Versiunea din 1926 a filmului Hangover – Marea Mahmureala
Unul dintre cele mai bune filme de comedie din ultimii 20 de ani, “Marea Mahmureala” (2009) a reusit sa ofere clipe pline de rasete in hohote tuturor celor care l-au vizonat. Aventurile prin care trec cei patru prieteni in urma betiei crunte pe care au tras-o in Las Vegas, la petrecerea burlacilor s-a lasat cu doua continuari, la fel de haioase si pline de poante si faze care au starnit rasul. Desi, de foarte multe ori era mai degraba “rasu’-plansu’”! Ceea ce foarte putini cinefili stiu este ca acest film a avut un predecesor la fel de comic in perioada in care filmul mut facea istoria la Hollywood. Este vorba despre pelicula “What Happened to Jones/Ce s-a intamplat cu Jones”, lansata in anul 1926 si care are ca subiect o poveste asemanatoare celei din “Marea Mahmureala”. Care sunt paralele intre cele doua filme, care sunt diferentele si modul in care au fost percepute la nivel social in perioada lansarii lor constituie subiectul prezentului articol. Continue reading Versiunea din 1926 a filmului Hangover – Marea Mahmureala
Toata lumea care vazuse inaintea mea The Revenant mi-l laudase. A castigat 3 Globuri de Aur, are niste multe nominalizari la Oscar si la Bafta. Puteam afirma cu certitudine ca a fost placut de critici. Totusi, ceva ma facea sa cred ca nu ma va da pe spate: subiectul. Pe scurt, subiectul este SUPRAVIETUIREA. Ah, si inca ceva: gusturile mele si ale criticilor coincid foarte rar. Ultimul exemplu: Cei 8 odiosi, de Tarantino, nu pare a fi (aproape) deloc pe placul acestora. MIE mi-a placut, insa, enorm.
Inca ceva: NU voi avea sectiunea REZUMAT. Mie mi se ca trebuie sa te bucuri de acest film cu cat mai putine informatii prealabile. Eu stiam vreo 3 scene din film si, din pacate, in unele momente era mai bine sa nu le stiu. E o scena cu un cal (de care cu siguranta ati auzit), pe care o tot asteptam: cum vedeam un cal, cum ziceam ca va urma ACEA scena. Cumva, ea trebuia sa ma surprinda, insa reactia mea, atunci cand am vazut-o, a fost ceva de genul: Uite, asta e scena de care se tot vorbea. Da, din punctul ASTA de vedere, urasc spoilerele. Despre ele, pe larg, voi scrie cat de curand. Continue reading The Revenant
Imi plac mult animatiile! Personajele alea simpatice si mereu puse pe ghidusii nu au cum sa nu iti insenineze ziua! Asa ca va dati seama ca nu aveam cum sa lipsesc de la acest film.
Norm from the North – Norm de la Polul Nord este o comedie adresata intregii familii, de la cei mai mici si pana la cei mai mari. Continue reading Norm de la Polul Nord
Nu sunt fan al filmelor horror, nu as pune niciodata un horror drept filmul meu preferat. Cu toate astea, mi-am propus sa ma apuc serios de acest gen. Sunt, insa, greu de miscat, deci va trebui sa fie un horror cu adevarat infricosator sa ma impresioneze. E drept, mai am un defect: nu-mi plac horror-urile scarboase, adica alea cu persoane desfigurate, cu membre zburand prin aer si chestii de genul. Vreau sa ma sperii, nu sa-mi fie greata. In plus, caut (prea mult) logica in filme, in multe cazuri horrorurile avand fracturi logice evidente.
Oare ce nevoie de introducere mai are un film de Tarantino? Poate doar ca e nominalizat la diverse premii (Oscar, Globuri, Bafta), ca multi critici si fani l-au criticat si ca e … al VIII-lea film din cariera controversatului cineast. Eu recunosc un lucru: mi-am dorit musai sa-l vad in cinema. Nu am conceput sa-l vad acasa, la un tv mic, de 81 de cm. Continue reading The Hateful Eight – Cei 8 odiosi
Am fost la 2 filme. Ambele-s interesante in felul lor, insa nici unul dintre ele nu m-a prins. Pe voi poate va prinde. Chiar imi doresc asta.
Pe scurt: Daneza are un subiect care nu ma atrage. Suscita interes, dar de mine nu se lipeste. Este vorba despre PRIMA operatie de schimbare de sex din lume. L-am pus la dezamagirea anului, desi cumva sunt convins ca am fost prea dur cu el. E felul meu de a fi, nu-i vina mea. Continue reading Dublu concurs: Daneza + Tata in razboi cu tata
La sfarsitul anului 2015 a fost vizionarea filmului Point Break. Desi de obicei ma duc cu temele facute, de aceasta data ma dusesem nepregatit: nu vazusem filmul Point Break din 1991. Fiind vorba de un remake si nu de un sequel, am zis ca e mai bine asa, ca ma pot bucura, poate, mai mult de film.
In loc de introducere, vreau sa va zic gluma pe care am facut-o inainte de vizionarea filmului legata de distributie. Asadar, intr-un (nou) film care se petrece in bucatarie (ma rog, asa aveam impresia) avem in distributie pe Jennifer Lawrence (din seria Jocurile Foamei), Bradley Cooper (Burnt) si … Robert de Niro (care a fost intern, n-a fost angajat, deci a ajuns iarasi casnic).
Pe scurt: un film cu un subiect banal avea o distributie buna. Ce putea iesi de aici? Continue reading Joy
Imi plac comediile, insa am devenit din ce in ce mai pretentios. In legatura cu Daddy’s Home – Tata in razboi cu tata, aveam asteptari impartite: voiam sa-l vad, crezand ca voi incepe anul cu zambetul pe buze, insa trailerul nu-mi inspira deloc incredere. Ma asteptam ca toate (ori majoritatea) fazelor amuzante sa fie cele din trailer. Va las sa descoperiti citind tot articolul daca pronosticul meu s-a adeverit.Continue reading Daddy’s Home – Tata in razboi cu tata
Seria Rocky este una clasica. Cumva, nu te poti numi cinefil daca nu ai vazut acele filme. Nu trebuie neaparat sa-ti placa, insa trebuie s-o fi vazut. Primul film, Rocky, a aparut in 76, cel mai recent, inaintea lui Creed, fiind Rocky Balboa din 2006.
O decizie interesanta a producatorilor a fost sa schimbe titlul. Apolo Creed a fost adversarul lui Rocky, cine a vazut filmele stie despre ce este vorba. Ce alte lucruri or mai fi vizat producatorii prin schimbarea titlului? Doresc sa faca mai multe continuari cu noul Creed? Multi amici de-ai mei confunda pe Creed cu Assassin’s Creed, film care va aparea la finalul anului. S-o fi mizat si pe aceasta confuzie? Continue reading Creed
Nu am pretentia sa fac un top obiectiv, nu mi-am propus niciodata acest lucru. Sunt blogger, nu critic, asa ca voi spune din capul locului: acestea sunt filmele pe care EU le astept cel mai mult. Si pentru ca nu pot face un top dinainte de a le fi vazut, le voi enumera fara vreo ordine anume, impartindu-le in cateva categorii, dupa cum veti vedea in continuare. Asadar: Continue reading Cele mai asteptate filme din 2016
Am ratat The Lobster cand a rulat la Festivalul Filmelor de Cannes. Ii vazusem povestea, ideea de la care pleca, si mi se paruse interesanta. Despre aceasta idee voi scrie mai jos.
Rezumatul (cu ceva spoilere, nederanjante zic eu) suna cam asa: intr-o societate distopica oamenii sunt impartiti dupa un unic criteriu: cei singuri vs cei cuplati. Cuplurile au parte de toate privilegiile, cei singuri sunt trimisi intr-un hotel, unde au 45 de zile sa se cupleze. Daca nu fac asta in 45 de zile, vor fi transformati intr-un animal pe care si l-au ales.
In padure, insa, locuiesc cei singuri, care au reusit sa evadeze. Acolo regulile sunt asemanatoare, dar in sens invers: daca in hotel nu ai voie sa te masturbezi, in padure nu ai voie nici macar sa filtrezi cu o alta persoana.
Periodic sunt organizate vanatori, cei din hotel putandu-si prelungi sederea daca omoara pe cei din padure.
Am avertizat in privinta spoilerelor, deci nu ma acuzati ca le-am dat. Cumva, articolul este adresat celor care au vazut deja filmul, celor care nu-s deranjati de spoilere ori celor care oricum nu vor sa-l vada.
Oameni singuri vs cupluri
Premisa de la care pleaca societatea actuala, cea reala, nu cea imaginata in distopii, este ca omul trebuie sa fie cu cineva. Presiunile sunt de toate tipurile si la toate nivelurile: familia te intreaba, insinueaza ori chiar te indeamna, intr-un mod cat se poate de direct, ca trebuie sa ai si tu pe cineva; statul ofera tot felul de programe, tip prima casa, adresate intai si intai cuplurilor; diversele firme organizeaza tot felul de promotii adresate cuplurilor ori macar persoanelor insotite: vezi Orange Film-ul de la cinematografe, vezi ofertele tip Meniu de cuplu la popcorn, vezi tonele de oferte de 14 februarie, ajungandu-se chiar la oferte tip O SHAORMA GRATIS PENTRU JUMATATEA TA LA UNA CUMPARATA; presiunile sunt si indirecte, daca te duci singur la un restaurant va trebui sa infrunti privirile circumspecte ale celor din jur, fie priviri pline de ura, fie priviri pline de compasiune; tot la restaurante sunt localuri care abia daca te primesc singur; sa ocupe o masa intreaga c-o singura persoana? nu e rentabil; tot din categoria presiunilor indirecte sunt si cele de la locul de munca: de cate ori nu s-a intamplat ca persoana X sa primeasca o prima sau o avansare pentru ca, citez: „saraca, are 3 copii, se chinuie mult”.
Cumva, exista aceasta impartire intre cei singuri si cei cuplati. Cei cuplati tind sa iasa tot cu altii cuplati: familia Popescu ia masa cu familia Ionescu; Familia Georgescu se duce in vizita la familia Marinescu. Cei singuri tind sa iasa si sa socializeze tot cu altii singuri: hai, vii pe la mine sa ne jucam pe consola? hai sa bem ceva la barul X. De multe ori, amestecarea celor singuri cu cei cuplati este evitata: bai, NE PETRECEM revelionul alaturi de alte 5 cupluri, TU nu o sa te simti bine deloc. Culmea, si in sens invers e naspa, cel mai bine putand exemplifica acest lucru prin zicerea, devenita celebra: A merge in club cu gagica-ta e echivalent cu a merge in padure cu copacul la spinare.
La fel se intampla si in cazul trecerii dintr-o tabara in cealalta: un burlac convins, dupa ce isi gaseste jumatatea, incepe sa faca fix ce fac alte cupluri. Nu mai iese cu baietii la bere, se duce acum in vizite la diverse alte familii; i se pare penibil si pueril sa se joace pe consola, iar revelioanele si le petrece alaturi de alte cupluri. In sens invers, dupa ce s-a despartit de jumatatea sa, o persoana reincepe sa isi descopere prietenii (cei singuri, ca ceilalti sunt inaccesibili), incepe sa vada ca nu e chiar atat de penibil sa se joace pe consola si, constata, dintr-o data, ce misto e sa iesi la o bauta cu colegii.
Cum poti spune toate astea? Intr-un eseu? Intr-un articol de ziar? Intr-un articol pe un blog? Mult mai simplu si mai eficient este sa faci un film cu toate astea. E drept, filmul are mai multe intelesuri, nu e sigur ca toata lumea a inteles ce am inteles eu ori ca scenaristul chiar a vrut sa spuna toate astea, dar, ca idee, filmul e cea mai facila modalitate de a spune chestii pe care altfel nu le-ai spune. Nu poti spune, in mod direct, nici ca cei singuratici is niste dobitoci, nici ca cei cuplati sunt niste incuiati. Cumva, te situezi la mijloc, spui ca unii au o parere proasta despre ceilalti si, per total, iesi bine.
Nu-mi dau seama de care parte a baricadei se afla autorul. Tind sa cred ca a fost de ambele laturi. Nu stau sa caut, nu este asta foarte important. Mesajul este mai important si, cumva, cu el trebuie sa ramanem.
Filmul The Lobster
Filmul, per total, are o tona de minusuri. Daca ar fi sa apreciez pe cineva, acel cineva este scenaristul. Modul in care povestea e pusa pe ecran este deficitara. Distributia e aleasa ciudat, niste nume cunoscute joaca absolut ciudat, fie din cauza ca le-a fost repartizat rolul gresit, fie pentru ca au primit indicatii regizorale dubioase, regia are multe minusuri, iar filmul este, cumva, intre mai multe genuri, fara a putea preciza cu certitudine cui apartine. Scenariul nu e perfect, doar ideea de baza este una geniala, din acest motiv ma astept ca aceasta sa fie MULT mai bine pusa in valoare de altcineva. In fond, seria Hunger Games are la baza mai multe idei preluate, marele merit al autoarei seriei fiind modul in care le-a amestecat. Cum ar zice cei de la Parazitii, a reusit sa gaseasca un mix bun.
Singurul motiv pentru care recomand The Lobster este modul in care-i pusa problema singuratatii. Cinematografic as zice ca filmul trebuie evitat, insa nu toti sunt de aceeasi opinie cu mine, pe IMDB filmul avand, in acest moment, peste 7. Despre film, strict din punct de vedere cinematografic, a mai scris Angela.
Concluzii
Filmul The Lobster pune foarte misto problema singuratatii. Cumva, fara sa va dati seama, voi actionati la fel insa vi se pare normal sa fie asa. Este NORMALITATE ca un om sa fie cu cineva, iar atunci cand ESTE singur vi se pare la fel de normal sa socializeze mai mult cu cei ca el.
Cei singuri se transforma, dupa ceva timp de singuratate, in niste animale. In mod metaforic asa ganditi si voi, chiar daca vi se par cam dure cuvintele. E drept, exista un termen care nu-i deloc peiorativ: Lup Singuratic. Dar, oricum ati vrea s-o luati, Lupul Singuratic, fie si metaforic, tot animal este.
Nu cer nimic, nu vreau sa se schimbe nimic. Nu-s fericit, dar nici suparat ca lucrurile sunt asa. Cumva, ma simt bine ca-s contra curentului, deci nu mi-as dori sa se schimbe nimic.
The Lobster nu va intra in cinematografele patriei, lucru absolut firesc avand in vedere calitatile sale cinematografice indoilenice. Eu l-as proiecta, insa, in licee si in facultatile umaniste. Ar genera niste discutii extrem de interesante, pe care putine alte filme le-ar putea genera. Apropo, in film nu se spune nicaieri cand s-ar petrece. Motivul il deduceti singuri. Salutari CINEMILE tuturor!
Desi sunt un fel de Grinch si heitaresc pe unde apuc Craciunul, tot imi place sa fac cadouri. De aceasta data cadourile sunt date cu complicitatea RoImage, care are mai multe ca niciodata.
O comedie asa cum sunt, probabil, alte zeci, avand o durata interesant de mare pentru o comedie, cu o distributie aproape necunoscuta, regizata de regizorul Pitch Perfect. Suna indeajuns de tentant pentru voi? Pentru mine a sunat, asa ca am hotarat sa merg la vizionarea filmului. In cel mai rau caz acest putea sa ma enerveze, ceva cu adevarat rau nu avea cum sa fie. Continue reading Sisters – Surori bune si nebune
The Danish Girl – Daneza este tipul de film pe care eu nu-l voi putea aprecia niciodata. Nu voi putea analiza niciodata 100% obiectiv un film. Nu voi putea empatiza niciodata cu un astfel de personaj (de fapt nu pot empatiza cu niciunul dintre ele: avem un el care devine o ea, nevasta lui care-l sustine si un fost prieten d-al lui din copilarie, gay). Puteti considera acest film drept un test al nivelului de toleranta: eu l-am picat de departe, voi insa mergeti sa vedeti cum stati din acest punct de vedere. Continue reading The Danish Girl – Daneza
Cel mai asteptat film al anului este, de departe, Star Wars: Trezirea Fortei. Personal, mergeam la vizionare cu sentimente contradictorii: intr-un fel ma bucuram ca revine una dintre seriile care m-a indreptat catre genul SF (Star Wars si Matrix), pe de alta parte eram neincrezator in ideea de a-l continua Disney. Cumva, eram impacat cu ideea ca universul Star Wars nu trebuie sa moara, stiam ca echipa de marketing de la Disney va reusi sa stoarca maximum din franciza, pe de alta parte, cinematografic vorbind, as fi preferat ca filmul sa continue independent. In plus, faptul ca regizor urma sa NU mai fie George Lucas era iarasi o veste proasta. Anul trecut am si scris un articol umoristic legat de Star Wars, pe care vi-l recomand. Continue reading Star Wars: Trezirea Fortei
