt fan Game of Thrones, m-am indragostit din nou de Emilia Clarke asa cum fac de fiecare data cand vad un film cu ea, pentru naturaletea si expresivitatea cu care si-a interpretat personajul si de data aceasta. Nici Henry Golding nu a fost rau in rolul lui Tom, dar pentru mine, Emilia Clarke a fost deliciul intregului film, asa cum se intampla de obicei cand apare pe ecrane.
Iar daca nu pentru Craciun de care pun pariu ca te vei satura inainte de a ajunge la jumatatea filmului si nici pentru Emilia Clarke, merita sa vezi O noua poveste de Craciun macar pentru superba coloana sonora compusa din melodii ale celebrului solist George Michael. Titlul original al filmului este acelasi cu cea mai populara piesa a trupei Wham! Last Chirtmas. Iar daca esti un die har fan al vocalistului, nu doar pentru cel mai iubit cantec din perioada sarbatorilor de iarna, ci si pentru materialul muzical ce nu a mai fost facut public pana in prezent, inclus in coloana sonora a filmului, ai un motiv pentru care sa nu stai acasa. Eu sunt Ioana, si de data aceasta corespondenta CinEmil, iar daca mai vrei sa stam la taclale si despre alte subiecte, te astept pe blogul meu pickandkeep, o salata cu de toate.
Festival de animatie japoneza – iata un eveniment mai mult decat interesant. Daca mai punem la socoteala faptul ca acolo va rula animatia originala Ghost in the Shell din 95 si, bonus, ca ea va fi urmata de o dezbatere, lucrurile devin mai mult decat interesante.
