Falcon Lake este un film din toate punctele de vedere atipic si anticomercial. De la cele 2 caracteristici plec in construirea acestui articol si tot cu ele trebuie sa mergeti in minte spre sala de cinema.
Falcon Lake, dupa sinopsis, pare usor horror. Bastien si Chloe isi petrec vacanta de vara impreuna cu familiile lor intr-o cabana aflata pe malul unui lac bantuit de o legenda veche cu fantome. In ciuda diferentei de varsta, intre ei se infiripa o atipica relatie, o legatura speciala. „Prima iubire te va bantui”.
Cu usoare modificari ale cuvintelor (din cauza Google, sa nu considere continut duplicat) si cu acele ghilimele puse de mine, cel de mai sus este sinopsisul oficial. Asa-i ca gandul vostru a zburat catre un horror?Continue reading Falcon Lake
Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT! Incep cu sfarsitul, cu concluzia. Daca nu aveti timp, chef ori energie sa cititi tot articolul, vreau sa retineti aceasta fraza! Este tot ce trebuie sa retineti in legatura cu acest film. Restul sunt detalii, sunt aspecte mai mult sau mai putin relevante.
Povestea lui Robert J. Oppenheimer cred ca o stiti. Parintele Bombei Atomice. Cel care are sau nu pe constinta vietile a sute de mii de oameni (minimum 200 de mii de victime la Hiroshima si Nagasaki). Nu intru in detaliile legate de poveste, nu putem vorbi despre spoilere in acest caz. Voi scoate insa in evidenta 7 aspecte care mi s-au parut mie importante, relevante, utile, demne de urmarit cu atentie.Continue reading Oppenheimer este un film (aproape) PERFECT!
Oamenii astia (You people) este al doilea (si ultimul film) vazut in vacanta mea de 10 zile petrecuta prin Spania si Franta. De aceasta data nu am mai fost influentat de ce am vizitat, nu am mai fost influentat de context. Poate doar faptul ca eram in toane bune, ca ma simteam bine, deci filmul completa starea de bine pe care o simteam.
Povestea filmului Oamenii astia (You people) este aparent banala: un cuplu total diferit, ea musulmana de culoare, el evreu alb (caucazian), incearca sa ramana impreuna in ciuda obstacolelor. Intalnirea lor este absolut intamplatoare: el a intrat val-vartej in masina ei, confundand-o cu un sofer UBER. Desi initial ea s-a simtit jignita, ei au continuat sa se intalneasca, sfarsind prin a deveni un cuplu. Evident, in ecutie intra si familiile lor, familii nu atat de deschise, descuiate la minte, precum si-ar dori cei 2 tineri.
Nu auzisem de Birdbox Barcelona, nici macar de intentia producerii acestui film, pana sa merg in orasul cu pricina. Eram prin frumosul oras spaniol (catalan) cand am vazut multe afise prin centru. Erau puse cu precadere prin statiile de autobuz, in alte tari nu prea intalnim afise pe stalpi si pe pereti precum in Romania.
Vizitand orasul, un oras cu un vibe extraordinar, un oras pe gustul meu din aproape toate punctele de vedere (daca n-ar fi barajul lingvistic si daca n-ar fi zaltatii cu dorintele lor de independenta, probabil Barcelona ar fi pentru mine orasul ideal in care sa ma mut), imi doream din ce in ce mai mult sa vad filmul. Voiam sa-l vad cat inca eram sub vraja acelui superb oras.
In Barcelona am stat 3 zile, apoi duminica seara am ajuns in sudul (mult prea) insorit al Frantei, in casa unor prieteni. Intr-una dintre zile, cand afara era mult prea cald chiar si pentru stat la piscina (da, ei au si asa ceva, casa este realmente de vis!), m-am refugiat in casa si am zis sa dau o sansa acestui film. Trecusera 3 zile (era miercuri), dar paream inca sub influenta magica a Barcelonei.Continue reading Birdbox Barcelona
Memento 1918 este un film inspirat din viata celebrului fotograf al Unirii de la 1918, Samoila Marza. Fotografiile sale sunt SINGURELE facute la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia.
Povestea din filmul Memento 1918 este una fictionata, insa este una credibila, care reuseste sa te tin captiv in scaunul de cinema (ori de acasa).
Am multe lucruri bune de spus despre acest film, o poveste buna, o regie decenta (pentru bugetul filmului as spune ca a scos maximum ce se putea scoate) si interpretari foarte bune ale actorilor (aici filmul are norocul unei distributii excelente: Alexandru Potocean, Iulia Verdes si Stefan Velniciuc fiind cele mai importante nume). Filmul are si meritul de a readuce in prim-plan cateva momente cheie din istoria Romaniei: Primul Razboi Mondial (unde romanii din Imperiul Austro-Ungar, cei de peste Carpati, au fost nevoiti sa lupte impotriva fratilor lor „regateni” si a fratilor aflati in celalalt imperiu, cel Tarist), Marea Unire, dar si perioada comunista.Continue reading Memento 1918
Tar este un film plin de nominalizari (din pacate, mult prea sarac in premii efective), care la noi a rulat doar prin festivaluri. Eu stiu de 2 festivaluri: TIFF 2023 (unde a avut 2 proiectii) si American Independent Film Festival 2023, unde am reusit sa-l prind (ieri seara, la Cinema Elvira Popescu). Nu este un film comercial, insa este excelent atat cinematografic, ca executie, cat si filosofic. Mi-a placut atat pentru ceea ce mi-a transmis, cat si pentru cum mi-a fost transmis acel mesaj. Acele mesaje, mai precis.
Tar ne spune povestea unei dirijoare celebre, Lydia Tar. In varful carierei sale profesionale, ea era dirijoarea orchestrei din Berlin. Pentru a ajunge acolo, refuzase mai multe oferte, inclusiv de la New York. Considera ca din punct de vedere profesional, Berlinul este Everestul. Nimic nu se compara cu Berlinul.Continue reading Tar – American Independent Film Festival 2023 & TIFF 2023
In programul meu personal, Intre revolutii a venit fix dupa Filmul Libertate. Ma rog, nu imediat, dupa jumatate de ora, ci dupa cateva ore bune, caci mi-am incheiat ziua de vineri cu filmul lui Giurgiu si mi-am inceput ziua de sambata (17 iunie 2023) cu acest film. Excelent film, excelenta abordare, excelenta punerea in aplicare.
Intre doua revolutii vorbeste despre Revolutia Islamica din 1979, respectiv Revolutia Romana din 1989. Persoanele aflate Intre doua revolutii sunt 2 foste colege de facultate de la medicina, o romanca si o iranianca. Iranianca hotaraste sa plece inaintea anului 3 in tara sa natala, pentru ca simtea ca se pregateste ceva. Simtea ca urmeaza ceva important si voia sa ia parte la acel ceva. Din pacate, revolutia nu a fost ceea ce isi doreau unii cetateni, caci a fost inlocuita o dictatura occidentala, de dreapta, americana, cu o dictatura religioasa locala. Cele mai afectate au fost femeile, care treptat si-au pierdut foarte multe drepturi si libertati.
Cele 2 foste colege comunica prin scrisori. Fix asa se desfasoara filmul: scrisorile celor doua, citite de niste voci extrem de puternice, de sugestive (Ilinca Harnut si Victoria Stoiciu), sunt completate de imagini reale din cele 2 tari. Caci la 10 ani dupa Revolutia Islamica vine si Revolutia Romana, si ea confiscata in interes propriu de anumite grupari.Continue reading Intre revolutii – TIFF 2023
Tigru (Day of tiger) este inspirat din fapte reale, in special intamplarea din Sibiu, din 2011, cand un tigru a evadat de la ZOO. Spun in special pentru ca astfel de stiri tot auzim in Romania (acum vreo 3 ani evadase unul in Targoviste).
Personajul principal din Tigru (Day of tiger) este Vera, medicul veterinar care colaboreaza cu gradina zoologica a unui oras micut din Transilvania (nu ni se spune clar c-ar fi vorba de Sibiu; in imagini se vede gradina zoologica din Targu Mures, plus masini cu numar de Mures). Ea este macinata de probleme persoanale, este pe cale sa clacheze, evadarea tigrului fiind fix „ce-i lipsea”. Este trimisa in echipele de cautare, caci acel tigru reprezenta un pericol.
Din pacate sau din fericire, filmul este facut de romani si nu de americani, drept urmare, fara sa fac spoiler, tigrul devine personaj secund, iar lupta este aproape inexistenta. Daca filmul ar fi fost facut de americani, existau lupte, existau victime, vedeam mult sange si multe victime. Americanii l-ar fi scos in prim plan pe tigru, l-ar fi facut realmente personaj principal. Doar ca noi suntem romani, drept urmare tigrul este … un pretext.Continue reading Tigru (Day of tiger) – TIFF 2023
Pentru iubitorii de film romanesc, pentru iubitorii de film istoric si pentru cei interesati de subiectul numit „Revolutia Romana din 1989”, filmul Libertate era cel mai asteptat de la TIFF 2023. Evident, din punct de vedere calitativ sunt multe altele mai bune, in frunte cu cele clasice bineinteles.
Filmul Libertate ne arata povestea revolutiei din perspectiva orasului Sibiu. O unitate militara devine tinta unui asalt violent, asa ca are loc o infruntare intre militari, militieni, securisti si civili. Incercand sa scape de asediu, colonelul Viorel este capturat si acuzat ca este terorist.
Inca doua lozuri este continuarea filmului din 2017, intitulat simplu Doua lozuri. Daca primul mi-a placut mult, l-am recomandat tuturor si am mers sa-l revad cand a aparut in cinematografe, acest al doilea film este mai mult dezamagitor. Se rade la el, sunt unele faze amuzante, insa cam atat. Voi explica in continuare de ce, cu argumentele de rigoare.
Intai si intai, Inca doua lozuri are un titlu gresit avand in vedere ceea ce se intampla in film. Altfel spus, daca-n primul film chiar avem lozuri, castig la loto, in acest al doilea film vorbim despre o combinatie legata de … cryptomonede. Ce legatura au cryptomonedele cu lozurile numai producatorii acestui film stiu.
Da, inteleg, titlul trebuia legat de precedentul, dar tot fortat pare.
Un al doilea defect al filmului este ca totul pare artificial. Trei oameni de scoala veche se ocupa cu cryptomonede, afland de pont de la un prieten care era dator unuia dintre ei. Acel prieten ii pune in legatura cu un altul, un tocilar usor de pacalit, de manipulat. Ei se duc intr-o sala unde erau calculatoare primite ca ajutoare, care calculatoare se dovedesc a fi de ajuns, desi initial fusese vorba de „calculatoare foarte puternice”.Continue reading Inca doua lozuri m-a cam dezamagit – TIFF 2023
Despre Carbon sunt multe de spus. Este mult de contextualizat, sunt multe de spus. Toate de bine, toate motive sa mergeti sa vedeti filmul.
Incep cu un adevar: Carbon a avut incasari record peste Prut. A batut Avatarul cel nou, lucru care nu poate decat sa ma bucure. L-a carbonizat de-a dreptul.
Continui cu o intrebare: este Carbon un film ROMANESC? Se vorbeste in romaneste, dar oare este de ajuns? Evident, intrebarea are un substrat: cat de romani sunt cei de peste Prut? Si cat de multe stim noi despre Razboiul din Transnistria?
Novicii a fost targetat, cel putin la acest TIFF 2023, drept un film educativ. Pardon, EducaTIFF. O sala plina de copii, deopotriva de scoala, de liceu ori chiar studenti, plini de energie, nu era chiar ce-mi doream. Cel putin pe hartie.
Totusi, in ambele privinte m-am inselat. E bine ca mi-am ascultat instinctul si am mers, totusi, la acest film pentru ca, strict cinematografic, este unul dintre filmele bune, solide, vazute la acest festival, iar publicul a fost printre cele mai misto de pana acum. Nu a sunat niciun telefon, s-a ras cu pofta, din suflet, iar pe parcursul filmului nu se auzea nici musca. Tineri si educati, ca sa zic asa.
Povestea filmului este urmatoarea: Jordan si Patrick sunt 2 adolescenti de 14 ani pasionati de jocul Call of Duty. Intr-o zi se petrece o mare nenorocire: consola PS4 pe care se jucau se strica brusc. Au dus-o la reparat, insa nu se mai putea face nimic. Drept urmare, trebuie sa gaseasca o sursa de bani care sa le finanteze achizitia unui PS5. Acea sursa de bani este mimarea unui cancer din partea lui Jordan. Drept urmare, initiaza o campanie de strangere de fonduri, insa lucrurile scapa de sub control. Totul se va intoarce impotriva lor atunci cand se afla ca au mintit.Continue reading Novicii – TIFF 2023
Magie neagra, secolul 19, o insula indepartata din actualul stat Chile (Chiloe), un razboi intre bastinasii indieni (Huilliche) si nou-venitii europeni (aici fiind vorba despre o familie de nemti), totul asezonat cu o crima (tatal Rosei este ucis de catre administratorul fermei la care lucra) – iata cocktailul perfect pentru un film plin de suspans si de mister. In plus, ca bonus, Rosa se duce sa ceara ajutorul din dorinta de a se razbuna. Nu poate ierta moartea tatalui. Nu poate lasa lucrurile asa.
Multi vor stramba din nas, filmele cu indieni nu mai sunt, zica-se, la moda in 2023. Pentru americani poate au sens, au farmec, dar de ce ne-am uita ca europeni la asa ceva?
Am cautat ulterior pe Google despre aceasta insula, Chiloe, din sudul Statului Chile si am descoperit o poveste misto. Ca de obicei, incepeti cu Wikipedia, dar nu va opriti doar la aceasta sursa de informare. Sapati mai adanc, insula in cauza chiar are o poveste fascinanta.
Acum urmeaza sa va spun un amalgam de caracteristici aparent contradictorii ale filmului, care cumva functioneaza: durata scurta (1h40), are un ritm destul de lent, este plin de magie, plin de mister, reuseste sa te introduca in atmosfera acelor timpuri, insa povestea este actuala, problema este actuala. Totul functioneaza impreuna (aparent?) doar datorita magiei.Continue reading Magie neagra – TIFF 2023
Am spus dintotdeauna: pizza este cea mai subevaluata mancare. Este considerata fast-food, este considerata o mancare neserioasa, este considerata o mancare pe care o mananci ca adolescent, nu una pentru adulti. Nu iti poti da o intalnire de afaceri la pizza. Sau poti? Faza e ca filmul Steaua, care nu-i despre fotbal (despre disputa despre palmaresul echipei omonime), ci despre mancare, despre Steaua Michelin, ca sa fiu mai exact, imi cam da dreptate.
Mie-mi place pizza, o ador. Multe dintre defectele ei sunt de fapt calitati in ochii mei. Faptul ca poate fi mancata oriunde este o calitate. Faptul ca nu trebuie s-o mananc cu furculita si cutitul este o MARE calitate. Si nu, nu-mi spuneti ca un om civilizat foloseste tot timpul furculita si cutitul. Caci io-s om dus la fast-food-uri, locuri unde tacamurile sunt hai sa zicem optionale.
In plus, este o poezioara care-mi place mult, una sugestiva: „pizza, puiu’ si cu putza/se mananca cu manuta”. Am pus intentionat acel tz pentru ca articolul sa nu poata fi gasit la cautari obscene. Desi cine stie…Continue reading Steaua – TIFF 2023
Incep cu sfarsitul si spun ca filmul Ultima Noapte are 4 proiectii la TIFF 2023. Prima, cea la care am fost prezent, a fost duminica 11 iunie, in Piata Unirii. A mai fost una, in acelasi timp, la aceeasi ora, in Poligonul Floresti. Celelalte 2 vor fi, in ordine cronologica: Sambata 17 iunie ora 19:30 la Cinema Marasti, respectiv Duminica 18 iunie ora 15:30 la Cinema Florin Piersic. Totodata, filmul Ultima noapte va intra si in circuitul normal al cinematografelor din 23 iunie 2023 (adica saptamana de dupa TIFF), fiind distribuit in Romania de Bad Unicorn.
Am inceput cu sfarsitul pentru a va atrage atentia, caci altfel exista riscul ca multi neclujeni sa treaca peste articol. Si ar fi pacat. Mare pacat.
Filmul Ultima noapte este din categoria „Mafia movies”, un film extrem de violent, plin de suspans, tipul de poveste la care nu te uiti deloc, dar deloc la ceas pentru ca te-a tinut in priza de la un capat la altul.
Personajul principal este Franco Amore, un politist care urmeaza sa se pensioneze fara sa fi tras nici macar o data cu pistolul. Teoretic, era de bine, avea constinta curata. Pe de alta parte, multi ar putea vedea asta ca pe o slabiciune. Continue reading Ultima noapte – TIFF 2023
Viza de intrare este o surpriza placuta din toate punctele de vedere. O poveste aparent simpla, ce nu poate fi (prea mult) inflorita, spusa intr-un timp scurt, aproape record (1h17 minute – cred ca a fost cel mai scurt film de lungmetraj vazut de mine vreodata la TIFF!) – iata retea care functioneaza aproape perfect in cazul acestui film.
Viza de intrare ne spune povestea a 2 imigranti hispanici, un venezuelean si o catalana, veniti amandoi in SUA pentru a se stabili acolo. Desi aveau viza si totul era aparent in regula, cei 2 au fost chemati la un nou interviu, un adevarat interogatoriu, pe aeroportul din New York. Nu a contat ca aveau un alt avion de prins, nu a contat nici ca acolo Diego era asteptat de fratele sau vitreg.
Mi-a placut atmosfera filmului Viza de intrare: desi cei 2 nu erau infractori, nu erau arestati, interogatoriul la care au fost supusi era asemanator torturii. O tortura psihica, nu fizica, pe care ei au acceptat-o, au tolerat-o. Nu vreau sa va fac spoilere, insa vreau sa observati tehnicile de manipulare, de tortura psihica. Vreau sa va ganditi la finalul filmului, sa va intrebati de ce se termina asa si ce rol a avut intreg interogatoriul. Continue reading Viza de intrare – TIFF 2023
In mod oficial, Confort nordic a deschis editia cu numarul 22 a Transilvania International Film Festival. Neoficial, insa, au rulat filme pe tot parcursul zilei. Pentru mine nu a fost primul film vazut, dar am vrut sa fie primul articol de la acest TIFF 2023.
Pe scurt, ideea de baza a filmului Confort nordic este frica de zborul cu avionul. In film, mai multi astfel de oameni se inscriu la un curs exclusivist, curs care urmeaza sa ii lecuiasca de aceasta fobie. Testul final urma sa fie un zbor Londra – Reykjavik. Ce se intampla pe acest drum, de ce raman cursantii blocati in capitala Islandei si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Nu va voi vorbi despre regie ori interpretari, nici macar despre Timothy Spall, ci va voi vorbi despre aceasta fobie, una pe care recunosc ca o inteleg intr-o mai mare masura decat multe altele.
In principiu, fobiile sunt frici irationale. Nu poti explica de ce unui om ii e teama de paianjeni, dar aceasta fobie este foarte prezenta. Cunosc pe cineva care din cauza acestei fobii nu se poate uita nici macar la filmele cu Spiderman. Cunosc multi oameni cu alte fobii. Din pacate, insa, niciunul dintre cunoscutii mei nu vrea sa-si trateze fobia. O considera inofensiva. Cumva farmecul propriu.Continue reading Confort nordic – TIFF 2023
Cand vedeti titlul Un tata de cosmar, la ce va ganditi? Mai ales atunci cand il vedeti pe Robert de Niro pe afis? Asa-i ca va ganditi la celebra seria cu familia Fockers, tradusa la noi „Doi cuscri de cosmar”, respectiv „O familie de cosmar”? Sper ca nu-s singurul care s-a gandit la acea serie.
Problema este, insa, alta: Un tata de cosmar nu are nicio legatura cu acea serie. Aduce aminte vag, poate si prin glume, de acea serie, nu e nimic gresit in asta, insa titlul sugereaza faptul ca filmul ar fi un sequel ori un prequel al acelei serii. In plus, daca-n cazul filmelor despre familia Fockers se putea invoca in mod corect imposibilitatea traducerii exacte, aici nu inteleg ce scuze se mai gasesc. About my father putea fi tradus „Despre tatal meu”. Stiu ca suna sec, nespectaculos, dar fix asa suna si titlul original. Nu exista cuvantul „nightmare” in titlul original, deci nu ar fi trebuit sa existe nici in titlul autohton.
Trecand peste titlu, un aspect important pentru mine, dar irelevant pentru multi, Un tata de cosmar este un film surprinzator de bun. Nu este doar o comedie, iar Robert de Niro pare perfect potrivit rolului pe care-l interpreteaza.
Personajul principal al povestii este Sebastian (interpretat de comediantul american de origine italiana Sebastian Maniscalco), un tanar angajat al unui lant hotelier important ce vrea sa se casatoreasca cu o tanara super-bogata. Viitoarea sa sotie insista sa mearga sa-i cunoasca familia. In aceasta vacanta il ia si pe tatal sau, frizerul Salvo Maniscalco. Acolo vedem un „cultural clash” extrem de interesant: o disputa fascinanta intre 2 clase sociale cu viziuni radical diferite. O lupta de clase extrem de interesanta pentru sociologul din mine. Indiferent de tabara politica si ideologica din care faceti parte, aceasta lupta sigur o sa vi se para interesanta. Sigur aveti ce invata din ea.Continue reading Un tata de cosmar – About my father
Omul-Paianjen: Prin lumea paianjenului – Spider-Man: Across the Spider-Verse este continuarea filmului Omul-Paianjen: In lumea paianjenului – Spider-Man: Into the Spider-Verse. Pana sa va vorbesc despre filmul in sine, va invit sa cititi cu atentie cele 2 titluri. Ganditi-va la diferenta dintre „prin” si „in”; ganditi-va totodata la diferenta dintre cuvintele englezesti „across” si „into”. Sunt convins ca din 100 de oameni, maximum 5 vor putea explica in mod coerent diferentele.
Nu o sa vi le spun, dupa cum stiti nu-mi place sa dau totul „mura-n gura”, insa am simtit nevoia sa semnalez acest lucru. Sa-l scot in evidenta.
Pentru ca tot sunt aici, trebuie sa va spun un lucru „dubios” legat de acel Spider-Man din 2018: desi l-am vazut, nu mai tin minte ABSOLUT NIMIC din el. Un film perfect uitabil. E drept, nu sunt fan infocat al filmelor cu super-eroi, al universurilor Marvel ori DC, deci nu-s neaparat un reper.Continue reading Omul-Paianjen: Prin lumea paianjenului – Spider-Man: Across the Spider-Verse
Imi este greu sa vorbesc despre noul Furios si iute X – Fast X, cel mai recent film al celebrei francize cinematografice. Nu am nimic sa-i reprosez, nici fracturile logice (din ce in ce mai multe, din ce in ce mai mari, dar in acelasi timp din ce in ce mai suculente, mai spectaculoase), nici macar durata de 140 de minute (care, pe cuvant de onoare, NU SE SIMTE!, nu-ti dai seama cand a trecut timpul).
Senzatia generala de la iesirea din sala de cinema este ca Furios si iute X – Fast X te-a naucit inca o data. Te-a pacalit sa vezi inca un film din serie, te-a mintit din nou aratandu-ti scene imposibile (mult mai mult si mult mai … „socante”), te-a plimbat un pic prin povestea, prin filmele trecute, ca sa-ti reaminteasca sa le revezi daca ai uitat multe detalii, insa te-a umplut de adrenalina, de energie pozitiva. Sunt oameni care au iesit din sala de cinema setati ca trebuie sa revada filmul, ca e prea putin.
Furios si iute X – Fast X reuseste, printr-o singura scena, foarte reusita, foarte intensa, foarte „eficienta”, sa-ti readuca aminte de la ce a pornit aceasta serie: de la curse de masini. Fanii infocati ai seriei isi doreau sa-l auda din nou pe Vin Diesel spunand „Let’s race!”.Continue reading Furios si iute X – Fast X
