1922 este titlul unui film gasit (din nou) intamplator pe Netflix. Exact ca Barkoviak. Anul aparitiei acestui film atat de necunoscut, de ignorat, este 2017. Pentru multi, 2017 este candva demult, asa ca filmele aparute in acel an sunt deja … filme vechi. Au trecut 6 ani totusi, intre care 2 sunt de pandemie si restrictii.
1922 este o nuvela de Stephen King, asa ca elementele fantastice si usor horror sunt un fel de obligatie profesionala. Fara ele n-am mai putea vorbi despre Stephen King. Ce-i drept, pare cea mai putin fantastica scriere a sa. Sau printre cele mai putin fantastice. Caci povestea poate fi vazuta si strict realist. Chiar s-ar putea petrece oricand.
Pe scurt de tot, il avem pe Willfred James, care este si naratorul acestui film. El recunoaste ca si-a ucis sotia, pe Arlette, cu ajutorul fiului sau Henry. Motivele au fost pur economice. Willfred detine 32 de hectare de Pamant, care au apartinut dintotdeauna familiei sale. Sotia sa detinea alte 40 de hectare invecinate. Din pacate, planurile lor de viitor nu coincideau: Arlette dorea sa se mute la oras si sa vanda totul unei mari companii, care urma sa faca acolo o ferma, in timp ce Willfred dorea sa ramana acolo si sa detina el in continuare terenul. Evident, dorea sa intre si in posesia terenului invecinat.Continue reading 1922 – Netflix
Fata necunoscuta (La fille inconnue) este un film belgian din 2016, care in cinematografele romanesti a rulat in anul 2017, fiind adus de Independenta Film.
Este unul dintre cele mai cunoscute filme ale regizorilor belgieni Jean-Pierre Dardenne si Luc Dardenne, regizori considerati „fratii preferati ai Festivalului de la Cannes”. Unii critici au considerat acest film ca fiind „diamantul brut al fratilor Dardenne” (revista Les Inrockuptibles).
Gata, cam atat cu ce zic altii si cu ce parere are critica de film. Pentru mine, ca profan, ca blogger de film, critica de film este mai putin relevanta. Pentru cititorii mei, nu neg, ea ar putea fi relevanta, importanta.
Pe scurt, personajul principal este doctora generalista Jenny Davin. La un moment dat, intr-o seara, cineva suna la cabinetul ei desi trecusera mai bine de 60 de minute de cand programul doctorei se terminase. Jenny nu doar ca nu raspunde, dar il si impiedica pe rezidentul ei sa raspunda. Afla ulterior ca persoana care a sunat la usa cabinetului ei, o tanara de culoare, a fost ucisa. Asa ca are mari mustrari de constiinta.
Mustrarile de constiinta se accentueaza atunci cand afla ca politia nu stie nici macar cum o cheama pe victima. Drept urmare, incepe o ancheta pe cont propriu, vrand sa faca o minima reparatie morala familiei indurerate. Ramane sa descoperiti singuri cine era victima, cum a fost omorata si cine este vinovat.
Personal, desi nu-s fan al criticii de film, desi gusturile mele difera radical de ale criticilor, de aceasta data sunt in total asentiment cu ei. Nu voi da argumente cinefile, explicatii savante, ci voi spune exact CUM am trait filmul si mai ales DE CE!
In primul rand, Jenny este exact tipul de doctor generalist (medic de familie, cum este cunoscut la noi) pe care-l apreciez, de care avem nevoie. In Romania sunt din ce in ce mai putini: oameni devotati, care pun suflet, care se deplaseaza si la domiciliul pacientului, care fac mai mult decat scrie in fisa postului.
In al doilea rand, Jenny este UN OM, cu trairile sale, cu defectele sale. Drept urmare, este un personaj CREDIBIL. Nu este super-erou, nu are super-puteri. Desi este un personaj REALIST, cu care POT EMPATIZA. De care ma pot atasa. Ceea ce am si facut.
Acum vine punctul de cotitura, elementul declansator care schimba totul. Si, surpriza, iarasi am empatizat cu ea: da, SI EU as fi facut la fel, caci si eu as fi avut pe constiinta moartea acelei tinere.
Am reusit totodata sa empatizez si cu familia victimei: da, nici familia mea nu s-ar simti bine, ca sa nu zic altfel, sa dispar pur si simplu si sa fiu ingropat fara sa se stie cine sunt. Am reusit, deci, sa ma transpun CU TOTUL in poveste: un personaj pe care il apreciez face CE TREBUIE intr-un moment cheie.
Nu in ultimul rand, privind povestea un pic mai detasat, mi s-a parut MIXUL PERFECT intre thriller (to be thrilled = a sta cu sufletul la gura, incantat ar zice unii, ma rog, ati inteles ideea) si drama psihologica. Personajul VREA SA AFLE ADEVARUL, insa nu-si neglijeaza COMPLET ocupatia sa de baza. Filmele acelea in care un om isi ia liber o saptamana, fie oficial, fie cu de la sine putere, pentru a cauta adevarul, mi se par necredibile. Aici doctora Jenny isi face in continuare treaba, consulta pacienti la cabinet ori se duce la ei la domiciliu, insa in timpul liber, in loc sa se distreze (nu ca ar avea cu cine!) ancheteaza crima.
Ma bucur ca am vazut Fata necunoscuta (La fille inconnue) la festivalul Les Films de Cannes a Bucarest 2022. Pelicula ma face sa caut si celelalte filme ale celor 2 frati regizori. Mi-au atras atentia, au intrat pe radarul meu, insa pentru a intelege un film ca acesta nu trebuie sa fi vazut si alte filme ale autorilor.
Filmul Fata necunoscuta (La fille inconnue) este indeajuns de clar, de limpede, de bine realizat, incat iti transmite ce are de transmis fara ajutoare. Merita sa-l vedeti, oriunde veti da de el!
ps: Va voi spune si o perspectiva usor misogina, masculina, asupra filmului Fata necunoscuta (La fille inconnue). Personajul principal, Jenny Davin, este acea tipa draguta, simpatica, saritoare, dar cu care nu ai vrea sa te cuplezi. Este tipul de gagica pe care o vrei doar ca amica. NU este urata, dar nici nu este FRUMOASA DE PICI PE JOS. Are un fel dragut de a se purta, se face placuta, dar nu este niciodata sexy, nici ca atitudine, nici ca nimic. Pare a fi fost tocilara clasei, adica o tipa nu tocmai populara, insa foarte sufletista. Cei care au vazut filmul imi vor da dreptate (mai ales daca-s de sex masculin), iar cei care NU au vazut filmul sunt rugati sa se uite cu atentie la personaj si sa-mi spuna ulterior daca am sau nu dreptate. Cititoarele de sex feminin mult prea sensibile sunt rugate sa ignore acest paragraf.
UPDATE Castigatori concurs Papillon: Castigatorii concursului sunt: Daniel-mihai Lupu (#peblog) si Rory Marin. Ii rog pe cei 2 castigatori sa-mi trimita in mesaj privat o adresa de mail pe care sa le trimit mesajul pe care sa le trimit mesajul care trebuie aratat la casa. In plus, astept de la cei 2 si numele lor complet, caci la casa de bilete se vor legitima si cu buletinul.
A fost condamnat pe nedrept. Si din prima secunda si-a inceput lupta acerba pentru libertate. Hotarat sa se intoarca la iubita lui, Papillon (Charlie Hunnam) incheie o alianta neobisnuita cu instaritul Louis Dega (Rami Malek) care, in schimbul protectiei sale, ii ofera eroului nostru banii necesari pentru a pune în practica un plan de evadare.
Raspunde PE BLOG la intrebarea de concurs si poti castiga o invitatie dubla la filmul Papillon. O a doua invitatie poate fi castigata pe Facebook, daca vei tagui intr-un comentariu la postarea de concurs persoana cu care vrei sa mergi la film.
Jafuri masini si fidelitate fara limite este tipul de drama care nu-ti da voie sa plangi. In fata ta se intampla o drama, o tanara moare de cancer, dar filmul, prin modul in care este construit, nu-ti permite sa plangi. Nu plansul este scopul filmului.
Pe scurt, avem un cuplu atipic: Benedicte este o tipa si frumoasa, si bogata, si desteapta. In plus, ea are o ocupatie cat se poate de masculina: pilot de curse. Se ocupa de afacerea familiei, piloteaza si … iubeste. Gino, prietenul si viitorul ei sot, este un tip extrem de dubios. Desi acum are bani, nu poate renunta la anturajul lui, la prietenii lui. La ocupatia lui.
Acum, cu riscul de a face un mic spoiler, trebuie sa va spun un pic mai mult, poate prea mult pentru unii: frumoasa Benedicte sufera si, fara ca filmul sa ne spuna direct ca din cauza asta, se imbolnaveste de cancer.
Acum, problema cu ea si de fapt cu TOATE personajele din acest film este ca iau cele mai dubioase decizii. Cele mai absurde. N-as zice ca proaste, as zice doar ilogice. Dau 3 exemple in acest sens:
Tatal ei, desi stie cu ce se ocupa viitorul ginere, nu doar ca este de acord cu casatoria, da-l mai si ajuta intr-o privinta in care putini socri ar fi facut-o.
El, Gino, avea o sotie superba acasa, avea bani, asa ca prefera sa faca in continuarea chestiile periculoase pe care le facea pana atunci. In plus, deciziile pe care le ia la sfarsitul filmului mi se par complet, dar complet absurde.
Iar ea, Benedict, actioneaza complet absurd. Intai il da in gat de 2 ori, considerand ca el nu mai trebuie sa fuga de politie, pentru ca la final, ca un ultim gest de iubire, sa-i aranjeze … evadarea.
Ma rog, deciziile sunt mult mai multe si la fel de ilogice. Da, filmul este imprevizibil. Nu stii nici macar la final cum se va termina. Probabil regizorul si scenaristul s-au gandit sa faca niste personaje foarte imprevizibile. Nu bune sau rele, nu proaste sau inteligente, ci imprevizibile. Sa ia de fiecare data decizia cea mai putin probabila.
Da, este vorba si de iubire, iubirea infinita pe care tatal o are fata de fiica lui, iubirea ei fata de sotul sau, iubirea lui fata de ea, care la final a erupt (la propriu). Da, e interesant de urmarit, este un film despre iubiri extreme si atipice.
Le Fidele – Jafuri masini si fidelitate fara limite este un film decent, diferit, surprinzator, care te va pune pe ganduri. O drama frantuzeasca cu personaje extrem de dubioase, intr-un sens nu neaparat negativ.
Un singur amendament la final: titlul original, Le Fidele, mi se pare atat de scurt si cuprinzator incat nu inteleg cum de romanii au vrut sa-l complice si sa-l explice prin sintagma Jafuri masini si fidelitate fara limite . Fidelitate era un titlu atat de absurd?
Jafuri masini si fidelitate fara limite intra de azi, 31 august, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Independenta Film.
Sunt cateva persoane care-mi reproseaza, destul de des, ca sunt violent. Am o violenta de limbaj pe care n-o inteleg. N-o concep.
Din pacate pentru ei, eu de felul meu nu-s o persoana violenta. Absolut deloc. Chiar daca, pentru unii, felul meu de a fi, de a gandi, se poate traduce prin pampalau, fricos, eu asa sunt, asa raman. Nu ma schimb.
Totodata, eu fac o distinctie majora intre violenta fizica (in ea incluzand si amenintarea cu violenta) si violenta de limbaj. O injuratura, sub orice forma, nu o consider a fi violenta fizica.Continue reading Una vie violente – O viata violenta
La TIFF, frumosul festival de care tocmai mi-am adus aminte si de care mi-e dor, exista o sectiune numita Ziua Maghiara. A avut alte denumiri in trecut, sau asa tin eu minte, cert este ca la mine este un fel de traditie sa vad cel putin un film unguresc la TIFF. Locatiile ma imbie si ele, caci printre locatii s-a aflat anul acesta, ca de altfel si anul trecut, Universitatea Sapientia (de limba maghiara). La TIFF 2018, filmul maghiar trebuia sa fie Budapest Noir. Din N motive, de nepotrivire de program (nu stiu exact ce am preferat in acea zi si de ce), nu am apucat sa-l vad acolo.
In perioada asta, in timpul campionatului mondial, nu prea e o vreme prielnica pentru filme. Personal, sunt in urma cu filmele din cinema, desi blogul este in continuare la curent datorita ambasadorilor Cinemil.Ro. Cand am auzit, deci, ca vizionarea filmului Au revoir la-haut – La revedere acolo sus va fi dimineata, am acceptat pe loc sa merg. Dimineata oricum mi se pare perioada zilei cea mai propice pentru anumite filme. Pentru filme de genul.
Ce stiam eu despre acest film? Pai, desi nu pune accentul pe asta, un film de epoca. Un film a carui actiune se petrece in timpul Primului Razboi Mondial si in anii ce vor urma. Stiam ca este un film frantuzesc, destul de apreciat de critici, bazat pe o carte. Deci aproape toate premisele pentru un film bun. Si, poate cel mai important, un film potrivit perioadei in care urma sa-l vad. Revin asupra ideii mai tarziu.Continue reading Au revoir la-haut – La revedere acolo sus
Filmele indiene, in special cele vechi, clasice, au ceva al lor care le face sa nu fie credibile. Sunt povesti frumoase de dragoste, doar ca nu-s deloc credibile. Iar partea cea mai putin credibila, ma tenteaza sa zic incredibila, este atunci cand plang, rad, mor, se bat SI CANTA in acelasi timp. Ma rog, unii zic c-ar fi chestie specifica musicalurilor. Dragoste si gloante, avand titlul original Ammore e malavita, este fix din aceasta categorie.
Zombillenium trebuia sa fie, conform planului initial, primul film de la TIFF 2018. Cu el trebuia sa incep. Desi nu-s fan al filmelor cu zombie, chiar deloc, acest film, cumva, mi-a inspirat incredere. Avea ceva care ma facea sa cred ca va fi un film bun. Unul interesant.
Zombillenium este, de fapt, un parc de distractii de care se ocupa niste persoane decedate. Vampiri, zombie, varcolaci ori fantome (se pare ca-s diferente majore intre cele 4 entitati), cu totii se ocupa de acest parc, avand ca unic scop profitul. Deh, banul ochiul dracului. Acest parc era pentru ei o sansa in plus, era posibilitatea lor de a ramane pe Pamant si de a NU ajunge in iad.Continue reading Zombillenium este un fel de Hotel Transilvania – TIFF 2018
Domnisoara Paradis este un film de epoca (actiunea petrecandu-se in anul 1777, in Viena, pe atunci capitala de imperiu), vazut de mine in cadrul TIFF 2018. Ca sa respect adevarul istoric, orasul in care am vazut filmul facea parte, pe atunci, din acelasi imperiu, Habsburgic. Asta ca fapt divers.
Nu voi vorbi despre costumele si atmosfera de epoca, nu ma pricep la aceste aspecte, am prieteni cinefili foarte pasionati de domeniu, ei sunt mult mai in masura. Voi vorbi, insa, despre interpretarile personajelor (in special a personajului principal, interpretat de romanca Maria Dragus, cunoscuta publicului dupa rolul Elizei din Bacalaureat) si, mai ales, despre alegerea pe care eroina principala, Domnisoara Paradis, a avut-o de facut. Continue reading Domnisoara Paradis – talentul sau vederea? – TIFF 2018
Recunosc, titlul Cine iubeste si lasa m-a atras. Suna a cantec de Maria Tanase, a manea din aceea clasica, nu ceea ce canta acum manelistii. Suna a cantec duios de dragoste, a cantec lent. Spre asta ma ducea cu gandul titlul.
In varianta sa englezeasca, In love and in hate, titlul devine mult mai dur. Dupa ce am vazut filmul, as zice ca-i mai aproape de adevar. Totodata, chiar daca ale mele cunostiinte de spaniola sunt spre zero, cu ajutorul simtului comun si al google translate, imi dau seama ca titlul original contine cuvantul ura. Romanii au vrut sa indulceasca tonul, au vrut sa faca o mica manea. Una stilata, de festival.Continue reading Cine iubeste si lasa – Los que aman odian – In love and in hate – TIFF 2018
Filmul Aus dem Nichts – In intuneric poate fi vazut atat distinct, ca thriller, ca joc psihologic intre agresori si victima, dar poate fi judecat si ca film politic. Caci miza politica din spate pare a fi mult mai importanta.
Caci avem asa: o familie mixta, multi-etnica, intre un barbat turc (de fapt, kurd), agnostic (conform spuselor sotiei) si o femeie de origine germana (o ariana, in acceptiunea nazista, blonda), care impreuna aveau un copil. Viata lor linistita se destrama brusc atunci cand, in urma unei explozii, sotul si copilul sunt ucisi. Gasirea vinovatilor, dar si pedepsirea lor, sunt urmatoarele obiective ale vaduvei.Continue reading Aus dem Nichts – In the fade – In intuneric
Filmele politice au un farmec aparte. Ele sunt tot timpul legate de contextul in care apar, de contextul in care au fost concepute si de legaturile pe care le faci, tu ca spectator.
E drept, prin intermediul filmelor politice poti face o manipulare extrem de subtila, mai ales in America, unde exista, in mare, un acelasi vesnic duel intre democrati si republicani.Continue reading The Post este o LECTIE de jurnalism
Daddy Cool – Tata de profesie – Cat de importanti sunt cei din jurul tau
Filmul Daddy Cool – Tata de profesie este de ceva timp in cinematografe, din 19 ianuarie, asa ca nu voi insista asupra lui din punct de vedere cinematografic. Este un film aparent usurel, o comedioara simpatica la care, din pacate, am ras putin spre deloc. Nicio faza memorabila.
Partea care mi-a atras atentia si care m-a facut sa scriu acest articol este cea legata de oamenii din jurul unui artist. Atentie, mai jos urmeaza niscaiva spoilere (nu multe, inca veti avea motive sa vedeti filmul), asa ca daca n-ati vazut filmul si urati spoilerele, puteti sa va opriti din citit aici.Continue reading Daddy Cool – Tata de profesie – Cat de importanti sunt cei din jurul tau
Downsizing / Mini-Oamenii este un film scris de un geniu neinteles
Imi este foarte greu sa scriu acest articol. Nu ca imi pare rau, nu ca sufletul meu ar fi ravasit. Ori, dimpotriva, nu-l scriu nicidecum cu bucurie in suflet.
De cand am facut cele 2 poze celebre, cu Alexandra si cu Adrien Brody, toata lumea asteapta acest articol. Eu am tot amanat scrierea dintr-un motiv simplu: desi am vazut filmul acum cateva saptamani, el intra in cinematografe abia azi. Ceea ce inseamna ca pentru publicul larg filmul devine de interes abia de maine. Abia de maine vor incepe sa caute pe Google Capcana Mortala.
Legat de articol, daca tot am avut atat de mult timp la dispozitie, trebuie sa va dau un pic din casa: am scris si am sters de cel putin 4 ori. Fiecare forma a articolului imi displacea parca mai mult ca precedenta. Constantand apoi ca mai sunt zile bune pana la premiera, renuntam la scris, amanand pentru inca o zi. Astazi am decis sa sterg tot, s-o iau de la zero si, indiferent cum va iesi, sa-l public.Continue reading Bullet Head – Capcana Mortala
Jumanji: Welcome to the jungle – Jumanji: Aventura in jungla
Un film din 1995, despre care inca se mai discuta in 2017, este, in principiu un film bun. Ori macar unul inovativ, un deschizator de drumuri.
Jumanji a ajuns un reper, tipul de film pe baza caruia iti poti imagina o gramada de chestii. O gramada de personaje pot intra in acel joc, o gramada de intamplari pot fi imaginate.
Ideea era simpla: este un joc vechi, un board-game prafuit, gasit aruncat. Acesta starneste curiozitatea, insa atunci cand este deschis are puteri miraculoase: cei care l-au deschis sunt aruncati intr-o jungla misterioasa. Sunt, practic, blocati in joc. Unica lor modalitate de a iesi este sa-l castige. Acolo gasesc alt jucator, care la randul sau isi cauta prietena blocata de zeci de ani in jungla. Cu totii, deci, aveau acelasi scop: sa castige jocul si sa scape de acolo. Aceasta era ideea de baza a filmului original.Continue reading Jumanji: Welcome to the jungle – Jumanji: Aventura in jungla
Concurs! Doua sanse sa castigi o invitatie dubla la filmul Wonder – Minunea!
UPDATE: Castigatorii concursului sunt: Mihaela Loredana Musetescu(free11891 Michelle) #peblog si Mihaela Marcu pe facebook. Rog castigatoarele sa-mi trimita datele lor, pt a fi lasate la intrare la cinematograf.
UPDATE 2: Mihaela Loredana Musetescu nu poate atunci la film, asa ca premiul se duce la Tibi Ivascu.
Pe scurt de tot, despre filmul Wonder – Minunea am scris aici. Recomand filmul, chiar daca are multe defecte. Majore. E ca la cadouri: intentia conteaza.
Bullyingul, un termen care-mi displace profund, dar care este intraductibil exact in limba romana, are multiple intelesuri. Desi in ultima vreme se vorbeste cu precadere despre bullyingul in randul tinerilor, in special in scoala si liceu, el este prezent in multe alte locuri. Poate fi prezent si la locul de munca, poate fi intalnit si in cartier (unde persoana diferita, eventual de alta etnie, poate fi hartuit, intimidat), poate fi intalnit oriunde.
Si, foarte important de stiut, in cazul bullyingului exista, de obicei, minimum 3 persoane. Trei entitati. Exista agresorul, unul sau mai multi, exista victima, una sau mai multe victime, si, cel mai important, exista martorii. Ei, paradoxal, sunt in majoritatea cazurilor cei mai importanti.Continue reading Wonder – Minunea
Musicalurile au un farmec aparte. Poti doar sa le iubesti sau sa le urasti. Intri in lumea lor magica, te lasi patruns de farmecul lor si le savurezi fiecare vers, fiecare nota muzicala.
Eu, insa, sunt un caz aparte: nu sunt fan musicaluri, multe m-au dezamagit, dar nici nu le detest. Le inteleg logica, utilitatea, ma bucur ca exista, dar nu mi-as pune vreun musical pe vreo lista de favorite. Nu inseamna, insa, ca nu ma pot bucura de un musical bun. Ori macar decent.Continue reading The Greatest Showman – Omul spectacol
