Nu stiu care este circuitul adreselor de email, nu stiu cum face cineva rost de adresele de mail ale nisei in cauza, insa, va spun sincer, nu ma deranjeaza. Dimpotriva: ma bucura faptul ca primesc mailuri. Daca nu mai am de gand sa mai primesc mailuri despre o chestie, anunt. Abia apoi ma supar.
In domeniul filmului romanesc, cumva, sunt gasibil. Primesc tot felul de mailuri despre filme romanesti, despre actori romani ori despre festivaluri. Nu intotdeauna impartasesc informatia in cauza si nu pentru ca sunt rau, ci pentru ca prefer sa anunt intrarea unui film in cinematografe in saptamana in cauza si, de scris, sa scriu abia dupa ce l-am vazut. Proportia recenziilor nu este 100%, dar nu vreau sa fie sub 50%, precum in cazul unor colegi bloggeri cinefili.
Pentru mine filmul are un loc aparte in sufletul meu. V-as da 3 motive, dar ele sunt, de fapt, mai multe. Pe scurt de tot:
Romanii nu prea fac sequel-uri, asa ca atunci cand o fac simt nevoia sa-i laud. Cumva, imi pare rau de unele personaje, care-s aruncate efectiv la cos. De ce sa faci asta?
Festivalul de film Next – scurtmetraje de calitate
V-am zis c-am facut un curs de scenaristica, nu? V-am zis c-am si scris un scenariu (pe care, daca am noroc, il voi si pune-n aplicare), nu? Eh, acum vine partea importanta, dar cu care mi-e un pic rusine: la capitolul scurtmetraje trebuie sa recuperez. Si la cele romanesti, si la cele straine.
Pana acum la festivaluri le cam evitam. Ma duceam la cele romanesti, pentru ca auzisem ca romanii-s buni la asa ceva, dar si pentru a vedea ceva actori cunoscuti, dar pe cele straine le cam evitam. Am avut niste experiente usor nefericite, care, insa, n-ar trebui sa fie definitorii. Dar si niste experiente foarte faine, cu niste scurtmetraje care m-au lasat masca. Efectiv MASCA!Continue reading Festivalul de film Next – scurtmetraje de calitate
Ultimul lup – o poveste de dragostea pentru natura
Filmele europene sunt ceva mai rar in Romania, daca nu esti genul care sa mearga la festivaluri cu greu vei vedea intr-o sala de mall un film care nu intra sub categoria blockbuster american. Cu siguranta, ai auzit macar de Vidoq, printre putinele filme care au rulat la mall si care este unul dintre cele mai cunoscute pelicule frantuzesti ale ultimilor 20 de ani, daca nu l-ai vazut – zic ca e cazul sa o faci pentru personaje si pentru imagine. sau poate ai auzit de filmele straine propuse pentru Oscarul de anul acesta, insa iar – e o leaca dificil sa le vizionezi daca nu esti pasionat de subiect, desi au la fel de multe plusuri ca un film clasic american, unde mai pui cireasa de pe tort cand unele dintre ele trateaza subiecte cu adevarat grele pentru perioada pe care o traversam. Continue reading Ultimul lup – o poveste de dragostea pentru natura
Ce pariuri din domeniul cinematografiei ar fi interesante
La pariuri sportive se „infiltreaza” si alte tipuri de evenimente, insa numai ocazional: pariuri politice si chiar pariuri legate de domeniul cinematografiei, atunci cand se apropie decernarea Premiilor Oscar si cea a Premiilor Zmeura de Aur. Ma gandeam ca ar fi interesante si alte tipuri de pariuri legate de cinema, pentru pasionatii din domeniu, pentru cei care urmaresc cu atentie fiecare actor, fiecare regizor, orice evolutie.
Batman vs Superman – cel mai bun film cu super-eroi
Relatia mea cu filmelele bazate pe benzi desenate este una speciala. Sunt, cumva, la mijloc: nu sunt fan infocat, dar nici nu le dispretuiesc. Nu am citit la viata mea benzi desenate foarte multe, dar nici nu sunt in extrema cealalta sa le consider pentru copii. Continue reading Batman vs Superman – cel mai bun film cu super-eroi
The other side of the Door – De cealalta parte … a unui film bun
Introducere The other side of the Door – De cealalta parte
Nu sunt fan infocat al filmelor de groaza, din acest motiv pe multe le tratez ca pe comedii. Cu toate astea, in ultima vreme, de ceva ani, nu am mai vazut un film cu adevarat de groaza, unul care sa ma bage-n scaun de frica. Si, cumva, aveam sperante mari de la tehnologia asta 3D, care se pare ca este evitata constant de filmele horror. Habar n-am de ce.Continue reading The other side of the Door – De cealalta parte … a unui film bun
Va ziceam acum cateva saptamani ca m-am apucat sa urmez un atelier de scenaristica. P-atunci va spuneam ce asteptari am, acum trebuie sa va spun impresiile. Pe scurt, chestiuni strict legate de film:
Orice curs de genul, de 6 saptamani ori 6 luni, nu inlocuieste o diploma de licenta in domeniu. Diploma mea, pe care o vedeti mai jos, nu este oficial recunoscuta, dar, cumva, in acest domeniu nici nu conteaza. Tocmai din acest motiv, spun ca in domeniul scenaristicii conteaza talentul (talentul la imaginat intamplari, talentul la dialoguri, talentul la manuit cuvinte, talentul la povestit…). Le-am spus separat pentru ca ele pot fi distincte (in America, de exemplu, exista persoane specializate in scrierea dialogurilor). Acest talent se exerseaza ulterior, poate fi si certificat oficial, e bine sa studiezi 3 ani de zile acest domeniu, daca asta-i pasiunea ta, un profesor te poate ajuta, dar, repet, talentul este baza.
Toata lumea cunoaste sintagma Sexul vinde. Fie ca vorbim de presa scrisa, de presa audio-vizuala ori chiar de cinema, sexul, ca subiect, vinde. Cinematografic, un film despre sex este catalogat, cumva automat, drept film comercial. Continue reading Love 3D este un film contradictoriu
Introducere London Has Fallen – Cod rosu la Londra
Continuarea Olympus has Fallen (tradus Cod Rosu la Casa Alba), London Has Fallen – Cod rosu la Londra se anunta a fi un sequel ca multe altele. Incredientele principale din primul film se pastrasera (ma refer la actorii principali), singura diferenta majora fiind bucatarul (adica regizorul). Bineinteles, si decorul a fost schimbat, acum totul urma sa se petreaca in Londra. Sa vedem ce a iesit 🙂 Continue reading London Has Fallen – Cod rosu la Londra
Recunosc ca titlul filmului mi-a starnit zambetul. Anticipasem, in mare, despre ce este vorba, lucru care nu-mi dau seama cat este de bine pentru film. Titlul original, Fusi, in fapt numele personajului principal, era, intr-adevar, oarecum sec, dar nici titlul ales de romani nu-mi surade: este, deopotriva, amuzant, neserios, cu un pic de spoiler si, cumva, deloc comercial. Sper sa gresesc, dar parca nu te imbie sa te duci la cinema vazandu-l.
Pariuri pe filme – nu totul este previzibil la Premiile Oscar
Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, spune un proverb foarte cunoscut. Cam asa a fost si la Oscar-urile din acest an, daca este sa comparam ceea ce asteptau analistii caselor de pariuri si ceea ce au votat cei peste 6000 de membri ai Academiei Artelor si Stiintelor Cinematografice din Statele Unite ale Americii.
Dincolo de unele chestii 100% predictibile (de exemplu Oscar-ul lui Leonardo diCaprio), alte cote propuse de diversele case de pariuri online se pare ca nu au fost in echilibru cu rezultatele competitiei. Interesant este ca previziunile tineau cont si de date legate de profilul personal al membrilor juriului – 93% dintre votanti sunt albi, 76% sunt barbati, iar varsta medie este de 63 de ani.Continue reading Pariuri pe filme – nu totul este previzibil la Premiile Oscar
Am asteptat cu interes intrarea unui nou film indian in cinematografe. Nu repet argumentatia, stiti deja ca sunt un fan al lor si al vizionarii lor in cinematografe si nu acasa.
Ce urma sa fie special in acest caz era tipul de film: un film istoric indian. Recunosc, asa ceva nu mai vazusem pana acum, asa ca nu aveam cum sa ratez acest film. Si din ce am auzisem pana sa merg la vizionare, filmul respecta intr-o proportie foarte mare adevarul istoric (ma rog, cat adevar este, ca multe aspecte sunt contradictorii chiar si pentru istorici). Cumva, filmul acesta istoric are mult mai mult adevar decat echivalentele sale americane.Continue reading Bajirao Mastani – Glorie si Iubire
Relatia mea cu primul film din Seria Divergent este una ciudata. Prima oara, dupa vizionare, filmul ma enervase. Probabil nu avusesem starea necesara sa-l urmaresc. Mi se paruse prea complicat, prea greu de urmarit, iar acele 5 categorii in care fusesera impartiti oamenii mi se parusera total ilogice. Cumva, creierul meu spusese reject, fara ca pe moment sa pot explica in concret si coerent de ce.
Daca ma intrebati ce am scris la vremea respectiva despre Divergent, va dezamagesc: am articol pe EmilCalinescu.eu despre Divergent,d ar nu-i scris de mine (pe vremea aia inca nu aparuse Cinemil.ro).
L-am revazut acum cateva zile, fix inainte de vizionarea partii a III-a si asta datorita Freeman Entertainment, care mi-a trimis DVD-ul cu Divergent (ca de altfel si cel cu Insurgent).
Dupa a doua vizionare, filmul mi s-a parut mult mai logic, chiar daca, intr-un fel, nu parea un film care sa ma atraga. Cumva, insa, m-am autoconvins sa bag si DVD-ul Insurgent … (va voi povesti intr-un articol separat despre cat de misto este sa vezi filme pe PS4).
Insurgent
Partea a doua mi s-a parut mult mai dinamica. Si, fara sa zic ca ar fi vreun avantaj sau vreun dezavantaj, mult mai SF. Multa tehnologie. Foarte multa. Uneori te intrebi daca sigur e continuarea filmului Divergent.
Personajele sunt mai bine conturate, mai bine jucate, filmul este mult mai dinamic, momentele moarte lipsesc cu desavarsire si, cumva, te face sa iti doresti nespus sa vezi partea a treia. Si, as zice, te face si sa citesti cartile. Despre carti, insa, un capitol distinct.
Cartile din Seria Divergent
Mentionez din start: nu am citit cartile, insa, cumva, ma pune intr-o situatie speciala. Revenim asupra acestei idei la punctul urmator.
Acesta este Divergent, VOL I (disponibil la Elefant)
Pana atunci, spun asa: au aparut trei carti, Divergent, Insurgent si Allegiant (tradusa la noi Experiment), plus o a patra, Four, care este o sinteza a celor 3 din perspectiva lui Four.
Filmele respecta o cutuma a Hollywood-ului: primele 2 filme sunt ecranizarile primelor 2 carti, insa ultima carte, a treia, a fost sparta in 2 filme. Asa s-a intamplat si la Harry Potter (acolo erau mai multe, insa ultima carte a fost sparta in 2 filme), asa s-a intamplat, mai recent, si la Hunger Games. Nimic nou sub soare din acest punct de vedere.
Al treilea volum din seria Divergent – Allegiant, tradus Experiment (disponibil pe bookcity.ro)
Filmele sunt MULT diferite de carti
Despre ecranizari se spune ca sunt de 3 feluri (scrisesem candva un articol, mi-e lene sa-l mai caut, rezum aici totul):
Ecranizari imperfecte (filmul se abate mult de la litera cartii). Aici intra Divergent.
Adaptari. AIci imi vine-n minte filmul romanesc Sunt o baba comunista, unde au fost luate niste personaje, ele fiind transportate in alta perioada de timp, facand lucruri total diferite, dar ma gandesc si la un exemplu mai recent, Goosebumps, unde dintr-o serie intreaga de carti a rezultat un film care preia personaje din fiecare carte. E o adaptare, acesta este termenul corect.
Acum, in cazul ecranizarilor imperfecte, ca aici ne situam, exista 3 tipuri de reactii:
Fanii infocati ai cartilor, care se vor simti jigniti de faptul ca cineva a indraznit sa modifice, in vreun fel, actiunea.
Cei care vor aprecia mai mult filmele, acestia fiind, in general, cei dezamagiti de carti.
Cei care vor aprecia faptul ca filmele au schimbat cartile nu pentru ca le-ar aprecia mai mult, ci pentru ca apreciaza diversitatea. Apreciaza faptul ca au putut fi surprins. La Hunger Games marea problema a fost faptul ca toti cei care citisera cartile stiau cu exactitate ce se va intampla in film. Ma refer la ultima parte, cea in care publicul spectator asista la deznodamant.
Eu ma gasesc intr-o situatie speciala: nu am citit cartile, deci filmele oricum ma surprind. Nu ma pot dezamagi decat strict cinematografic, nu pot spune ca as putea fi dezamagit ca s-a schimbat firul narativ.
Totusi, trebuie sa recunosc faptul ca aceasta a treia parte, Allegiant, m-a facut sa-mi doresc sa citesc cartile.
Asa arata a IV-a carte, Four. Sunt curios daca aceasta va mai fi ecranizata. Este disponibila pe books-express.ro
Cum este, de fapt, Allegiant?
Fara sa mai fac puncte tari si puncte slabe, pot recunoaste ca filmul m-a prins. M-a prins, insa, intr-un mod extrem de ciudat si pervers: a reusit sa ma captiveze actiunea, sa ma faca sa fiu cu sufletul la gura, astfel incat sa ignor gafele cinematografice, altfel evidente. Pot recunoaste ca efectele lipsesc cu desavarsire, dar ii pot gasi filmului o circumstanta atenuanta: nici nu m-a obligat sa port ochelari 3D pe tot parcursul lui. Nu s-a laudat cu efectele, asa ca nu ar fi deloc ok sa il criticam pentru absenta lor.
Nu stau sa enumar defectele acestui film, unele vizibile cu ochiul, prefer sa spun ca m-am bucurat ca imaginea generala, Big Picture, este una placuta. Te captiveaza, te face sa-ti doresti sa vezi ultima parte, te face sa-ti doresti sa citesti cartile.
Si, oricum am lua-o, fata de primul Divergent, care pe mine ma enervase si plictisise intr-o masura egala la prima vizionare, e un mare pas inainte. Nu as putea spune daca-i mai bun sau nu decat Insurgent, diferenta fiind doar una de perceptie: Insurgent a fost vazut dupa marea dezamagire Divergent, deci, cumva, am tendinta de a-l supraevalua.
Concluzii Seria Divergent. Allegiant.
Allegiant este tipul pe film pe care-l vezi si intelegi doar vazandu-le pe cele de dinainte si, imi permit sa spun, este tipul de film care nu are cum sa te faca sa ramai neutru: fie il vei aprecia enorm, fie il vei dispretui profund. Imi doresc, de multe ori, sa fiu mai obiectiv si mai neutru cu filmele, insa in acest caz este imposibil. Ca sa folosesc chestii din film, pur si simplu nu sunt Divergent, ceea ce e de bine pentru ca, daca ati vazut filmele deja stiti, divergentii sunt un pericol pentru societate 🙂
Cel mai recent film din seria Divergent, Allegiant, intra de azi, 11 martie, in cinematografe, fiind adus in Romania de Freeman Entertainment. Salutari NEINFRICATE tuturor!
Aventuri In Pattaya sau cum sa iti aduci franceza la zi
Introducere Aventuri In Pattaya
Intr-o cinematografie in care Hollywood-ul este rege, lumea nu prea alege sa vada filme straine, adica de alta origine decat cea de peste ocean. Eu, personal, prefer sa dau bifa la altfel de filme, si printre cele mai bune pe care le-am vazut in viata mea de cinefila nu se numara cele americane ci cele cu aroma de Paris. La ultimul film frantuzesc la care m-a trimis Emil, am plecat cu febra musculara de la rasul provocat de poantele de pe ecran, asa ca atunci cand mi-a zis de Aventuri in Pattaya – am zis ca dau check-in.Continue reading Aventuri In Pattaya sau cum sa iti aduci franceza la zi
Cumva, filmul Usturoi insemna un ghinion pentru mine: ratasem vreo 2 vizionari, prima fiind cea de la TIFF din 2014. De fiecare data nu a mai fost loc si pentru mine.
Si, sa va zic sincer: filmul Usturoi e tipul de film pe care vrei sa-l vezi cu echipa. Din start mi-am propus sa gasesc o vizionare (unde o fi ea) dupa care sa fie un Q & A cu echipa. Desi ma tenta ideea de a-l vedea in mall, la calitate maxima, faptul ca echipa n-a fost prezenta acolo m-a facut sa ma razgandesc…
Dupa ce am vazut filmul, pot spune ca-mi pare rau ca nu l-am vazut mai inainte … Si pentru ca e un film special, articolul acesta va avea o structura speciala…
Un film special avea la intrare popcorn special 🙂
Rezumat Filmul Usturoi
Avem, in oglinda, 2 familii de tigani: familia Usturoi este cea mai bogata familie din sat, capul familiei fiind o persoana extrem de snoaba si mandra; in contrast, familia Ceapa este printre cele mai sarace din sat. Atunci cand unul dintre fiii Ceapa vrea sa se casatoreasca cu „a lu Usturoi” incepe problemele. Fratele mai mic „al lu’ Ceapa”, alaturi de prietenul sau cel mai bun, concep un plan pentru a face rost de bani si a facilita aceasta nunta: decid sa mearga la Cluj sa se faca actori. Bine, ei de fapt voiau sa mearga la Hollywood, dar cum Hollywood-ul e prea departe, e in regula si Clujul.
Sapte motive sa vezi Filmul Usturoi
Mi-a placut mult premisa de la care au plecat producatorii: am vrut sa facem spectatorii sa se simta bine, sa plece zambind din sala de cinema; daca pe langa asta putem strecura si niste chestii moralizatoare, cu atat mai bine. Ce bine ar fi ca TOTI producatorii de film romanesc ar pleca de la aceasta premisa: intai asigura-te ca oamenii vor vedea filmul tau, ca se vor simti bine vizionandu-l si apoi, daca se poate (daca te duce capul pe tine, ca scenarist si ca regizor), strecoara si ceva moralizator.
Am fost uimit de calitatea imaginii acestui film. Exact cum zicea cineva in sala: este film de vazut la cinema. Imi pare rau ca nu l-au tinut mai mult mall-urile, altfel ai toate motivele sa-l vezi in mall, la calitate maxima. O imagine aproape perfecta.
In film apar mai multi bloggeri. Io va zic doar 3: Groparu (care-i producator si scenarist al frumosului film, dar care are si un micut rol, va las pe voi sa descoperiti ce si cum), Gaben si Adi Hadean. Pe restul ii descoperiti voi. Cert este ca la Groparu trebuie sa fiti foarte atenti, s-ar putea sa nu-l recunoasteti 🙂
Muzica este absolut fabuloasa. Mixul muzical cuprinde urmatoarele: hip-hop tiganesc (exista asa ceva), o formatie olandeza specializata in muzici est-europene (exista SI asa ceva), o manea (trebuia si din aia) + ceva foarte misto si … occidental, muzica pe care o veti auzi cand cei 2 mici protagonisti strabat Clujul. Va arat in continuare, ati ghicit, maneaua:
Pentru ca am zis de Cluj, cadrele din Cluj sunt extrem de naturale. Se vede clar ca nu au eliberat zona, ci au filmat cadre naturale, asa cum e Clujul cand mergi prin el. O reclama foarte misto adusa acestui oras, chiar daca Municipalitatea nu a contribuit cu niciun leu.
Sunt foarte multe referiri atat de natura cinematografica, cat si la personaje din show-biz-ul romanesc. Cinematografic, vedem referiri la filmul 300, la „Cichie Cian” si calul „Ciubaca”; pe de alta parte, intalnim si … berbecul Pepe (paradoxal, aici nu este gaselnita scenaristului, pur si simplu asa il cheama pe acel berbec; interesant este faptul ca pe Cinemagia apare poza cantaretului Pepe, multi vor avea impresia ca-l vor intalni si pe Pepe), dar si o scena in care sunt ironizate vrajitoarele. Groparu, dupa film, a marturisit faptul ca a bagat acea scena pentru ca p-atunci era la televizor scandalul cu Oana Zavoranu care daduse o tona de bani vrajitoarelor.
El este Pepe 🙂
Interpretarile sunt la inaltime. Cum am zis de uimirea legata de calitatea imaginii, aceasta este a doua uimire: majoritatea actorilor sunt neprofesionisti, cei 2 actori principali sunt PUSTI, insa joaca absolut magistral. Unul dintre pusti vrea sa urmeze o cariera cinematografica, fiind inscris la un liceu de profil din Cluj. Viitorul arata bine, #casazicasa 🙂
Puncte slabe (defecte) Filmul Usturoi
Filmul Usturoi este departe de a fi perfect. I-am gasit 3 (posibile) defecte:
Modul in care ne este spusa povestea poate fi considerat obositor: cateva personaje povestesc (nu unul, mai multe), apoi vedem exact intamplarile, apoi un personaj revine, intrerupand, pentru ca apoi aventurile propriu-zise sa continue. Pe mine nu m-a deranjat, dar nici pot sa spun ca-s mare fan al ideii de „poveste in poveste”, chair daca aici este spusa cumva diferit.
O amica bloggerita mi-a semnalat un lucru (pe care nu-l observasem, dar cu care sunt partial de acord): cei 2 prieteni, roman si tigan, par ca trebuiau sa fie invers: romanul pare mai tigan si tiganul mai roman. Sa ne intelegem, nu e nimic peiorativ in asta. Poate constructia lor e intentionata, desi personal pot spune ca n-am prins metafora (daca ea exista).
Scena din masina manelistului mi s-a parut ilogica. Cu un pic de spoiler, v-o rezum: cei 2 mici prieteni, un roman si un tigan, se urca in masina unui manelist; el baga o manea (fix cea de mai sus), dupa aproape 1 minute unul dintre copii spune Nenea, dar muzica nu bagati? Nu conteaza ce se intampla dupa, aia descoperiti voi, ideea este, insa, alta: cum se poate ca un copil de tigan si un copil de roman trait printre tigani sa aiba asemenea reactie la auzul unei manele? Sa va uitati atenti la fetele lor cat erau in masina: pareau realmente socati ca aud asa ceva. Pai acolo, in satucul lor, nu se asculta manele? Deloc-deloc. Nu zic ca e musai sa le placa manelele, unul dintre ei e violonist (si-n film isi etaleaza talentul), dar parca reactia vizavi de manele este exagerata. Si, repet, nu prea se explica, chiar daca scena, luata ca atare, este extrem de misto realizata.
Opinie Filmul Usturoi
Filmul Usturoi poate fi rezumat astfel: un umor extrem de misto, cativa bloggeri cu roluri mai mult sau mai putin importante, 2 mici actori cu un viitor stralucitor, o imagine aproape perfecta, un mix muzical extrem de inteligent ales, care suna foarte bine … totul intr-un film cu un buget extrem de mic. Un film facut pentru public, care cu siguranta va incanta privirile tuturor spectatorilor. Sincere felicitari tuturor celor implicati.
Filmul Usturoi ruleaza in foarte putine cinematografe, in Bucuresti ruland, in acest moment, doar la Scala (excluzand vizionarile speciale, cum a fost cea de la MTR, la care am fost si eu). Salutari CINEMILE tuturor!
a trecut ceva vreme de cand am plecat de la un film fredonand o piesa muzicala si cu zambetul pe buze. Zootopia este genul acesta de animatie – bine desenat cu glume bune si memorabile, ira coloana sonora de exceptie (shakira – cum altfel) te va face sa dansezi pe scaun. Continue reading Zootropolis – Zootopia
Zmeura de Aur 2016 – cine s-a remarcat in mod negativ
Cu o zi inainte de marele moment al decernarii Premiilor Academiei Americane de Film (Premiile Oscar, pe intelesul tuturor), industria cinematografica de la Hollywood a fost supusa unei incercari aparte – Razzie Awards (Zmeura de Aur). Daca Oscarurile sunt pentru „cei mai buni”, premiile de la Zmeura de Aur ii recompenseaza in mod ironic pe „cei mai slabi”. Tocmai pentru a marca aceasta ironie, trofeele sunt realizate din materiale foarte ieftine, costand se pare doar cativa dolari (cel mai probabil valoreaza insa mult mai mult pentru colectionari…). Continue reading Zmeura de Aur 2016 – cine s-a remarcat in mod negativ
A Bigger Splash debuteaza ca un film nostalgic dupa anii 70` si a epocii rock. Ne pune in centrul actiunii o vedeta rock, o femeie mondena ajunsa la sfarsitul carierei care incearca sa uite de vechea viata si trairile de alta data, dar nu poate. Filmul este redarea senzuala a dorintei, geloziei si rock and roll-ului, sub soarele placut de la Mediterana. Continue reading A bigger splash: Pasiuni periculoase
