Sa moara Vincent – Vincent doit mourir este o distopie frantuzeasca atipica. Intr-o Franta a prezentului, unii oameni aveau capacitatea nedorita de a-i face pe ceilalti sa-i atace. Da, exact asa: daca aveai aceasta boala, trebuia doar sa te uiti in ochii altcuiva si acel cineva te ataca. Acel om se transforma intr-un fel de zombie.
Daca n-ati inteles problema, v-o explic in continuare: problema nu este la ceilalti, ca vor sa te omoare, ci este la tine, ca tu ii faci pe ei sa vrea sa te omoare. Daca in alte filme tu, ca om sanatos, te fereai de infectati ca sa nu te infecteze si pe tine, in acest film tu trebuia sa te feresti pentru ca tu erai deopotriva problema, infectatul, dar si victima. Te fereai de oameni pentru a supravietui, insa oamenii respectivi n-aveau nicio vina. Nu te puteai supara pe cineva pentru ca te ataca. Erai constient ca ei nu sunt vinovati.
Trecand peste ceea ce s-a vazut, ajung la partea interesanta. La ceea ce nu se vede, dar se (sub)intelege. Eu m-am gandit la pacientii paranoici, cei care se feresc pur si simplu de oameni, cei care au impresia ca orice alta fiinta omeneasca vrea sa le faca rau. Filmul ne arata ce s-ar intampla daca paranoicii ar avea dreptate, daca #pebune ar exista oameni care i-ar face pe altii sa doreasca sa-i omoare. Pur si simplu. Fara alte explicatii.Continue reading Sa moara Vincent – Vincent doit mourir
Tati part-time este un film foarte bun, surprinzator de cuminte. Daca productiile Vidra productions se caracterizau pana acum printr-un limbaj colorat, fara perdea, se pare ca ei si-au propus (si au reusit!) sa faca si un film cuminte, la care poti merge cu toata familia. Pentru cei curiosi, filmul are indicativul AP12, adica pentru minorii sub 12 ani se recomanda acordul parintilor.
Totodata, Tati part-time este PRIMUL film la care Matei Dima este scenarist FARA sa fie si actor.
Povestea, pe scurt, suna in felul urmator: Iustin (interpretat de Alex Bogdan) este un tanar avocat ce lucreaza intr-un cabinet mare, cu clienti bogati. El a fost bagat acolo de mama sa, desi nu-si dorise niciodata sa devina avocat. La un moment dat, aceeasi mama foarte insistenta si bagareata ii aduce in apartament (care era al mamei, nu al lui Iustin) o copila de 8 ani, pe Maya, spunandu-i ca trebuie sa aiba grija de ea 30 de zile. Cariera sa este pusa in pericol de acest nou job: Tati part-time. Continue reading Tati part-time este un film surprinzator de cuminte
Scenariu de vis (Dream Scenario) este cel mai recent film cu Nicolas Cage in rolul principal si, din punctul meu de vedere, PRIMUL rol cu adevarat bun al acestui actor dupa mai bine de 20 de ani. Nu intru in discutia asta, CARE a fost ultima interpretare EXCELENTA a sa, va las pe voi sa va pronuntati.
Scenariu de vis (Dream Scenario) se bazeaza pe o poveste inventata de sociologul si omul de marketing Andrea Natella. Nu va spun povestea reala, o gasiti pe Wikipedia si in multe alte locuri, ci va voi spune povestea din film. Pe scurt, Nicolas Cage este Paul Matthews, un profesor de biologie banal, aproape anonim. El viseaza sa se afirme ca biolog, pe baza cercetarilor sale. Isi doreste ca studentii sa fie interesati de cursul sau, isi doreste ca oamenii sa fie interesati de studiile sale.Continue reading Scenariu de vis (Dream Scenario)
Aquaman si regatul pierdut este un film care sta excelent din punct de vedere vizual si auditiv, fara a avea o poveste macar decenta. Cam asta este concluzia, restul sunt explicatii ale frazei anterioare.
Incep prin a spune ceva ce am tot spus: nu sunt fan al filmelor cu super-eroi, fara a fi in vreun fel dusmanul lor. Le accept, le tolerez, incerc sa le inteleg, dar nu le pot lua nicicum in serios. Nu pot empatiza cu super-eroii, nu pot spune ca mor de nerabdare sa vad un nou film al vreunei serii.
Dintre cele 2 universuri cu super-eroi, Marvel vs DC Comics, nu am vreo preferinta, desi recunosc ca Batman si Superman sunt parca mai digerabili decat „razbunatorii”. Fara ca asta sa insemne ca-i apreciez in vreun fel.Continue reading Aquaman si regatul pierdut
Ingerul Charlie – Fast Charlie este un film asa cum ai vazut alte zeci. Poate sute. Este un film de actiune, cu baiat rau, asasin platit, „gorila” a unui mafiot, care are principii si care incearca sa supravietuiasca desi altii il vor eliminat.
Drept urmare, putine lucruri te-ar putea convinge sa vezi acest film. Am putine argumente la dispozitie. Nici macar ele foarte importante, foarte solide.
Primul argument pentru a te convinge sa vezi Ingerul Charlie – Fast Charlie este Pierce Brosnan. Rolul i se potriveste perfect, manusa: chiar pare un fost mafiot aflat la pensie, unul care inca „mai poate”, care compenseaza varsta inaintata prin experienta. Sa ne intelegem: omul are 70 de ani, la Hollywood asta nu este nicidecum o varsta de iesit la pensie. Ma rog, unii ies si mai devreme, din diverse motive.Continue reading Ingerul Charlie – Fast Charlie
Willy Wonka, asa cum il stiti cu totii, este proprietarul celei mai tari fabrici de ciocolata din lume. Filmul acesta, intitulat pur si simplu Wonka (2023), cu anul pus la final pentru a putea fi distins de celelalte 2, este un „origin story” al acestui personaj. Il vom vedea pentru a afla cum a ajuns simpaticul Willy proprietarul acelei extraordinare fabrici de ciocolata.
Willy Wonka este un tanar idealist, care avea un singur scop in viata: sa fabrice ciocolata. Nu a invatat nimic altceva in afara de asta. Nici macar sa scrie si sa citeasca. Drept urmare, atunci cand se cazeaza intr-o locatie dubioasa, el nu citeste termenii si conditiile scrise mic. Nu stie deloc sa citeasca, asa ca semneaza fara sa clipeasca. Se trezeste apoi cu o datorie enorma, datorie pe care trebuie s-o plateasca muncind in spalatoria acelei asa zise pensiuni.
Cum ajunge dintr-un muncitor privat de libertate sa se lupte cu cartelul ciocolatei ramane sa descoperiti singuri. Evident, fiind vorba despre un origin story, stim ca el va iesi invingator, stiam ca acea fabrica va exista si va produce, asa ca nu este deloc spoiler sa va spun toate astea.Continue reading Wonka (2023)
Baiatul si starcul – The Boy and the Heron, la fel ca alte animatii japoneze, m-a lasat la propriu fara cuvinte. Ca blogger, ca om al cuvintelor, plec de la premisa ca ar trebui sa am tot timpul cuvintele la mine. Cel putin asa ma laud, asa imi place sa cred despre mine. Animatiile japoneze sunt, ca sa citez o expresie romaneasca deja tocita, alta mancare de peste.
Baiatul si starcul – The Boy and the Heron ne spune povestea lui Mahito, un pusti de 12 ani a carui familie este nevoita sa se mute de la Tokyo la tara din cauza razboiului. Mahito isi pierde mama intr-un incendiu, asa ca tatal decide sa se casatoreasca cu sora decedatei. Matusa lui Mahito urma sa-i devina acestuia mama.
Mahito nu se poate adapta noii realitatii, refuzand sa accepte pierderea mamei. Drept urmare, se lasa ademenit de un starc vorbitor, care-l convinge ca mama lui este inca in viata si se afla unde intr-un turn magic. El a fost convins sa mearga in aceasta calatorie si de disparitia matusii lui, care pare ca a urmat acelasi drum. In ce consta aceasta calatorie magica, ce anume descopera Mahito acolo si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.Continue reading Baiatul si starcul – The Boy and the Heron
Mrs. Buica este un documentar fabulos, pe care ai impresia ca ai fi putut sa-l faci si tu daca ai fi avut ideea lui Eugene Buica.
Ideea este simpla: imagineaza-ti ca ai o familie cu probleme. Ca parintii tai se cearta constant, ca spun lucruri pe care tu nu le intelegi. Esti prea tanar. Eh, fix aici este ideea geniala, si nu ma feresc de cuvinte: cum ar fi sa te apuci sa-i filmezi, sa-i tragi de limba, pentru a-i putea judeca ulterior, pentru a putea revedea acele imagini atunci cand vei avea mintea mai lucida, cand vei avea maturitatea necesara pentru a le intelege.
Caci de multe ori fix asta patim cu totii: traim unele lucruri prea devreme, lucruri pe care nu le putem intelege la vremea lor, dar pe care le judecam altfel, cu alti ochi, dupa ani buni.
In cazul documentarului Mrs. Buica, vorbim despre relatia dintre parintii lui Eugene Buica, dar in locul acestei relatii poate fi orice. Cum ar fi, de pilda, sa-ti filmezi discutiile pe care le ai cu prietena ta de atunci si apoi sa iti analizezi relatia cu ea dupa 5 ani ori dupa 10 ani?Continue reading Mrs. Buica
Testamentul rosu este un documentar care are o baza interesanta: un document publicat si in Romania anilor 90, dar si un pic mai inainte, intr-un ziar al diasporei poloneze din anii 80.
Documentul, numit Testamentul rosu, ar fi fost gasit in seiful lui Boleslav Bierut, fostul presedinte al Poloniei comuniste. Pentru cine nu stie cine a fost acesta, va invit sa cautati pe Google despre el. Incepeti cu Wikipedia, dar puteti continua cu surse mult mai documentate, mai complexe. Pe scurt: omul s-a nascut intr-o localitate care in momentul nasterii sale era in cadrul Imperiului Rus, dar care apoi a ajuns a Poloniei; a fost „omul rusilor”, spion NKVD, fiind trimis inainte de Polonia si prin Bulgaria, Cehoslovacia sau … Austria. Daca e sa ma intrebati pe mine, ar trebui facut un film separat, documentar sau nu, mai degraba nu, despre el, despre viata acestuia. Daca s-a facut, rog a-mi semnala.
Din pacate, autenticitatea documentului nu a putut fi dovedita, insa asa cum zice scenaristul filmului Testamentul Rosu, jurnalistul, publicistul si profesorul Bogdan Ficeac, continutul documentului trebuie studiat pentru ca aceste orori sa nu se mai intample.Continue reading Testamentul rosu
V-am tot zis: la TIFF filmele bune ratate sunt INTOTDEAUNA mai multe decat cele bune vazute. Si fix ca la fotbal, cele „de pe banca” sunt mai bune decat „cele din teren”. Visul este in categoria asta la loc de cinste.
Tot raul spre bine, caci am avut ocazia sa vad Visul in locul unde a fost filmat (era sa zic TURNAT, dar acolo cuvantul are cu totul alt inteles): la Penitenciarul Rahova. Despre experienta de acolo voi scrie un articol distinct, desi lucrurile sunt mai putin spectaculoase decat par.Continue reading Visul – TIFF 2023
Superpolitistii. Misiune: Bunica este o comedie frantuzeasca excelenta, una dintre putinele astfel de pelicule pe care publicul autohton are ocazia sa le vada in cinematografele patriei. Spun din start: este o comedie excelenta, la care vei rade cu gura pana la urechi.
Superpolitistii. Misiune: Bunica este o PARODIE, asa ca nu te astepta ca totul sa fie foarte logic in acest film. Pelicula are insa o asa numita logica interna, nu este nimic cu adevarat senzational. Nu este film de actiune american, nu tine nimeni cu dintii de un elicopter. Insa intr-o buna masura sunt ironizate acele filme americane.
Superpolitistii. Misiune: Bunica mi-a adus aminte de copilarie. Pe vremea cand eram mic, foarte mic, si nu prea stiam eu cum sta treaba cu filmele, nu ca acum as avea prea mult habar, credeam ca francezii fac doar „comedii proaste”. Ma rog, nu doar filmele cu Louis de Funes (seria celebra cu Jandarmii), ci si multe alte filme frantuzesti din aceeasi categorie. Ma rog, acestea erau date la televizor prin anii 90, ca filme frantuzesti. Daca as fi vazut atunci acest film, nu as fi stiut referintele, nu as fi avut habar ce filme ironizeaza, dar l-as fi savurat ca atare. Si mi-ar fi intarit convingerea ca francezii fac DOAR comedii de genul.Continue reading Superpolitistii. Misiune: Bunica – Only 3 days left
Incep atipic acest articol, spunand ca am vazut de 2 ori filmul Castelul Craitei, prima oara la TIFF 2023 (de aici si eticheta din titlu), a doua oara acum, cand a intrat oficial in cinematografe. Partea interesanta este insa alta: am avut impresia ca am scris deja despre film, asta vara, insa acum constat ca de fapt n-am facut-o. Si filmul chiar merita incurajat, promovat, caci este un film excelent.
Pe scurt de tot, povestea filmului Castelul Craitei este urmatoarea: o familie divortata se reuneste o data pe an pentru deja traditionala excursie la munte. Cei 2 parinti divortati isi impartisera inclusiv copiii: fata mersese cu mama in Franta, in timp ce baiatul ramasese cu tatal sau in Romania. Vacanta si planurile tuturor se schimba radical atunci cand cei 2 copii decid sa dispara intr-o expeditie clandestina. Cum se incheie aceasta expeditie va las pe voi sa descoperiti mergand la cinema.Continue reading Castelul Craitei – TIFF 2023
Spun din start: Miami Bici 2 este MULT mai bine realizat decat prima parte. De altfel, trendul crescator a fost evident inca de la inceput.
Nu mai fac rezumatul, nu mai arat cum fiecare film este mai bun decat precedentul, unde Teambuilding pare a fi cel mai bun intai si intai datorita scenariului (si a tematicii abordate). Ideea este ca aceasta crestere nu a fost brusca, ci treptata, ea fiind foarte vizibila acum, cand sunt nevoit sa compar Miami Bici 1 cu Miami Bici 2.Continue reading Miami Bici 2 este mult mai bine realizat decat prima parte!
Jocurile foamei: Balada serpilor si a pasarilor cantatoare este prequel-ul seriei Hunger Games (celor 4 filme aparute pana acum), fiind ecranizarea cartii omonime. Cartea am citit-o acum 3 ani, n-am mai recitit-o, asa ca nu imi amintesc prea multe detalii despre ea. Am recitit articolul cu impresiile despre carte, dar atat. Poate-mi fac timp zilele acestea si recitesc cartea. Atmosfera in mare mi-o amintesc, insa micile detalii le-am uitat.
Pana sa va spun cateva lucruri importante despre film, trebuie sa spun doua concluzii importante (ca de obicei, incep cu sfarsitul), pe care ulterior le voi dezvolta: Jocurile foamei: Balada serpilor si a pasarilor cantatoare este CEL MAI BUN FILM AL SERIEI si este TOTODATA primul film care REUSESTE sa depaseasca romanul ecranizat.Continue reading Jocurile foamei: Balada serpilor si a pasarilor cantatoare
Crima este a mea – Mon Crime este o comedie frantuzeasca excelenta, pe care eu am privit-o detasat, fara sa caut intelesuri ascunse, metafore si alte fineturi.
Crima este a mea – Mon Crime poate fi rezumat simplu: Medeline este o tanara, frumoasa dar foarte saraca actrita pariziana care la un moment dat este acuzata de crima. Producatorul de la care tocmai se intorcea a fost gasit mort in propria locuinta. Medeline locuia intr-o micuta garsoniera cu cea mai buna prietena a ei care era avocat si care decide s-o apere la proces, desi nu era specializata in drept penal.
La proces, Medeline pledeaza vinovata, sustinand ca a fost legitima aparare. In Franta anilor 30 ai secolului trecut, cand se desfasoara actiunea filmului, procesele erau cu jurati, asa cum in acest moment mai au doar SUA si Marea Britanie. Drept urmare, ea trebuia sa-si joace rolul in fata juratilor. Nu trebuia sa-i convinga din punct de vedere juridic, cu argumente de natura penala, ci trebuia sa-i impresioneze. Sa-i emotioneze. Ceea ce, vedeti voi cum, reuseste intr-un final.
Din pacate, lucrurile o iau razna atunci cand altcineva vine si spune ca i s-a furat crima. De ce si-ar dori cineva sa recunoasca o crima de care altcineva fusese acuzat si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Despre Crima este a mea – Mon Crime nu vreau sa ma pronunt in 2 privinte. Nu vreau sa vorbesc despre cat de bine reda atmosfera acelor ani 30, despre aceasta calitate a sa, de „film de epoca”. Nu am fost niciodata fanul filmelor de epoca, asta neinsemnand ca nu pot aprecia unul atunci cand il vad. Insa o fac din alte considerente, nu pentru ca-s incantat ca reda o anume perioada de timp.
Nu ma pronunt nici in privinta regiei, desi Francois Ozon este unul dintre cei mai apreciati regizori francezi in viata. Nu sunt atat de stapan pe subiect, nu am vazut atat de multe filme de-ale sale (cred ca am vazut maximum 5 sau 6, lucru cu care nu ma mandresc deloc).
Eu l-am privit strict din cele 2 perspective: ca poveste politista (cat de inteligenta este, cat de bine este dozat suspansul si cat de credibila este) si ca film de comedie (cat de amuzant este filmul atat per ansamblu, cat si fiecare scena luata ca atare). In ambele situatii filmul m-a dat pe spate. M-a impresionat.
Nu stiu ce insinueaza ori afirma, ce probleme din lumea cinematografiei vizeaza, insa recunosc ca nu prea ma intereseaza. Eu am luat DE DATA ACEASTA povestea ca atare si m-am bucurat de ea. Am savurat-o. I-am apreciat pe actori pentru cat de convingatori au fost. Am savurat filmul, fara sa ma gandesc la ceea ce a vrut el sa-mi transmita. Daca a vrut sa-mi transmita ceva.
Crima este a mea – Mon Crime are un ambalaj prea frumos pentru a incerca sa-i gasesc intelesuri ascunse. Mi-a placut cum arata, mi-a placut gustul, mi-a placut mirosul. Mi-a placut totul. Incep sa-i invidiez pe cei care pot vedea ORICE film in acest mod. Care evita sa vada mesajele politice, care evita sa vada mesajul, concentrandu-se pe MODUL in care acestea sunt transmise. Pe unghiurile de filmare, pe interpretari, pe atmosfera, imagine …
Crima este a mea – Mon Crime a intrat in cinematografe din 6 octombrie, fiind distribuit in Romania de Independenta Film.
ps: Eu am vazut filmul Crima este a mea – Mon Crime fix in Noaptea de Halloween. Nu a fost asta intentia mea, pur si simplu aceasta era singura seara libera, am mers cu un amic la cinema cu gandul sa-l vedem (trebuia musai seara pentru ca in mall-ul dorit rula doar de la 20:10) si asta a fost. Insa ulterior mi-am dat seama ca se potriveste perfect imaginii pe care o am eu despre Halloween. Nu cu vampiri, nu cu chestii de groaza. Ci cu ceva infricosator de inteligent. Crima este a mea – Mon Crime este fix cum vad eu Halloween-ul. Mergeti sa vedeti filmul pentru a intelege.
Spre avanpremiera filmului Bodyguardul: Misiune in jungla – Freelance nu plecasem cu asteptari prea mari. Din trailer mi se parea un film slab, de duzina. Insa nu atat de slab incat sa refuz sa-l vad. Nu parea ca ar avea nimic care sa ma enerveze.
Ma rog, ceva-ceva tot imi displacea, fara sa ma enerveze: titlul. Sa admitem ca CNC-ul le-a impus un titlu in limba romana (desi sunt destule exemple, cel mai recent dintre acestea fiind Playback) si ca era musai sa traduca acel cuvant. Daca lucrurile stau asa, de ce distribuitorul roman a ales aceasta adaptare? Da, titlul ar putea fi potrivit pentru desfasurarea actiunii, insa titlul original te ducea cu gandul si la altceva. O traducere apropiata ar fi fost INDEPENDENT ori PE CONT PROPRIU, desi freelance este un neologism care a intrat in vocabularul autohton. Nu ar fi fost gresit sa ramana titlul original, altfel unul extrem de inspirat.
Povestea filmului Bodyguardul: Misiune in jungla – Freelance este destul de simpla: John Cena (Mason Petits in film) este un fost agent al fortelor speciale ce s-a retras din cauza unei misiuni esuate in Paldonia, o tara din America de Sud condusa de un dictator cu o imagine destul de proasta in afara tarii. Elicopterul in care se afla Mason a fost doborat, aparent de fortele loiale presedintelui Venegas, asa ca Mason este mirat, socat, de faptul ca desi se retrasese si devenise avocat, un fost partener ii daduse o misiune in aceeasi tara. Misiunea era aparent simpla: el trebuia sa pazeasca o jurnalista care urma sa ia un interviu presedintelui Venegas. Acesta din urma nu daduse niciun interviu in 10 ani de conducere, deci interviul era extrem de important atat pentru presedinte, cat si pentru jurnalista.
Din pacate, cei 2 (Mason si jurnalista) nimeresc in mijlocul unei lovituri de stat militare in care erau implicate rude de-ale presedintelui Venegas. Care era miza, de ce fusese trimis Mason acolo si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Acum este timpul sa va spun cele 3 lucruri importante, relevante, legate de acest film:
Mi-am tot stors creierii sa imi dau seama la ce tara face referire aceasta Paldonia. Intr-un final am renuntat, acceptand ideea ca este un mix. Un mix reusit, as zice eu. Pe de-o parte, este un pic din Venezuela, caci avea rezerve de petrol (si nu numai). Apoi am zis ca este Cuba, datorita steagului foarte asemanator. Apoi am vazut numele unui oras, Santiago de Paldonia, asa ca gandul meu s-a indreptat catre … Santiago de Chile. Desi exista si Santiago de Cuba, asa cum exista Santiago de Compostela (in Spania). Nu in ultimul rand, exista un joc, inclusiv pe Android, intitulat Legends of Pandonia. Mai exista si Pandonia Global Network. Asa ca aceasta Paldonia este un mix (reusit?) din fiecare.
John Cena a reusit sa ma impresioneze prin interpretarea sa. Pentru cine nu stie, el s-a afirmat ca wrestler si ca rapper. Actoria este cumva locul 3 in ierarhia preocuparilor sale. Ma rog, tinde sa devina locul 1. Ok, nu este nicidecum filmul sau de debut, a jucat in cateva filme din seria Fast and Furious si in mult prea apreciatul Barbie (avand rolul lui Ken). Insa pe bune ca acest rol, din Bodyguardul: Misiune in jungla – Freelance, mi se pare cel mai bun rol al sau de pana acum. Mai ales ca i se potriveste manusa: fost wrestler devine … bodyguard.
Juan Pablo Raba are si el o interpretare excelenta a presedintelui Venegas. Aici recunosc ca mi-a placut nu doar interpretarea, ci si personajul. Pentru cine vrea sa inteleaga mai multe din politica internationala, filmul Bodyguardul: Misiune in jungla – Freelance poate fi un bun inceput. Iar actorul este nascut in Columbia, asa ca iarasi alegerea sa a fost una PERFECTA. IDEALA.
Nu spun ca ceilalti ar dezamagi, la fel cum nu pot afirma ca filmul Bodyguardul: Misiune in jungla – Freelance ar avea vreun defect major. Nicidecum. Si da, sunt mirat sa afirm asta, asteptarile mele erau foarte mici. Ori poate fi din acest motiv zic toate astea: pentru ca la cat de mici mi-erau asteptarile, filmul n-avea cum sa ma dezamageasca. Putea doar sa ma surprinda in sens pozitiv.
Per total, Bodyguardul: Misiune in jungla – Freelance un film bun atat ca realizare, cat si ca mesaje transmise. Mergeti cu incredere la el, sigur n-o sa va dezamageasca.
Bodyguardul: Misiune in jungla – Freelance intra in cinematografe incepand de azi, 3 noiembrie 2023, fiind distribuit in Romania de RoImage 2000.
Fiica regelui din mlastina – The Marsh King’s Daughter este un film despre care stiam foarte putine inainte sa-l vad. Singurul lucru pe care am putut sa-l aflu, in afara sinopsisului oficial, a fost faptul ca-i vorba despre o ecranizare, cartea purtand titlul Evadarea din mlastina (aparuta in 2017 la Editura RAO).
Neavand foarte multe informatii, am inceput sa-mi dau cu presupusul. De pilda, titlul Fiica regelui din mlastina – The Marsh King’s Daughter m-a dus cu gandul la Fata din mlastina aka Acolo unde canta racii (o carte supraevaluata ecranizata mai bine decat ma asteptam). Nu scria nicaieri ar fi vreun sequel ori prequel, insa gandul meu s-a indreptat intr-acolo. Asa ca in finalul articolului voi face o mini-comparatie in acest sens.
Povestea filmului Fiica regelui din mlastina – The Marsh King’s Daughter este aparent simpla: Helena duce o viata normala alaturi de sotul si de fetita ei, insa ea ascunde un adevar cutremurator. Desi nu a avut curajul sa-i spuna asta nici macar sotului ei, ea este fata celebrului Rege al mlastinii. Acesta le-a tinut captive ani de zile in salbaticie pe ea si pe mama ei. Acum Jacob tocmai a evadat, asa ca Helena trebuie sa-si infrunte la propriu trecutul.
A brighter tomorrow este un film in film, povestire in rama era termenul pe care l-am invatat in scoala la limba si literatura romana. Din pacate sau din fericire, povestirea secundara mi se pare mai interesanta, mai relevanta, decat prima. Imediat va explic.
Asadar, avem povestea lui Giovanni, un regizor italian faimos candva, care acum are mari problema de adaptare in noua lume. El lucreaza la noul sau film, unul politic, insa in jurul sau totul se destrama: coproducatorul sau este in pragul falimentului, casnicia sa este aproape de final, iar schimbarile din industria cinematografica nu-l incanta deloc. Cum se va descurca el si cum se termina totul?
Acum, sa va explic ce spuneam in primul paragraf: filmul la care Giovanni lucra era despre impactul pe care Invazia URSS din Ungaria (din 1956) l-a avut asupra Partidului Comunist Italian. Pe scurt de tot: in timpul invaziei, o trupa de circ din Ungaria era in vizita in Italia. Venind dintr-o tara comunista, a fost primita de o filiala a partidului comunist. Venisera pe o filiera comunista. Insa comunistii italieni trebuiau sa ia o decizie foarte importanta: sa fie solidari cu poporul maghiar sau sa fie de acord cu invazia sovietica? Ce ar fi trebuit sa faca niste comunisti, cu care comunisti „sa tina”?Continue reading A brighter tomorrow (Il sol dell’avvenire) – Les Films de Cannes a Bucarest 2023
Monster este o bijuterie japoneza pe care am putut s-o vad datorita festivalului Les Films de Cannes a Bucarest 2023. Este construit fabulos, neliniar, si are un deznodamant socant.
Monster ne spunea povestea lui Minato, un copil crescut de o mama singura, care are probleme la scoala. Mama sa afla ca Minato are probleme la scoala si initial da vina pe un profesor de-al sau. Merge la scoala pentru a primi explicatii, insa din pacate scoala pare surda si oarba. Povestea se deruleaza prin ochii mamei, ai copilului si ai profesorului, insa intr-un final adevarul iese la iveala.Continue reading Monster – Les Films de Cannes a Bucarest 2023
Horia este filmul de debut al regizoarei Ana Maria Comanescu. Este un road-movie care-l are in rolul principal pe Horia, un proaspat absolvent de bacalaureat care planuieste sa mearga din satul sau izolat din Baragan (nu este clar care-i acela, banuiesc ca undeva pe langa Braila) tocmai la Cluj, pentru a-si intalni iubita.
Horia este un pusti care inca nu a implinit 18 ani, urmeaza sa-i implineasca peste cateva zile. Insa tatal sau ii da cadoul in avans: o motocicleta Mobra reconditionata. Una la care tatal sau a lucrat zile intregi. Horia nu este foarte incantat de cadou, dar este constient ca tatal sau nu-si permitea altceva. Ulterior, isi da seama ca acel cadou, atat de naspa cum i se pare la prima vedere, este sansa lui de evadare. Este SINGURA sansa a lui pentru a scapa de acolo. Si singura sansa pentru a-si revedea iubita.
Drumul sau initiatic este plin de obstacole, insa toate piedicile care i se pun il intaresc, il maturizeaza. Are probleme inclusiv cu politia, caci la plecare el nu avea 18 ani. Ceea ce inseamna si ca nu avea carnet de conducere.
Pe drum el o intalneste pe Stela, o pustoaica foarte obraznica si tupeista, care voia la randul ei sa evadeze. Cum decurge prima lor intalnire, cum se reintalnesc ei si cat de apropiati ajung cei 2 ramane sa descoperiti singuri. Tot singuri veti descoperi cum evolueaza relatia la distanta a lui Horia si, mai ales, cum se termina totul.
Un termen cheie, ca sa ma exprim astfel, al acestui film este BACUL! Pe de-o parte, Horia a trecut bacul adica bacalaureatul, a trecut hopul educational care-i permite sa evolueze, sa mearga mai departe. Pe de alta parte, el este nevoi sa treaca Dunarea cu bacul, de la Braila la Galati (din acest motiv v-am spus ca satul sau era undeva pe langa Braila, nu ni se spune cu exactitate localizarea sa). Deci bacul este din nou un hop pe care Horia trebuie sa-l treaca. Acest al doilea hop ii pune ceva probleme. Nu vi le dezvalui, va trebui sa le descoperiti singuri.
Acum ar trebui sa va vorbesc despre motociclete, insa din pacate nu sunt deloc in masura sa fac acest lucru. Nu am condus niciodata una, nu am fost nici macar pasager si nici nu-mi doresc sa fac asta vreodata. Pur si simplu imi este teama, sunt o persoana mult prea comoda ca sa merg pe asa ceva. Pasionatii de motociclete, in special din acelea old-school, vor fi incantati de acest film.
Liviu Cheloiu, un actor pe care l-am vazut des in spectacole de teatru, joaca rolul tatalui lui Horia si este un mare pasionat de motoare. Pentru el a fost o placere sa evolueze in acest film. Rolul i se potriveste, se vedea chiar si prin ecran placerea de pe fata lui.
De asemenea, facand scoala in Bucuresti (chiar daca cei 7 ani de acasa au fost petrecuti ACASA la Slatina!), nu am fost pus in situatia de a-mi dori sa EVADEZ din orasul ori satul mic in care ma aflu. Chiar daca inteleg dorinta acelor tineri de a pleca, de a evada, de a evolua, nu am trait direct, deci nu pot vorbi decat din auzite. Si pot intelege, pot empatiza, asa cum empatizez cu o persoana bolnava: empatizez, inteleg suferinta si ma bucur ca nu am trecut prin asa ceva.
Insa cei care au trecut ori care INCA se afla in aceasta situatie vor empatiza mult mai mult cu Horia.
Cele 2 categorii descrise indirect mai sus sunt publicul tinta PRINCIPAL al filmului Horia. Mie mi-a placut, strict cinematografic nu am ce sa-i reprosez, insa din motivele enumerate mai sus nu fac parte din publicul tinta PRINCIPAL. Nu inseamna ca un bucurestean get-beget, care se plimba doar in vehicule cu 4 roti, nu se poate bucura de un film bun. Eu am putut, m-am bucurat de el, l-am savurat, dar cumva exterior. Detasat de subiect si de personaje.
Mergeti sa vedeti Horia, sigur n-o sa va dezamageasca. De plictisit nici atat. Mie mi-a placut, ceea ce cred se va petrece si-n cazul vostru.
Horia a fost vazut la Cinemateca Eforie, intr-o proiectie din cadrul festivalului Les films de Cannes a Bucarest 2023. In cinematografe va intra candva in primavara lui 2024.
ps: Asa cum personajul Horia are parte de un drum initiatic, de un drum al maturizarii, acelasi lucru il pot afirma si despre regizoarea Ana Maria Comanescu: pentru ea, filmul Horia este un film initiatic, al maturizarii ei ca regizoare. Un drum care o va cali si o va face mai buna si mai matura. Ii doresc mult succes in continuare.
