Ca sa va vorbesc despre Casa bantuita, cel mai recent horror vazut intr-o sala de cinema, trebuie sa va povestesc un pic despre cum am ajuns eu la acest film.
Intai si intai, trebuie sa va spun ca nu este ecranizarea celebrei carti Casa Bantuita. Ea a fost ecranizata de Netflix intr-o mini-serie. Problema vine strict de la traducere, caci titlul original este Haunt, cartea (si mini-seria Netflix) avand titlul The Haunting of Hill House.
In al doilea rand, imi doream cu ardoare sa vad un horror la cinema. La mine acasa nu pot face nicicum intunericul acela extrem prezent in sala de cinema. O comedie, o drama ori un SF s-or putea vedea bine si acasa, in un horror merge mai bine in sala de cinema.Continue reading Casa bantuita – Haunt
Particip la Spring Super-Blog 2021 – iata prima stire, primul lucru pe care trebuie sa-l stiti. Nu e nimic spectaculos, dintotdeauna m-a tentat competitia, dintotdeauna mi-a placut adrenalina si, chiar daca par dubios, imi place mai mult postura de elev/student decat cea de profesor. Am fost acum 1 an jurat intr-un concurs literar si, sincer va spun, mi-a displacut. Nu ii mai invidiez pe jurati si pe profesori de atunci (sincer va zic).
Imi place sa fiu jurizat, imi place sa mi se confirme ca-s bun pe ceea ce fac. Ma rog, eu stiu ca-s bun, dar din cand in cand imi place sa aud asta si din gura altora.
Deci particip la Spring Super-Blog 2021. Va incurajez si pe voi s-o faceti. V-am incurajat dintotdeauna, chiar si atunci cand am stat pe vara. Chiar si cand am iesit enervat din concurs.
Doar ca de data asta este un pic diferit. De data asta pot participa … cu mai multe bloguri. Lucru pe care, bineinteles, il puteti face si voi.
Ideea e asa: ai un blog principal, generalist, cu care participi, dar poti anunta si mai multe bloguri secundare. Pe fiecare dintre blogurile participante trebuie sa ai un articol precum acesta, prin care sa anunti ca participi. Detaliile si regulamentul le gasiti pe site-ul oficial al competitiei. Cititi-l in intregime. Nu faceti ca mine sa va mirati de fiecare data cand auziti c-ati incalcat o regula (pe bune ca asa am invatat regulamentul, incalcand sistematic cel putin un sfert din reguli).
Acum, sa revenim la oile noastre super-blogosferice. Trebuie sa va zic de ce regula asta este foarte misto si de ce ma avantajeaza foarte mult. Extrem de mult.
Ideea e asa: eu am multe bloguri, unele generaliste, unele de nisa. De cand mi-am facut blogurile de nisa, ma simt ciudat, sa nu zic altfel, sa scriu pe acea nisa pe un alt blog in afara de blogul dedicat. Sa scriu despre filme pe alt blog in afara de Cinemil e ciudat, desi am facut-o din pricina unor obligatii contractuale. Si din cauza Super-Blog, evident.
La fel si-n cazul blogului de carte ori a celui mai nou dintre ele, cel de mancare. Pe langa asta, mai e vorba de ceva, un lucru la fel de important: avand la dispozitie mai multe bloguri, am la dispozitie diverse unghiuri de abordare. O tema poate sa nu fie in sine cinefila, de pilda constructia de case, insa avand la dispozitie blogurile de nisa as putea scrie ceva frumos, original, pe tematicile in cauza. As putea vorbi despre case din viitor, as putea vorbi despre case din trecut, din filmele de epoca ori as putea vorbi despre cat de bine trebuie descrise casele in operele literare. Habar n-am.
Avand la dispozitie si aceste arme, am si un moral crescut. Stiti, in cazul meu poate functiona si efectul placebo, ceea ce in sine nu e un lucru rau. Dimpotriva: daca din 9 oameni care au luat medicamentul X la 3 s-a aplicat efectul placebo inseamna ca producatorii medicamentului au facut o treaba buna nu doar medical, ci si comunicational. In plus, e important sa nu fie invers, sa nu apara efectul nacebo, sa nu scriu articolele cu moralul scazut ca nu pot aborda temele date decat dintr-un singur unghi. Ceea ce am patit, vorbesc din propria experienta.
Momentan atat trebuie sa retineti: Particip la Spring Super-Blog 2021 SI cu Cinemil.RO! Restul blogurilor cu care particip le veti afla zilele urmatoare!
The way back este un motivational, din 2020, in care Ben Affleck interpreteaza rolul unui alcoolic ce incearca sa revina pe linia de plutire antrenand echipa de baschet a unui liceu catolic. Din pacate, un film omonim a aparut in 2010, fiind vorba despre evadarea din gulagul sovietic. Acel film, in care joaca si cativa actori romani (cu Dragos Bucur in frunte) a primit si o nominalizare la Oscar (pentru machiaj). Zic din pacate pentru ca ACEST The Way Back chiar pare o copie, chiar iti da senzatia, pe tot parcursul filmului, ca ai mai vazut povestea asta (ori una asemanatoare) de mai multe ori si ca oricum totul este degeaba, ca nimeni nu invata nimic.
Jack Cunningham este un om daramat: dupa moartea unicului sau fiu (de cancer), acesta se refugiaza in alcool, ducand o viata complet absolut mizerabila. Atunci cand primeste oferta de a antrena echipa de baschet liceului pe care il absolvise, echipa care nu se mai calificase in play-off de pe vremea cand el era jucator, acesta ezita initial, nu stiu ce i-ar putea invata pe copii, insa apoi accepta sa-i antreneze. Care sunt rezultatele acestuia, cum ii influenteaza aceasta alegere viata lui personala si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Despre The way back poate fi vorbit strict din punct de vedere motivational. Este unul dintre multele filme care pot fi lesne folosite in cadrul tonelor de seminarii de dezvoltare personala. Eu nu pot sa vorbesc prea mult despre aceasta latura pentru a nu face spoilere, insa pot doar sa va spun ca latura motivationala nu este PRINCIPALUL ATU al acestui film. Nu aici exceleaza.Continue reading The way back
Motherless Brooklyn este un film care merita mai multa atentie. Edward Norton a lucrat 2 ani la adaptarea romanului omonim (aparut la noi la Editura Corint cu titlul Orfani in Brooklyn), iar rezultatul este de-a dreptul spectaculos.
Din pacate, filmul ruleaza in acest moment doar la Happy Cinema, unde oricum sala trebuie sa fie maximum 30% plina. Un astfel de film si mai ales un astfel de efort ar fi trebuit rasplatit cu sali pline. N-a fost sa fie.
Motherless Brooklyn ne prezinta povestea unui ajutor de detectiv, de la o firma importanta din New York-ul anilor 50, Lionel Essrog. Acesta fusese luat de la un orfelinat de catre marele detectiv Minna, care-i este acestuia metor, aproape tata si cel mai bun prieten. Cand Minna este ucis, Lionel hotaraste sa afle cine l-a omorat pe mentorul sau, chiar daca aflarea adevarului nu-l va invia pe Minna si s-ar putea sa afecteze afacerile viitoare ale firmei.Continue reading Motherless Brooklyn – Orfani in Brooklyn
Dr. No este primul film din seria James Bond, aparut in 1962. Asa cum am spus si-n cazul cartilor, caci tocmai am scris despre o carte conceputa in preajma Primului Razboi Mondial (Marelui Razboi), atunci cand vorbesti in 2021 despre un film ori o carte de acum niste ani, trebuie avut in vedere contextul de atunci. In cazul filmelor, pe langa contextul social, politic si economic, trebuie avut in vedere si contextul cinematografic.
In plus, fiind vorba despre primul articol dintr-o serie lunga, trebuie sa spun si parerea mea despre intreaga serie, relatia mea cu ea. Caci trebuie sa spun din start: m-am apucat sa vad de la capat seria James Bond pentru ca pur si simplu nu le-am vazut pe toate. Am considerat, deci, ca voi intelege mult mai bine seria daca le voi vedea in ordine, daca le voi vedea si progresul, modul cum aceasta serie a crescut.
Ca numar nu stiu exact cate am vazut, din 26 cred am vazut vreo 9. Iar relatia mea cu ele, cu seria James Bond per ansamblu, este una ciudata, dubioasa: nu am fost niciodata fan inrait, nu am inteles pasiunea multora pentru James Bond, nu mi se face #pieleadegaina cand aud linia melodica specifica, insa recunosc ca seria per total ma intriga, nu ma lasa indiferent. Are ceva in ea mai presus de gusturile mele cinefile, care oricum se tot schimba si s-au schimbat de cand am vazut primul James Bond, drept urmare trebuie sa o inteleg.Continue reading Dr. No – James Bond #1 (1962)
Traducatorii – Le Traducteurs este un film despre care as fi putut lesne scrie si pe blogul de carte. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu este timpul pierdut, chiar am in minte de ceva timp un articol despre traducatori si despre relatia acestora cu scriitorii. Sunt traducatorii niste scriitori ratati, care sfarsesc prin a se folosi (a se agata?) de munca altuia? Reusesc ei vreodata sa cunoasca in carne si oase scriitorul pe care il traduc?
Caci, de fapt, de aici pleaca intreaga intriga a filmului: urmeaza sa apara volumul 3 al unei serii de succes, drept urmare editorul hotaraste sa stranga traducatori de mai multe limbi intr-un loc izolat, pentru ca romanul sa apara simultan in mai multe tari. Cine sunt acei traducatori, cine este faimosul autor, cine este editorul, care sunt relatiile dintre ei si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Si veti afla, bineinteles, si cine este vinovatul. Sau vinovatii, ca de la Agatha Christie incoace putem avea mai multi vinovati (uneori chiar toti) in poveste.
Vinovatii de ce anume? Pai in mod evident, inspirandu-se din scrierile celebrei autoare britanice, atunci cand strangi mai multi oameni intr-un loc izolat vor aparea si … cadavrele. In acest caz, elementul declansator este o scurgere de informatii, un hacker care avea deja cartea si care ameninta editorul cu publicarea online a acesteia daca nu primeste o suma de bani.Continue reading Traducatorii – Le Traducteurs
Un hot cinstit – Honest Thief este un film de actiune in care Liam Neeson joaca un rol pozitiv de … spargator de banci. Da, ati citit bine: el este un spargator de banci cu principii, care actioneaza foarte curat, nu face victime si nici nu se foloseste de banii furati. Un spargator model, ca sa zic asa.
La 1 an de la ultima sa spargere, Tom, ma rog, numele pe care acesta si-l daduse singur, se indragosteste lulea de tipa care inchiria depozite. Apelase la o astfel de firma pentru ca, in mod evident, voia sa-si mute captura (o parte din ea). Dorind sa nu trebuiasca sa minta in privinta trecutului, hotaraste sa se predea FBI-ului si sa faca o intelegere cu ei privitoare la pedeapsa: va da toti banii inapoi daca va fi incarcerat foarte aproape de casa si daca va primi o pedeapsa minima. Din pacate, banii iau mintile oamenilor, drept urmare unul dintre agenti, atunci cand vede cutiile cu milioane de dolari, hotaraste sa si le insuseasca. Aceasta decizie pripita antreneaza o suita de evenimente neprevazute, unele dintre ele cu final tragic. Nu va zic cine are de suferit si nici cum se termina totul, toate acestea le veti afla mergand la cinema (sau unde veti hotari voi sa vedeti acest film). Continue reading Un hot cinstit – Honest Thief
Spun din start: Cat romantism – Isn’t it Romantic a fost vazut intr-o sala de cinema, desi filmul este disponibil si pe Netflix. Desi este in aparenta o comedie usoara, pelicula merita ceva mai multa atentie. In plus, ca opinie personala, cel mai bun film este cel vazut intr-o sala de cinema. Trebuie sa recunosc ca, cel mai probabil, daca l-as fi vazut pe Netflix fie l-as fi inchis dupa 20 de minute, fie as fi rezistat pana la final, insa mi s-ar fi parut un film extrem de prost. Ma rog, e doar o presupunere, nu cum sa stiu cu exactitate, dar ati inteles ideea de baza.
Povestea filmului este urmatoarea: Natalie (interpretata excelent de Rebel Wilson) este o antiromantica fanatica. A fost educata de mama ei ca trebuie sa urasca barbatii, ca romantismul este doar in filme si ca filmele nu sunt deloc reale. Ajunsa la maturitate, ea pune in aplicare absolut toate ideile mamei sale, ajungand o singuratica fanatica a meseriei sale, care refuza din start orice avansuri ale colegilor si care vrea sa se afirme exclusiv prin munca. Din pacate, eforturile sale nu sunt observate, ea fiind pusa de catre colegii ei sa le faca cele mai banale si umilitoare servicii (sa le aduca o cana cu cafea, sa le repare imprimanta ori sa le arunce cine stie ce gunoaie). Totul se schimba in viata lui Natalie atunci cand ea sufera un accident in urma caruia ajunge sa traiasca cel mai mare cosmar al ei: este personajul principal al … unei comedii romantice. Va trebui sa mergeti sa vedeti filmul pentru a vedea exact despre ce este vorba.
Fara sa va fac spoilere, in continuare va voi vorbi despre personajul principal Natalie, un personaj despre care multi mi-au spus ca imi seamana intr-o proportie destul de mare (lucru pe care il confirm pe jumatate). Nat este o antiromantica convinsa, o persoana care nu vede frumusetea din jurul ei, care nu simte DRAGOSTEA celor din apropierea ei, chestii in care ma recunosc, insa totodata este o persoana lipsita de curaj, de verva, o persoana care din dorinta de a se afirma se face utila tuturor in moduri cat mai umilitoare, chestii care nu-mi sunt deloc specifice. Continue reading Cat romantism – Isn’t it Romantic
Plasare de produse in filme? Da’ ce, ne prostituam? Ce, oamenii trebuie sa-si vanda talentul unor firme?
Va sunt cunoscute replicile de mai sus? Asa-i ca va suna precum celebrul Nu ne vindem tara din anii 90? Asa-i ca oamenii care le spun se dovedesc a fi la fel de incuiati precum cei de acum 30 de ani?
Din punctul meu de vedere, cea mai eficienta plasare de produse in filme este cea a a laptopurilor Apple. Pur si simplu acel mar luminos iti sare-n ochi, cine a gandit acel logo chiar cred ca s-a gandit la filme, era un cinefil care si-a pus in cap sa plaseze astfel de laptopuri in filme.
Recunosc ca la inceput ma deranja, imi displacea, eram chiar exasperat, mi se pare ca doar Apple exista ca brand de laptopuri. Acum, insa, invidiez aceasta firma pentru ca imi dau seama ca alte branduri de laptopuri apar la fel de des, insa doar Apple iese in evidenta.Continue reading Plasare de produse in filme: servicii medicale!
Dama de cupa (Dronningen titlul original, Queen of Hearts titlul in engleza, titlul de festival) a fost pentru mine PRIMUL film vazut la cinema in 2021. Am vrut ca ostentativ, intentionat, primul film vazut la cinema sa fie unul suedez, fie si-n coproductie.
Subiectul este unul cumva clasic pentru filmele europene, deci nimic nou sub soare. In acest caz avem parte de o familie atipica: Anne este un avocat de succes, care impreuna cu Peter are 2 fetite gemene extrem de simpatice. Din pacate, insa, Peter mai are si un fiu dintr-o casatorie anterioara, pe Gustav. Problemele apar atunci cand Gustav se muta in casa cu ei. Gustav se simtea singur, instrainat si gasea cu greu cai de comunicatie cu noua lui familie. Anne, insa, era obisnuita cu astfel de cazuri, pentru ca firma de avocatura la care era angajata era implicata in multe procese unde existau probleme in familie, in special femei si copii abuzati. Anne reuseste sa-l seduca pe Gustav, insa relatia lor, total nepotrivita, are consecinte dintre cele mai grave. Nu va spun cum se termina totul, asta va trebui sa descoperiti singuri.
Bloggerii de film sunt o specie aparte. Bineinteles ca se tot schimba, se tot transforma, nu doar pentru ca oamenii in general se schimba, ci si pentru ca domeniul acesta este unul extrem de dinamic, extrem de adaptabil.
Bloggerii de film sunt din ce in ce mai batrani, caci pustanii se apuca de vlogging, sunt activi pe TikTok ori, daca vorbim de fete, se pozeaza pentru instagram. Ideea de blogging de film suna pentru unii foarte batraneste. Este pentru dinozauri, cum ar zice unii.Continue reading Nu toti bloggerii de film au cunostinte tehnice!
Singur la festival pe o insula pustie este cea mai tare idee pe care am vazut-o nu doar in 2021, ci de-a lungul intregii mele vieti. Pe scurt: Festivalul de Film de la Goteborg (Suedia) propune unui cinefil (ramane de vazut cum si pe cine vor alege) o experienta unica: il vor duce pe o insula pustie, unde va fi complet izolat, singurul lucru pe care-l va putea face va fi sa urmareasca filmele. Si, ma rog, sa mediteze, sa contemple, sa auda valurile marii. O data pe zi el va face un jurnal video, caci pe insula, undeva intr-o cladire, va fi tot timpul o alta persoana (pentru siguranta acelui cinefil). Ipad-ul cu care se va face filmarea va putea fi folosit exclusiv pentru asa ceva, drept urmare nu vei putea comunica altfel, telefonic ori pe chat, cu nimeni. Detalii gasiti pe site-ul festivalului si pe Indiewire.
Aplicatiile se primesc pe email, iar eu deja am aplicat!
Acum, poate va ganditi ca am innebunit. De fapt, chiar am innebunit, pentru ca in mod oficial, daca mi-as dori cu adevarat sa merg nu ar trebui sa popularizez ideea, caci indirect imi scad sansele. Ideea este sa vada cat mai putini oameni, pentru ca eu sa am cat mai multe sanse. Pe de alta parte, puteti afirma ca am innebunit pentru ca imi doresc sa merg acolo. Da, chiar imi doresc!
Motivele sunt multe, dar eu enumar doar 5:
Iubesc Suedia. Nu doar pentru thrillerele lor, excelente si deopotriva bolnave, ci si pentru abordarea lor vizavi de Covid19, abordare pe care eu o rezum printr-un singur cuvant: DEMNITATE! Ei nu se ascund, ei nu se imbrobodesc cu masti, ci infrunta virusul. O tara pe care cu siguranta vreau s-o vizitez, mai ales in perioada asta.
Iubesc festivalurile de film (si de teatru). Pana acum am bifat multe festivaluri de film in tara, si mai multe de teatru, insa nimic pe afara. Acesta ar urma sa fie primul, daca o fi sa fie!
Ideea de a fi undeva SINGUR, de a face ceva SINGUR, ma reprezinta 100%. Sunt un lup singuratic, ca sa ma exprim astfel. Am prieteni care nu ar putea merge dac-ar fi alesi pentru simplul fapt ca nu se vad stand SINGURI 7 zile. Eu, unul, nu m-as vedea stand cu cineva 7 zile :))
Ma atrage sa stau undeva 7 zile FARA MASCA. Ma rog, nicaieri in Suedia nu e la moda masca, sa nu zic altfel, insa ganditi-va asa: este SINGURUL festival de film la care NU esti obligat sa porti masca. Din nou ceva care sa ma reprezinte.
Cel mai important: as fi UNICUL! Ganditi-va ca daca as fi eu alesul, m-as putea mandri din start, dinainte sa inceapa festivalul, cu faptul ca AM FOST ALES!
Obiectiv vorbind, sansele sunt cam aceleasi cu sansele de a castiga la Loto. Sau, ma rog, la pariuri, caci aici este cam ca la pariuri, nu e vorba doar de noroc, ci si de ceva talent. Sper ca a mea scrisoare de intentie, un mail persuasiv si, zic eu, cu ceva umor, sa convinga juriul. Nu stiu nici macar cine face parte din juriu.
Si pentru ca va ziceam la inceput ca-s nebun sa anunt asta, spun din start: m-as bucura pentru orice roman care va participa si va fi ales. Daca nu voi fi io, macar sa fie unul de-al meu. Voi fi mult mai fericit sa fie un roman si nu un chinez, american, spaniol ori rus. Nu, asta nu inseamna ca-s sovin. Iar daca acel roman este unul pe care-l cunosc, cu atat mai bine.
In plus, aici laud ideile, le scot in evidenta. Drept urmare, nu puteam sa NU scriu despre ideea de a merge Singur la festival pe o insula pustie. Fix d-asta mi-am facut blogul. Este, deci, un articol REPREZENTATIV pentru Cinemil.ro. Wish me luck, ca sa zic asa. Sau, ca sa folosesc o expresie draga mie din engleza, BREAK A LEG. Nu stiu pe al cui, insa :)) (glumesc, stiu exact ce inseamna expresia, dar tot rad ca prostul cand o aud)
Intre chin si amin este unul dintre filmele care mi-a atras atentia si pe care regret ca nu am putut sa-l vad intr-o sala de cinema. Sperand cumva sa reapara intr-o sala de cinema, l-am ignorat initial pe Netflix. Cumva mi se pare ca nu-si are locul acolo, pe acea platforma, printre atatea si atatea filme comerciale. Dupa ce am ajuns la concluzia ca nu va reaparea in cinematografe, am decis sa-l vad pe Netflix, platforma unde este disponibil, insa, doar daca aveti cont de Romania. Inca nu am aflat explicatiile oficiale, de ce romanii din Franta, Spania, Italia sau SUA, plecati din Romania tocmai din cauza comunistilor si copiilor comunistilor care s-au perpetuat la putere, nu au dreptul sa vada si ei acest film? Sunt, probabil, explicatii comerciale.
Intre chin si amin este un film despre unul dintre cele mai sinistre experimente care s-au facut in lumea asta, cunoscut fiind sub numele de Experimentul Pitesti. Acolo, la acea inchisoare, timp de aproximativ 4 ani (1948-1952), comunistii au incercat reeducarea unor elemente dusmanoase, majoritatea fiind tineri studenti, reeducare care trebuia facuta tot de ei: cativa dintre cei arestati, in schimbul unor conditii mai bune, au fost pusi sa-si tortureze colegii de celule pana cand acestia cedau. Vazand atrocitatile comise, pana si conducatorii comunisti s-au speriat, drept urmare au oprit experimentul dupa doar 4 ani, vinovatii fiind condamnati la moarte in urma unui proces-fulger.Continue reading Intre chin si amin
Corpus Christi este propunerea Poloniei pentru Premiile Oscar, fiind un film pe care romanii, din foarte multe motive, ar trebui sa-l urmareasca. Mie mi-a placut enorm, pentru mine filmul fiind special si din alt motiv: a fost vazut exact in seara in care s-a anuntat inchiderea salilor de cinema (si de teatru). Practic, atunci cand am intrat la film stiam din start ca va fi ultimul film vazut intr-o sala de cinema pentru o perioada de timp (nimeni nu stie cat de lunga).
Povestea din Corpus Christi este una extrem de complexa, cu un fir narativ principal si alte cateva secundare. Un tanar recent eliberat dintr-un centru de detentie isi cauta de munca si ajunge la o fabrica de cherestea dintr-o mica localitate din celalalt capat al tarii. Acolo reuseste sa profite de o situatie favorabila si se da preot. Ca preot (proaspat hirotonit, asa cum se lauda el) este nevoit sa-l inlocuiasca pe batranul (si mult prea bolnavul) paroh.Continue reading Corpus Christi
Un tataie de cosmar (The War with Grandpa) este o comedie foarte buna, ce reuseste, printre hohotele de ras, sa ofere o foarte buna definitie asupra razboiului. Aceasta este partea buna, moralizatoare, a povestii. Totul se invarte in jurul acestui razboi.
Motivul razboiului este simplu: bunicul este nevoit sa se mute in casa fiicei sale pentru a nu mai locui singur. Acesta isi ia in primire camera in care pana atunci statuse nepotul lui, nepot care este nevoit sa se mute … in podul casei. Motivul razboiului este, deci, ocuparea de catre inamic a propriului teritoriu.
Razboiul este, insa, la propriu: nepotul scrie o declaratie de razboi pe care o baga bunicului pe sub usa. Bunicul ignora initial declaratia de razboi, insa ulterior o accepta, punand cateva conditii (printre care sa nu fie afectati ceilalti). Nu va zic in ce a constat razboiul, care sunt pagubele, ce a facut fiecare celuilalt si nici cum se termina acesta.
Va spun, insa, ce este, de fapt, Un tataie de cosmar – The War with Grandpa: un Dirty Grandpa (Bunicul dezlantuit) combinat cu Home Alone, cu un pic de „Dennis pericol public”, la care se adauga si un strop de Last Vegas. Se imbina, practic, umorul de varsta a treia, glumele cu batrani si cu ce pot face ei, cu glumele despre copii si cat de periculosi sunt acestia cand nu sunt luati in serios.Continue reading Un tataie de cosmar – The War with Grandpa
Profu’ este povestea lui Dorin Ionita, un profesor de matematica din Bistrita care dupa ce a iesit din sistemul clasic national de invatamant hotaraste sa isi faca un club propriu de matematica. Ma rog, club il numesc eu, cerc de matematica, ziceti-i cum vreti. Ideea e ca omul, la el in apartament, primea elevii care de dimineata pana seara veneau si lucrau la matematica sub indrumarea sa.
Sa ne intelegem: eleviisunt de varste diferite, in clase diferite, avand un nivel diferit de pregatire, insa cu totii veneau acolo si lucreaza impreuna.
Pentru Profu’, marea satisfactie este atunci cand elevii sai ajung departe in cariera lor, cel mai frumos cadou pe care-l poate primi este o teza de doctorat a unui fost elev de-al sau.Continue reading Profu’ – Teach
Tot la Timisoara sunt, tot cu probleme teatrale, drept urmare la prima vizionare de presa de dupa pandemie, cea a filmului Sotii de militari (Military Wives), am trimis-o pe Raluca. Impresiile ei despre film sunt in articolul de mai jos:Continue reading Raluca Uluiteanu despre Sotii de militari (Military Wives)
Plecat fiind la Timisoara, in interes de serviciu teatral, am trimis-o pe Victoria (regizoare si producatoarea filmului Experimentul Pitesti) la cateva filme de la AiFF 2020. Primul articol trimis de ea, mai precis randurile de mai jos, sunt despre filmul Wendy, Peter Panul modern.
