The Pod Generation este filmul care a deschis Festivalul Filmului European 2023 de la Bucuresti. Subiectul filmului este unul la moda: inteligenta artificial (AI in engleza) si modul in care ea ne-ar putea conduce pe viitor viata.
The Pod Generation se petrece undeva in viitor, foarte aproape de intrarea in secolul 22 (se spune la un moment dat ca „ne pregatim de secolul 22”). Nu ni se spune in mod precis anul, dar este candva in viitor. Inteligenta artificiala este parte integranta a vietii, chiar daca asta inseamna ca multe lucruri sunt … artificiale.
Nu va spun chiar tot ce este artificial in acest viitor, imi vine sa spun apocaliptic, dar de fapt nu este chiar asa, desi cumva nu as gresi complet daca as spune asta, insa va dau 3 exemple de lucruri artificiale, exemple relevante pentru povestea acestui film.Continue reading The Pod Generation – Festivalul Filmului European 2023
Jucaria noua ne spune povestea lui Sami, care traieste fericit intr-un cartier din suburbiile Parisului alaturi de sotia gravida si de cumnatul sau (fratele sotiei).
Dupa ce o da in bara cu o „inventie”, ibricul dublu, care poate umple in acelasi timp 2 cesti/cani de cafea, Sami este nevoit sa-si gaseasca un alt job. Acest nou loc de munca este de paznic la magazinul celui bogat om din Franta, Philippe Etienne. De ziua fiului sau Alexandre, afaceristul inaugureaza raionul de jucarii al propriului magazin, indeamnandu-si odrasla sa-si aleaga ce cadou doreste. Alexandre, dintre toate jucariile din magazin, il alege pe Sami.
10 zile fara mama 2 este continuarea filmului 10 zile fara mama. Primul film a intrat in cinematografele patriei in februarie 2020, adica fix inainte de pandemie. Este exact motivul pentru care nu imi mai amintesc nimic, dar absolut nimic din el.
As fi putut sa spun ca nu l-am vazut, ca sa cititi acest articol stiind ca este perspectiva unuia care analizeaza STRICT aceasta a doua parte, insa exista dovezi online ca am facut-o. Am fost la avanpremiera de presa a acelui film, am si poze de acolo. Dar, probabil din cauza pandemiei, nu am scris nimic pe blog. Sau poate n-am scris nimic pentru ca filmul a fost prea sec sa scriu ceva. Ori, evident, este posibil ca ambele sa fie adevarate.
Ideea este simpla: daca eu nu mai tin minte ABSOLUT NIMIC din prima parte, chiar si dupa ce am citit cateva sinopsisuri, inseamna ca filmul este COMPLET uitabil. Nici bun, nici prost, nici spumos, nici sec. Pur si simplu MEDIOCRU.
In aceasta a doua parte, 10 zile fara mama 2, il vedem pe „casnicul” Antoine cum trebuie sa se descurce cu cei 4 copii ai sai intr-o vacanta de ski dintr-o statiune de fite din Alpi. Exact cand sa se urce in tren, sotia lui Antoine este chemata de urgenta la un cabinet de avocatura pentru a se ocupa de un caz important. As zice ca este irelevant cazul, ca punctul central al filmului, focusul, este pe vacanta, dar de fapt este extrem de important, caci FEMEIA este personajul principal al filmului.Continue reading 10 zile fara mama 2
Renfield – Asistentul vampirului este cel mai recent film inspirat de personajul creat de Bram Stoker acum peste 100 de ani. Personal, am citit cartea Dracula ABIA in 2019 (la finalul anului), deci am ca reper originalul, am mers direct la sursa, ca sa zic asa.
Despre Renfield – Asistentul vampirului as putea spune multe lucruri, toate la fel de adevarate, la fel de valabile.
As putea, de pilda, sa ma iau de personajul Dracula interpretat de Nicholas Cage. Este cel mai slab Dracula din cate am vazut eu (ma rog, au aparut peste 50 de filme cu Dracula, nu le-am vazut pe toate). Slab conturat, ca personaj, dar si slab interpretat. Aceasta ar putea fi marea bila neagra a acestui film.
Dar Renfield – Asistentul vampirului are si o mare bila alba: interpretarea lui Nicholas Hault. Este un Renfield excelent, viu, plin de framantari, un personaj negativ care vrea sa devina pozitiv, care vrea sa iasa de sub vraja lui Dracula. Excelent creionat ca personaj, excelent interpretat. Evident, creionarea lui a fost facuta cu sacrificarea lui Dracula. Sacrificare ritualica, scenaristica, daca intelegeti ce vreau sa spun.Continue reading Renfield – Asistentul vampirului
Air este un film aparut in 2023, care ne spune povestea aparitiei brandului Air Jordan (by Nike). Povestea nu il are in prim-plan pe Michael Jordan si ascensiunea sa, ci este de fapt povestea echipei de marketing care a mizat totul pe cariera lui Michael Jordan.
De aici decurg toate defectele acestui film: desi se cheama Air si este despre BRANDUL Air Jordan, are prea putin baschet in el (si prea putin sport); este previzibil (stim din start ca brandul exista, drept urmare nu stam nicio secunda cu sufletul la gura ca s-ar putea intampla ceva); nu are o miza efectiva (daca o vor da in bara nu se va desfiinta firma Nike, ci pur si simplu s-ar inchide divizia de baschet, de „bascheti”, adica de incaltari pe care sa le folosesti STRICT pentru a juca baschet), importanta; este sec, parand a fi gandit de un economist.
Da, fix asta este problema filmului: pare a fi facut de un economist, nu de un artist. Regizorii si scenaristii sunt ori ar trebui sa fie artisti, insa aici ei au parut seci, incorsetati de cifre, parca au trasat linii drept, pline de colturi, nimic rotunjit, nimic poetic.Continue reading Air
Funny pages ar fi trebuit sa fie, dupa nume, o comedie autentica. Ceea ce este doar in mod oficial, doar pentru ca cineastii asta inteleg prin comedie. Trebuie sa aiba un final fericit si, daca ai noroc, ar trebui sa razi un pic pe parcurs.
Nu ma intelegeti gresit: Funny pages este un film bun, am vazut multe in el si am si ras de cateva ori. De mai multe ori decat m-as fi asteptat, dar de mult mai putine ori decat am pretentia de la o comedie. Poate-s eu prea pretentios cu comediile, cu notiunea in sine: aceste filme ar trebui sa ma faca sa rad. Daca reusesc sa faca si altceva, foarte bine, dar nu tin neaparat. Important este sa rad zgomotos la ele.
Funny pages este despre benzi desenate si despre pasionatii acestora. Fanaticii acestora. Pasionati nu inseamna doar cei care colectioneaza asa ceva, ci si cei care au talentul necesar de a crea asa ceva. Evident, nu poti crea ceva ce nu apreciezi, ce nu citesti, asa cum nu poti face filme daca iti place sa te uiti la filme. Intelegeti ideea.Continue reading Funny pages – American Independent Film Festival 2023
A thousand and One a fost, in ordine cronologica personala, PRIMUL film vazut la American Independent Film Festival 2023. Am revenit la Cinemateca Eforie (nu e deloc cinematograful meu preferat, insa are 2 mari calitati: publicul de-o calitate evident superioara si faptul ca nu are semnal, cel putin pe cele 2 retele mari) pentru un film care mie-mi suna a „O mie si una de nopti”. Nu citisem nimic despre film, voiam sa ma surprinda, insa titlul asta imi sugera.
Inez isi rapeste fiul din mainile statului, al sistemului de asistenta sociala, si fuge cu el la New York sa isi inceapa o viata noua. Spera sa nu fie prinsi ori macar sa reziste pana cand Terry implineste 18 ani. Cei 2 se au doar unul pe altul, iar secretul lor trebuie sa-l pastreze cu sfintenie.Continue reading A thousand and One – American Independent Film Festival 2023
I like movies este tipul de film pe care l-as recomanda oricarui cinefil inrait. E drept, multi cinefili ar putea intelege gresit mesajul, poate chiar pe dos.
Povestea din I like movies se petrece IN CANADA (veti vedea de ce este relevant acest aspect) este urmatoarea: un Lawrence Kweller este obsedat de filme. Nu pasionat, OBSEDAT. El are UN SINGUR prieten, cu care isi petrece serile de sambata, ati ghicit, uitandu-se la filme. Visul sau este sa fie admis la New York, la academia de film, dorind sa ajunga regizor.
Women talking este o ecranizare extrem de ciudata, de dubioasa, pe care criticii au apreciat-o si inca nu am gasit explicatiile in acest sens. Ma rog, ar exista una, cea politica, dar banuiesc ca exista ori ar trebui sa existe si altele.
Women talking ne spune povestea unei secte religioase (Menoniti) in care femeile nu sunt trimise la scoala, nu stiu sa scrie si sa citeasca, drept urmare ele traiesc ca acum 100-200 de ani. Nu au nicio sursa de informare, singurele informatii le luam … de la slujba.
Ele erau constant abuzate, violate, unele dintre ele ramanand insarcinate. Ceea ce vedem noi sunt discutiile (interminabile) dintre ele, discutii in urma carora urmau sa decida daca sa ramana acolo si sa lupte (impotriva abuzurilor, impotriva asupritorilor) ori sa plece.
Toate fricile lui Beau – Beau is afraid este cel mai nebunesc film al acestui an. Este tipul de film la care te poti uita de 10 ori si tot nu intelegi tot ce era de inteles. Nici macar nu stii daca l-ai inteles sau nu, daca ai plecat de la premisa corecta.
Toate fricile lui Beau este un film despre moarte, pentru ca totul pleaca de aici: Beau vrea sa-si viziteze mama, ceva il impiedica sa o faca, apoi el afla ca mama lui a murit. Deci in loc sa-si viziteze mama in viata, va trebui sa se duca la inmormantarea ei.
Teoretic, dar doar teoretic, vedem drumul initiatic al lui Beau, cu toate obstacolele, reale si imaginare, pe care le intalneste, pe care le infrunta (cu succes?). Asta teoretic.
Lungmetrajul Caini si serialul Umbre sunt printre cele mai bune filme romanesti ale ultimilor ani. Nu sunt ultra comerciale precum Teambuilding ori Haita de actiune, insa nu sunt nici anticomerciale, de arta, parca ostentativ adresate doar criticilor, nu si publicului. BOSS, desi cu titlu comercial, se vrea a fi tot un fel de Caini amestecat cu Umbre.
Povestea din BOSS este complexa, totul plecand de la un jaf la care participa 4 persoane care abia se cunosc. Bogdan, personajul principal, este sofer de ambulanta. Din acel jaf el nu cunoaste decat o persoana, cea care l-a adus acolo. Ceva nu merge bine, caci ancheta politiei pare a fi manipulata. Desi au fost 4 participanti, politia are 3 suspecti. Drept urmare, incearca sa afle identitatea celorlalti participanti. Devine detectivul propriului jaf. Pe masura ce afla mai multe, problemele lui se inmultesc.
Evident ca va voi lasa pe voi sa descoperiti singuri finalul, tot timpul am urat spoilerele, asa ca in continuare va voi spune alte 7 lucruri importante, relevante, la care sa fiti atenti:Continue reading BOSS
Bartkowiak este un film gasit pur si simplu din greseala. O eroare pe care NU o regret, una deosebit de fericita.
Pe scurt, pentru ca in ultima vreme (care inseamna, de fapt, de vreo 2-3 ani) am citit foarte mult, filmele au cam fost neglijate. Cu precadere serialele. Ador sa merg la cinema, sa vad un film la o calitate maxima, alaturi de alte cateva zeci de cinefili (poate chiar sute, depinde de sala), insa in afara acestor filme, fie comerciale, de consum, fie de festival, am cam evitat sa vad filme. Cu serialele sunt extrem de in urma. Am o lista IMENSA de seriale pe care vreau sa le vad, lista care tot creste. Nu ca lista de carti pe care vreau sa le citesc nu ar fi si ea imensa.
Eh, in perioadele acestea lungi de lecturi am si momente in care-mi propun sa vad filme, in care am chef sa vad filme. Si deseori, visandu-ma la un festival, caut sa ma surprind singur. Nu ca Mister Bean care isi facea singur cadouri, ci pur si simplu luand un film despre care nu stiu nimic. Un film cumva verificat, caruia ii stiu, macar partial, genul, dar despre care sa nu stiu mare lucru.Continue reading Bartkowiak (2021) – Netflix
Adio Domnule Haffmann poate va este mai cunoscut ca spectacol de teatru, caci a fost pus in scena in 2021 la TNB. Despre spectacol am scris la vremea respectiva pe blogul de teatru. Am fost surprins sa gasesc un film omonim pe HBO MAX. Surprins placut, sa ne intelegem.
Este o poveste reala, a unui evreu nevoit sa-si vanda afacerea, un magazin de bijuterii, unicului angajat pe care-l avea, un francez extrem de priceput la lucratul bijuteriilor, dar destul de sarac. Totul se petrece intr-un Paris ocupat de nazisti.
Evreul, batranul Haffmann, isi trimite familia din Parisul ocupat de nazisti, hotarand ca el va pleca dupa cateva zile, dupa ce-si va pune ordine in afacere. Ii vinde afacerea angajatului sau, spunandu-i acestuia sa se mute la etaj cu sotia. Vanzarea trebuia sa fie credibila.Continue reading Adio Domnule Haffmann (HBO MAX)
L’ennemi – The enemy este PRIMUL film pe care l-am vazut pe noua platforma GRATUITA TV5MONDE. Pe scurt de tot, caci varianta lunga o voi scrie intr-un articol distinct: TV5MONDE are o platforma de streaming COMPLET GRATUITA. De ce, cum schimba asta piata streamingurilor (oare exista acest cuvant?) si cum ar trebui sa le urmam si noi exemplul voi scrie zilele urmatoare. Mai spun doar atat: MAJORITATEA filmelor (chiar daca NU toate) au subtitrare in limba romana. Trebuie DOAR sa iti faci cont. Nu platesti nimic.
Primul film, despre care nu stiam NIMIC (dar m-am asigurat ca este, macar vag, thriller ori politist), vazut aici a fost L’ennemi – The enemy.
Pe scurt: un politician belgian, un copil-minune al politicii, un viitor ministru, conform analistilor, se trezeste in camera de hotel cu sotia moarta. Pentru nimeni nu este clar cum a murit ea, daca a fost omorata (de cine?) ori daca s-a sinucis. Din pacate, nici macar politicianul nu pare a cunoaste foarte multe.Continue reading L’ennemi – The enemy – TV5MONDE
Spun din start: am vazut filmul Experimentul Pitesti de 3 ori. Prima oara a fost o vizionare privata, candva in pandemie, varianta aratata fiind una de lucru. Filmul a fost, inca de la acea varianta, o surpriza extrem de placuta. Ma rog, nu stiu daca PLACUT este un cuvant potrivit, caci n-are cum sa-ti PLACA sa vezi cum unii oameni chinuie alti oameni. Filmul este cu atat mai GROAZNIC cu cat stiu ca acele lucruri s-au intamplat in realitate. Cel putin pentru mine, care fac o distinctie clara intre fictiune si realitate.
A doua vizionare a fost pe data de 9 martie 2022. Tin minte data exacta din 2 motive: pe de-o parte, era ziua regretatului Ion Caramitru (evenimentul fiind unul dedicat memoriei acestuia, vizionarea avand loc in Sala Mare a TNB-ului, sala care ii si poarta numele), iar pe de alta parte 9 martie 2022 a fost, in Romania, PRIMA ZI FARA RESTRICTII. Prima zi de libertate. Prima zi in care am putut respira, prima zi in care nu m-am uitat in stanga si-n dreapta dupa politie ori dupa cine stie ce „vigilante” (ca sa nu zic turnatori) dornic sa faca dreptate.
A doua oara m-a surprins si mai mult. M-a surprins calitatea imaginii, m-a surprins cum arata un film care, altfel, a pornit cu buget 0. Evident, am trait altfel filmul intr-o sala PLINA. La fel de evident, pentru mine filmul va avea tot timpul un loc aparte in sufletul meu avand in vedere faptul ca a fost PRIMUL film vazut dupa ridicarea restrictiilor.Continue reading Experimentul Pitesti
Super Mario Bros: Filmul este ecranizarea unui dintre cele mai de succes jocuri de consola din istorie. Jocul a fost conceput de Nintendo, companie care il detine si in acest moment. Unii spun ca acest joc este SINGURUL motiv pentru care ti-ai cumpara acea consola.
Nu stiu cat ati jucat voi jocul, eu l-am jucat ceva, pe PC evident, insa atmosfera de gaming este peste tot. E drept, ma asteptam la mai multe misiuni, nu la una singura care nici macar nu a fost dusa pana la capat (pe bune: este o misiune pe care Mario trebuie s-o faca pentru a o convinge pe Printesa ca este util, ca este bun; misiunea NU este dusa la indeplinire, dar printesa este multumita de … progresul lui).
Povestea este simpla: Mario si cu Luigi ajung din greseala, prin niste conducte, intr-o alta lume. Mario ajunge in Regatul Ciupercilor, iar Luigi este capturat de personajul negativ. Care personaj negativ, fie vorba-ntre noi, nu e atat de rau pe cat pare, caci el vrea doar sa se casatoreasca cu Printesa din taramul ciupercilor. Ma rog, mai avea alte cateva idei nu chiar bune, dar in esenta nu este un „villain” in adevarul sens al cuvantului.
Mario vrea cu orice pret sa-si salveze fratele. Iar Printesa vrea sa scape taramul sau de o amenintare iminenta. In razboi mai intra si maimutele, vedeti voi cum si de ce.
Acum, legat de poveste, de subtirimea ei, sunt 2 aspecte de discutat. Primul aspect este legat de povestea multor jocuri. In acest caz, nu stiu cine juca Mario pentru poveste. Sunt jocuri unde povestea este o bijuterie, unde joci realmente pentru a afla ce se intampla mai departe, unde e cu adevarat suspans.
Drept urmare, cum ar putea Super Mario Bros: Filmul sa aiba o poveste profunda? Cum ai putea tranti o poveste profunda in universul … Mario?
In al doilea rand, tot legat de poveste, ea teoretic se adreseaza celor mici. Copiii, cel putin in teorie, ar trebui sa-i adore pe cei 2 simpatici … instalatori. Doar ca aici este problema: oare generatia actuala mai este atasata de Mario? Cati copii de sub 12 ani au mai jucat Mario?
Daca este cum cred eu, fara sa am dovezi, este doar o intuitie, o presupunere, atunci filmul se adreseaza, de fapt, nostalgicilor. Celor care au jucat candva Mario si care acum vor sa regaseasca acea atmosfera. Care vor sa isi retraiasca o bucatica din copilaria lor in cele 92 de minute cat dureaza acest Super Mario Bros: Filmul.
Caz in care apare o noua intrebare: cat de pretentios este un astfel de public? Vrea ceva profund, specific varstei ACTUALE, sau accepta ceva mega-pueril care are doar marele avantaj de a aduce aminte de copilarie?
Evident, ca-n cazul multor movie-games (filme bazate pe jocuri electronice), intrebarea principala care se pune este: Cum vor recepta acest film cei care NU au jucat jocurile? Ei sunt, teoretic, cei mai obiectivi. Tare ma tem ca ei nu vor simti nimic, nu se vor atasa de personaje. Altfel spus, vor fi dezamagiti.
Chiar asa: cati copii vor dori sa joace Mario DUPA ce au vazut acest Super Mario Bros: Filmul? O intrebare legitima, la care INCA nu am raspuns.
Personal, sunt multumit de acest Super Mario Bros: Filmul. Are o doza consistenta de nostalgie, are o atmosfera de gaming si livreaza fix ce promite. Personal, mi-as fi dorit mai mult de la el, dar vestea buna e ca ar putea avea continuari. Are si un mic after-credits, deci sansele de a avea sequel sunt mari. Deci da, mi-as dori inca o portie de nostalgie.
Nu pot sa inchei fara sa va spun: Super Mario Bros: Filmul va rula si dublat, si subtitrat. Eu l-am vazut subtitrat, am adorat vocile originale, cu accent italienesc, ale actorilor. Insa nu dau cu pietre: dublajele sunt din ce in ce mai bune, asa ca nu l-as evita din principiu daca-i dublat. V-am dat aici ambele trailere, poate va ajuta in luarea deciziei.
Super Mario Bros: Filmul intra in cinematografe din 7 aprilie 2023, fiind distribuit in Romania de RoImage 2000.
Spun din start: Exorcistul Papei – The Pope’s Exorcist este o combinatie intre film conspirationist de Dan Brown, horror, thriller si drama. Este inspirat din fapte reale, asa ca isi permite luxul sa amestece adevarul cu minciuni si cu lucruri absolut necesare unui film astfel incat rezultatul final este … al dracului de incert. Caci da, cel necurat e clar ca si-a bagat coada.
Sa va zic partea reala: Exorcistul Papei – The Pope’s Exorcist pe nume Gabriele Amorth a existat. A murit in 2016 la 91 de ani. Este un personaj absolut delicios. Fabulos. Un adevarat personaj de film.
O dimineata minunata – Un beau matin este un film de arta (film de festival), o raritate in peisajul cinematografic autohton. Povestea este relativ simpla, insa farmecul acestui film rezulta exact din aceasta simplitate: Sandra este o tanara mama nevoita sa-si creasca singura fiica. Pe langa aceasta dificultate, a mai aparut o problema: boala degenerativa a tatalui Sandrei, boala din cauza careia ea este nevoita sa-l interneze pe acesta intr-un camin de batrani. In plus, in viata Sandrei mai apare si un amic foarte bun cu care pierduse legatura.
Nu sunt familiarizat prea mult cu cinematografia europeana, pentru mine aceste filme sunt doar o gura de oxigen, doar o pauza intre filmele americane si romanesti, pe care le urmaresc foarte des.
E drept, nu am putut empatiza la maximum cu personajul principal, cu Sandra, caci nu sunt parinte, deci nu pot intelege pe deplin acele sentimente. Nu pot intelege acea latura, imaginatia mea are limite, insa pot intelege partea legata de boala degenerativa. Sunt usor de impresionat atunci cand este vorba de suferinte fizice: nu doar ca am intalnit la apropiati, la rude, dar este ceva de care ma pot lovi in viitor. Ceva ce SIMT ca m-ar putea afecta, ca MA va afecta, mai devreme sau mai tarziu.Continue reading O dimineata minunata – Un beau matin
John Wick: Capitolul 4 este fix ca celelalte 3 filme ale seriei, dar este mai bun. Nu ma contrazic singur, nu este ceva absurd, ci este purul adevar.
John Wick: Capitolul 4 ne duce prin mai multe orase din lume, batalia finala, cea epica, urmand a avea loc in Paris. Va pot dezvalui si locatia exact, Sacre Coeur. Nu va spun mai multe despre aceasta batalie, insa va dezvalui faptul ca am fost la Paris acum vreo 15 ani, asa ca locul nu-mi este chiar strain.
Nu va mai zic altceva din poveste, oricum sunteti deja obisnuiti cu ideea ca povestea trece in plan secund. Nu este o poveste PROASTA, cum vor unii sa creada, cum o prezinta pretiosii, ci vorbim pur si simplu de o lume proprie a lui John Wick. Filmul are o logica interna, are un farmec al lui, pe care nu le putem altera cu o logica „pamanteana”. Nu, nu trebuie ca un film sa fie fantasy pentru a avea o cu totul alta logica.
Ca tot am vazut John Wick: Capitolul 4 la cateva zile dupa Dungeons and Dragons, va spun ca John Wick fix asa se comporta: precum un personaj din jocurile tip RPG, adica un personaj care creste cu fiecare batalie pe care o castiga, care se vindeca miraculos, care isi forteaza limitele si care pare a avea nu 9 vieti, ci 999 de vieti. Ca si cum un gamer ar trisa, „ar juca cu coduri”. Continue reading John Wick: Capitolul 4
Dungeons and Dragons: Fratia hotilor este un reboot, asa ca poate fi vazut distinct, fara sa fi vazut niciun alt film al seriei. Reboot inseamna cand iei o serie, un univers, de la zero. De ce faci asta, care-s pretextele ori motivele, este o discutie distincta. Pentru cine este curios, acestea-s toate filmele (in numar de 3, acesta fiind reboot-ul).
Jocurile din serie sunt mult mai multe, primul dintre ele, ca sa va imaginati cat de veche e seria, dateaza din 1988! Unii dintre voi nici nu erati nascuti.
Am incercat sa joc vreo 3 sau 4 dintre ele, dar nu m-au prins. Ideea de RPG, de quest pe care-l faci, de caracter pe care-l cresti, pe care-l imbunatatesti, nu m-a prins. Am incercat cumva din curiozitate, sa simt atmosfera. Care nu m-a prins, nu m-a atras. Prea multa magie si prea multa atmosfera medievala pentru mine, ca sa zic asa.Continue reading Dungeons and Dragons: Fratia hotilor
