Asterix si Obelix: Regatul de mijloc ne readuce in lumea magica a galilor si a potiunii lor magice. Dupa cum deja stim, ori daca nu stim aflam acum, galii au potiune care-i face aproape invincibili in bataie. Obelix nu are voie sa bea potiune, caci el a scapat (vedeti exact cum) in cazanul cu potiune cand era mic. Insa ceilalti trebuie sa bea pentru a avea puterile date de potiune pentru o perioada scurta de timp.
De aceasta data, lupta pe care o vor duce se va da atat impotriva romanilor, cat si impotriva … chinezilor. Imparateasa Chinei a fost tradata, asa ca simpaticii gali vor fi nevoiti sa lupte de partea ei pentru ca aceasta sa-si recapete controlul asupra imperiului. Care sunt mizele secundare, de cine se indragostesc cei doi gali si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Nu despre asta va voi vorbi in continuare, ci despre ce aduce nou acest Asterix si Obelix: Regatul de mijloc:Continue reading Asterix si Obelix: Regatul de mijloc
Disparitia – Missing se anunta a fi un thriller-drama interesant, cu o fiica ce incerca sa-si gaseasca mama disparuta fara urma cu ajutorul laptopului si a conturilor online ale acesteia. Cu cateva minute inainte sa intru in sala de cinema, aflu un detaliu aparent nesemnificativ: filmul mai este cunoscut si sub numele de „Searching 2”. Am cautat sa vad ce este cu primul Searching si am gasit o poveste cumva in oglinda: in acel film, pe care recunosc ca nu l-am vazut, un tata singur isi cauta fiica disparuta, apeland la laptopul acesteia.
Nevazand filmul precedent, nu pot face comparatia dintre ele, nu stiu care e mai bun, mai intens, mai bine interpretat. Voi vorbi, deci, strict despre acest Disparitia – Missing, care nu este sequel ori prequel, deci poate fi inteles de sine statator. Cei doi scenaristi ai filmului din 2018, Aneesh Chaganty (care la acel film a avut si rolul de regizor) si Sev Ohanian, sunt co-scenaristi si la acest nou film.
Primul lucru pe care il apreciez la acest film este modul in care a fost filmat: chiar ai impresia ca urmaresti ceva filmat cu telefonul ori vreo filmare de-a unei camere de supraveghere. Senzatia este extrem de intensa, aceste filmari accentueaza suspansul povestii.Continue reading Disparitia – Missing
Nunti botezuri inmormantari este noul hit romanesc de pe Netflix. In prima saptamana, a fost lider in box-office-ul autohton al celebrei platforme. Ma rog, box-office este un termen ce se foloseste cu precadere pentru topul cinematografic. Dar ati inteles ideea.
Pentru ca am inceput cu aspectele comerciale, voi continua cu ele: Nunti botezuri inmormantari a avut ghinionul de a intra in cinematografe cam in acelasi timp cu Teambuilding si Mirciulica. Culmea este ca si pe Netflix are cam aceeasi concurenta, Mirciulica intrand cu putin timp inainte.
Acum, problema principala a filmului Nunti botezuri inmormantari este ca incearca sa fie mai mult decat este si o da in bara cam in toate privintele. Va spun un pic povestea lui, apoi revin la problema sa principala.
Pe scurt, avem un club de nunti Nunti botezuri si inmormantari numit Prestige, club care era undeva intr-o zona pustie, deci in teorie nu deranja pe nimeni. Petrecerile lor erau zgomotoase si se terminau mult dupa miezul noptii. Problema este ca fix langa acest club cumparase teren un agent de asigurari care spera sa se imbogateasca. Se duce acolo, pe terenul lui, si deranjat fiind de zgomotul de alaturi hotaraste sa le strice petrecerea vecinilor. Asa ca incep sicanele: ba chemat politia, ba dat muzica tare (MAI TARE decat se auzea de acolo), ba … (ma opresc la timp, sa nu fac spoiler). Problema este ca patronul clubului Prestige a vrut sa cumpere terenul vecinului, doar ca acesta … a tinut la pret. Oferta era de 500.000 de euro, insa omul voia fix 1 milion. Niciun (euro)cent mai putin.Continue reading Nunti botezuri inmormantari – Netflix
Si dragostea unde e? – What’s Love Got to Do with It? este un film britanic regizat de un pakistanez ce pune pe tapet un obicei ce inca se intalneste: casatoriile aranjate. Perspectiva din care este pusa aceasta problema este una inedita: societatea occidentala este una care incurajeaza singuratatea, caci atunci cand ai prea multe optiuni nu alegi de fapt nimic; societatea traditionala pakistaneza (si indiana, as zice), prin obiceiul casatoriilor aranjate, rezolva aceasta problema. De fapt, prin pastrarea acestei traditii, societatea pakistaneza nu cunoaste aceasta problema, a singuratatii.
Personajele principale ale filmului sunt 2 vecini: Zoe (Lily James) este o tanara regizoare de filme documentare care, dupa multe incercari de a cunoaste persoana potrivita pe aplicatiile de dating, ajunge la concluzia ca trebuie sa-si vada de viata si de cariera ei; Kazim (Shazad Latif) este originar din Pakistan (Lahore, Panjab, orasul de bastina al regizorului Shekhar Kapur) si hotaraste sa respecte traditia, incurajandu-si familia sa-i gaseasca o sotie buna.
Zoe, in lipsa de subiect pentru noul ei film, obtine aprobarea lui Kazim si a familiei acestuia pentru a realiza un documentar despre acest obicei care, in mod socant pentru ea, inca se mai intalneste in Marea Britanie. Drept urmare, ii va filma pe Kazim si familia lui, urmand a filma inclusiv nunta aranjata. Nu intru in detalii legate de nunta, de aleasa familiei lui Kazim, de singuratatea frumoasei Zoe, de mama acesteia si de cum se termina totul. Toate acestea le veti descoperi singuri, mergand la cinema. Va avertizez, insa: suspansul nu este deloc punctul forte al acestui film. Nici nu-si propune asta.Continue reading Si dragostea unde e? – What’s Love Got to Do with It?
Ramon este cel mai nou film romanesc intrat in cinematografele patriei. Dupa distributie as zice ca va fi un nou succes de casa, evident nu de nivelul Teambuilding, insa s-ar putea sa ma insel. Eu nu-l voi judeca din perspectiva comerciala, ci din cea cinematografica.
Sa va spun intai povestea filmului: Ramon este un om simplu, cu un suflet extrem de bun. Este viticultor, viata lui fiind dedicata exclusiv acestei indeletniciri. Din pacate, totul este dat peste cap atunci cand pe terenul lui sunt trase cateva cadre dintr-un film. El nu intelege cum e cu filmele, ce inseamna sa joci un rol, asa ca tot ce s-a intamplat acolo, pe terenul lui, in via lui, i se pare real. Asa ca se indragosteste de actrita care acolo jucase rolul miresei. Se indragosteste pe bune de ea, asa ca merge pana la Bucuresti dupa ea s-o gaseasca si sa o ceara de nevasta.
La Bucuresti ajunge sa fie acuzat ca ar fi autorul celui mai mare jaf din istorie: un tablou de 50 de milioane de euro. Cum ajunge el acuzat de jaf, cum se descurca el intr-un oras mare precum Bucurestiul si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri mergand la cinema. Veti afla si daca reuseste sa dea de iubirea vietii lui sau nu. Si tot mergand sa vedeti filmul veti afla si de ce personajul principal poarta numele de Ramon.Continue reading Ramon
Aproape (Close) este un film ce a avut premiera internationala in luna mai a anului precedent. Intre timp a primit o tona de nominalizari (inclusiv la Oscar) si premii. In Romania va intra in circuitul normal al cinematografelor incepand de maine, 27 ianuarie 2023. Diferenta dintre premiera internationala si cea romaneasca a avut un efect interesant: internetul era plin de opinii, recenzii ori impresii, despre acest film.
Pe scurt, este vorba despre prietenia dintre 2 copii de 13 ani, LEO si REMI. Ei sunt cei mai buni prieteni, impart totul de cand se stiu. Pana intr-un moment, pana cand adolescenta le pune la incercare prietenia. Adolescenta, anturajul, colectivul. Nu pot spune mai multe, ar fi spoiler, asa ca simt nevoia sa subliniez 5 lucruri despre acest film.
Revin la partea cu recenziile si spun ca si la noi, dar si in afara, criticii de film au facut exces de superlative, de cuvinte mari, pretioase, lucru care, pana sa vad filmul, m-a speriat. Dupa ce l-am vazut, am ajuns la doua concluzii: pe de-o parte, toate acele superlative erau PE DEPLIN MERITATE, iar pe de alta parte, despre film nu poti spune foarte multe chestii clare, concrete, de teama spoilerelor. Spoiler care, intr-o traducere foarte libera, ar insemna ca STRICI FRUMUSETEA FILMULUI. Frumusetea este in acest caz un cuvant care trebuie luat in toate intelesurile sale.Continue reading Aproape (Close)
Filmul Taximetristi este ecranizarea piesei omonime, pe care eu am vazut-o in 2019, in cadrul FEST-FDR. Ea se joaca la Teatrul APOLLO111. Am inceput abrupt, direct, pentru ca toata lumea sa stie despre ce voi vorbi mai departe.
Povestea Filmului Taximetristi este aparent simpla: vedem cum decurge o tura (o noapte) pentru 2 prieteni taximetristi, ce clienti au, ce probleme au, cum reusesc sa treaca peste ele. Vedem, de fapt, diferenta dintre a zice si a face. Vedem exact ce inseamna sintagma „vorbe goale”.
Acum, ma voi departa un pic de filmul Taximetristi si voi contextualiza un pic. In general, atunci cand este ecranizata o piesa de teatru, producatorii de film au TEORETIC 2 optiuni: fie pastreaza exact distributia de pe scena (de multe ori mergand pe mana aceluiasi regizor), fie merg pe o distributie complet diferita. In prima situatie pot da ca exemplu Secretul fericirii (aici avem si spectacol de teatru, si film, dar si carte), iar in a doua situatie avem Acasa la tata (unde distributia din teatru a fost radical diferita de cea de pe marile ecrane). Avantaje si dezavantaje sunt in ambele situatii. Pe de-o parte, cand faci un film radical diferit, cu o alta distributie, el este ALTCEVA. Mai bun sau mai rau, irelevant. E altceva. E un alt produs, care poate fi consumat independent de produsul „copiat”. Cand, insa, spectacolul exact de teatru este transpus pe marile ecrane, exista riscul ca unii spectatori, asa ca mine, sa fie nemultumiti ca nu li se ofera mai mult. Cum am fost la Secretul fericirii, de exemplu.Continue reading Filmul Taximetristi este o comedie COMERCIALA excelenta
Amsterdam este un alt film pe care l-am ratat cand a rulat in cinematografe. Exact ca The Menu. Diferenta dintre ele este data de asteptari: daca la Meniul, dintr-un motiv pe care acum il regret, asteptarile erau mici, la Amsterdam asteptarile erau mari. Inclusiv faptul ca majoritatea criticilor il displacusera era pentru mine un avantaj.
Povestea este extrem de complexa, dar spusa intr-un ritm extrem de lent, asa ca ma voi margini la a va dezvalui sinopsisul oficial: Plasat in anii 30, filmul Amsterdam spune povestea a trei prieteni care sunt, pe rand, martori ai unei crime, apoi suspecti principali si, in final, cei care scot la lumina unul dintre cele mai socante comploturi din istoria SUA.Continue reading Amsterdam – Disney+
Meniul (The Menu) este un film absolut genial, pe care eu l-am vazut pe Disney+ pentru ca anul trecut il ratasem in cinematografe. Este plin de paradoxuri, poate cel mai mare dintre ele este ca se gaseste pe Disney+, alaturi de multe animatii clasice.
Meniul (The Menu) este un fel de film 3 in 1, fiecare latura a triunghiului putand constitui, in alt context, cu o alta ocazie, un film de sine statator.
Prima latura a meniului, pe care nu se insista atat de mult pe cat mi-as dori, este cea legata de filosofia mancarii. Fiecare fel de mancare, fiecare ingredient, are propria sa filosofie. Un film din care fiecare client si mai ales bucatar, chef, are de invatat.
Un barbat pe nume Otto este, asa cum multi deja ati intuit, varianta americana a celebrei carti Un barbat pe nume OVE. Suedezii au scos si un film, pe care NU l-am vazut, insa am citit cartea, una dintre preferatele mele, asa ca voi compara acest film cu cartea.
Pe scurt de tot, in carte Ove este un batran morocanos, caruia nu ii place nimic din ce este nou. Are o gandire profund inginereasca, neavand pic de poezie in gandirea sa, in viata sa. Nu va dezvalui mai multe, insa va spun ca acest personaj este greu de interpretat. Cartea, in sine, este greu de ecranizat. Iar eu aveam ceva dubii in ceea ce-l priveste pe Tom Hanks: nu ca omul nu ar avea talent, ci pentru ca il vedeam cumva diferit. Complet diferit. Ori a imbatranit prea mult, prea brusc, ori mintea mea il vedea vesnic tanar. Ori ambele, evident.Continue reading Un barbat pe nume Otto
Am fost la noul Avatar: Calea apei cu inima indoita. Pe de-o parte, este un film celebru, despre care se va discuta indelung. Ca blogger cinefil si mai ales ca cinefil care participa des la astfel de discutii, nu puteam rata filmul. Am fost, insa, intr-o categorie speciala: persoana care NU a placut primul film. Il consider si acum supra-evaluat, cu o poveste aproape tembela.
Am mers la Avatar: Calea apei cu un fan al primei parti, cu o persoana care apreciase (la adevarata valoare?) prima parte. Care A INTELES primul film, care a apreciat nu doar efectele speciale (pe care nu le poate contesta nimeni, caci primul film al seriei a fost o adevarata REVOLUTIE TEHNOLOGICA in materie de efecte 3D), ci si povestea.
Am rugat-o pe Monica Costache, insotitoarea mea de la Avatar: Calea apei, sa scrie despre film. Din pacate sau din fericire, ea nu are concluzii, nu da verdicte, ci pune intrebari. Raspunsurile nu stiu daca le poate da cineva (la cateva dintre ele chiar nu cred ca exista raspunsuri).
I wanna dance with somebody este noul film biopic despre legendara cantareata Whitney Houston. Personal, l-am vazut in comparatie cu celelalte 2 biopicuri (sper ca acesta este pluralul corect) vazute in ultimii ani: Bohemian Rhapsody si Elvis. Zic din start, dintre cele 3, acest I wanna dance with somebody mi-a placut cel mai putin. Nu inseamna ca e un film slab, nu inseamna ca nu trebuie vazut. Explic in continuare cum sta treaba.
Incep cu o lauda, cu ceva ce ar putea deveni o normalitate: ma bucur ca distribuitorul (InterCom Film) a pastrat titlul original. Nu a mai adaugat nimic dupa, asa cum au facut multi distribuitori. Nu doar ca nu era nevoie, ci chiar strica ideea de baza a filmului. Ma rog, nu stiu daca sunt in masura sa spun care este cel mai bun cantec al lui Whitney Houston, insa I wanna dance with somebody a parut cel mai potrivit titlu nu doar din acest motiv, ci si pentru ce inseamna, de fapt, aceste cuvinte. Pentru ce inseamna, ce vrea sa ne spuna, acel cantec.
Un alt punct forte al acestui film este reproducerea concertelor si cantarilor lui Whitney Houston. Naomi Ackie doar MIMEAZA cantatul, insa o face convingator. Chiar ai impresia ca o auzi pe ea, chiar ai impresia ca esti la un concert LIVE. O munca excelenta facuta de regizori, din punct de vedere auditiv filmul este excelent. Daca vrei UN SINGUR motiv pentru care sa vezi acest film, acesta este MUZICA. Un film de care cu siguranta te vei bucura auditiv, pe care il vei savura MAI ALES daca esti fan al muzicii lui Whitney Houston. Te simti acolo, in sala de concert. Continue reading I wanna dance with somebody
Craciun de cosmar – Violent Night este un film atipic de Craciun, care reuseste sa enerveze cam toate publicurile tinta. Imi este greu sa imi dau seama care este nisa sa, care este cu exactitate publicul tinta, insa pot spune cu certitudine ca EU nu ma aflu acolo. Va voi explica mai jos cum sta treaba, ce fel de film este, iar voi veti alege daca sa mergeti sa-l vedeti sau nu.
Craciun de cosmar – Violent Night ne spune povestea familiei Lightstone. Un frate si o sora, amandoi casatoriti cu un copil, vin sa-si petreaca Sfanta Sarbatoare a Craciunului cu bogata lor mama. Aceasta urmeaza (ori asta spera ei) sa renunte la conducerea companiei pe care o detine, asa ca fiecare dintre ei isi doreste sa puna mana pe aceasta. Pe averea familiei, de fapt.
Luand strict partea aceasta de poveste, este ceva ce am mai vazut in multe randuri. Ultima oara acum cateva saptamani, tot la cinema, cand am vazut filmul Mostenire cu scandal (The Estate). Ar fi putut fi un film de familie, o comedie care mizeaza pe rivalitatea dintre cei 2 frati.
Peste aceasta poveste este suprapusa povestea … lui Mos Craciun. Care exista pe bune, beneficiaza de „Magia Craciunului”, dar nu stie cum functioneaza ea. Si nici nu-si bate capul sa afle.
Mos Craciun este batran, alcoolic, suparat pe viata, care isi indeplineste acest rol din motive ascunse. Nici macar el nu stie de ce. Discutia pe care o are la inceputul filmului, cu un alt Mos Craciun, unul fake, este deopotriva ilogica si absurda: un nene care joaca pentru bani rolul Mosului il intalneste pe Mosul cel Real. Nu va spun CUM decurge discutia, va las pe voi sa v-o imaginati. Apoi, dupa ce o veti vedea in film, va veti da seama ca discutia aleasa de scenaristi si regizor este printre cele mai nefericite alegeri. Ca sa nu spun altfel.Continue reading Craciun de cosmar – Violent Night
Marturiseste Fletch! – Confess Fletch! este un crime (mistery) comedy mai bun decat ma asteptam. O comedie plina de mister, in care fiecare personaj ascunde ceva fata de ceilalti. Inclusiv fata de noi, spectatorii.
Fletch este un fost jurnalist de investigatii, actualmente prietenul (si viitorul sot) al fiicei unui mare bogatas italian. Reajunge in America, unde prietena lui ii inchiriase un apartament de lux, si se trezeste brusc suspect de crima, caci la parterul acestui apartament gaseste cadavrul unei femei.
Nu doar locul in care este gasit cadavrul il incrimineaza, ci si alte dovezi. Si, totusi, ce interes ar fi avut sa ucida?
R.M.N. este filmul facut pe baza incidentului de acum cativa ani din Secuime, cand o comunitate intreaga s-a revoltat pe venirea unor muncitori asiatici la fabrica de paine din localitate. Romanii si ungurii s-au coalizat impotriva strainilor, invocand, printre alte motive, inclusiv mizeria si microbii pe care asiaticii i-ar putea avea. Sustineau ca nu pot manca o paine facuta de mainile acelor muncitori.
Localitatea in cauza se numeste Ditrau, iar incidentul a inceput pe data de 26 ianuarie 2020. Conform datelor demografice, localitatea are o populatie formata din 98% maghiari. Insa, in privinta muncitorilor asiatici (din SRI Lanka venisera ei), maghiarii s-au coalizat cu romanii, cu totii dovedind o solidaritate de invidiat in alte contexte. Detalii gasiti pe Wikipedia, dar si-n multe alte articole din presa.
Povestea din acest film suprapune acest incident cu povestea fictiva a lui Matthias, de 30 ani, care se intoarce din Germania, unde muncea cu acte. El a lasat acolo, in sat, un copil care creste doar cu mama lui (cu Ana), a lasat-o pe iubita sa Csilla (cea care se ocupa de brutaria buclucasa), dar si pe tatal lui, din ce in ce mai bolnav.Continue reading R.M.N. – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
Al cui caine sunt? este un alt exemplu de film ratat la festival (in acest caz, la DOUA festivaluri), vazut ulterior si apreciat la adevarata lui valoare.
Totodata, Al cui caine sunt? este un alt documentar care mi-a schimbat parerea despre ele. V-am mai povestit despre subiectul acesta cand am vorbit despre filmul Ennio. Aici vorbim despre un alt tip de documentar, un documentar metafora, o satira extrem de bine realizata.
In conceptia regizorului Robert Lakatos, cainii sunt cetatenii (sau cetatenii sunt caini, depinde cum privim lucrurile), politicienii sunt crescatorii de caini, functionarii sunt proprietarii, natiunile sunt rasele nationale cainesti, tarile sunt federatiile nationale ale crescatorilor (observati, deci, distinctia CAINEASCA dintre TARI si NATIUNI), iar forumul international suprem este Federatia Canina Internationala.
Alcarras este un fel de documentar care nu este documentar. Este inspirat din viata familiei regizoarei Carla Simon, o catalana aflata abia la al doilea ei film de lungmetraj (tot la doilea film este si in calitate de scenarist).
Vedem povestea familiei Sole, unde de la mic la mare (cei mai mici avand cativa ani, in timp ce bunicul este cel mai varsta, avand 80 de ani) participa la RITUALUL culegerii piersicilor. Cu asta se ocupa de generatii intregi, cu asta ar vrea sa se ocupe si-n viitor.
Doar ca viitorul nu este deloc sigur, pentru ca aceasta urmeaza sa fie ULTIMA lor recolta. In locul pomilor si a fructelor atat de suculente si zemoase urmeaza sa fie montate niste panorui solare. Vine modernitatea peste ei, asa ca aceasta familie, traditiile ei, modul lor de viata, par de undeva din trecut.Continue reading Alcarras – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
Ennio: Glance of music este documentarul care mi-a schimbat modul de a vedea filmele in 2 privinte. Incep cu asta, cu concluzia, urmand ca pe parcursul articolului sa-mi justific punctul de vedere. Cele 2 privinte sunt: modul in care privesc documentarele (promit sa le urmaresc cu mai multa atentie, cu mai mult interes, sa nu le mai desconsider) si modul in care privesc filmele, mai precis modul in care judec sunetele, muzica acelor filme.
Pe scurt de tot, Ennio: Glance of music este un documentar-tribut despre cel mai mare compozitor de muzica de film din istorie, Ennio Moriccone. A facut muzica pentru mai bine de 500 de filme. Daca vreti sa le numarati singuri, vedeti pe Wikipedia lista completa.
Nu intru in detalii, nu va spun povestea din spate, nu va voi vorbi despre studiile lui, despre oamenii care i-au influentat viata ori despre fiecare colaborare in parte. Pentru asta va trebui sa vedeti filmul Ennio: Glance of music. Eu ma voi referi strict la cele 2 lucruri de care va ziceam la inceput, care PENTRU MINE sunt FUNDAMENTALE.Continue reading Ennio: Glance of music – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
Apropierea (Too Close) a fost al doilea film romanesc vazut la aceasta editie a festivalului Les Films de Cannes a Bucarest 2022, primul dintre ele fiind comedia Oameni de treaba.
Apropierea (Too Close) este un documentar care venise cu marele premiu de la Sibiu (unde se desfasoara cel mai important festival de film documentar din Romania). Situatia pe care o expune, abuzul domestic, in acest caz abuzul unui tata fata de fiica lui de 9 ani, este unul des intalnit in Romania. MULT prea des intalnit.Continue reading Apropierea (Too Close) – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
Incep direct si spun ca The Beasts (As bestas) este DE DEPARTE cel mai bun film vazut la festivalul Les Films de Cannes a Bucarest 2022. Am vazut filme bune, nu e nici macar unul care sa ma fi dezamagit (sunt unele bune si atat, care nu m-au dat pe spate, insa filme SLABE nu am vazut), insa The Beasts (As bestas) este pur si simplu PERFECT.
Cinematografic nu ai ce sa-i reprosezi: regie, interpretari, imagine, totul este la superlativ. Totul pare la locul lui, simti ca daca ai schimba ceva, orice, ai strica totul. Caci filmul este perfect atat ca intreg, cat si la fiecare aspect in parte.
Povestea suna cam asa: Vincent si Olga sunt doi francezi stabiliti de mai multi ani intr-un sat din Galicia spaniola. Aici se ocupa cu agricultura bio, fiind foarte pasionati de ceea ce fac.
Desi oricum nu erau bine vazuti in sat, fiind straini, oferta unei firme norvegiene de a instala centrale eoliene acolo a infierbantat mintile multor localnici. Vincent si Olga nu doar ca s-au opus, dar au mai reusit si sa convinga alte 2 gospodarii nu semneze. Drept urmare, cei 2 francezi au devenit dusmanii intregului sat.Continue reading The Beasts (As bestas) – Les Films de Cannes a Bucarest 2022
