Va zic din start, pentru ca articolul sa nu aiba suspans din acest punct de vedere: mi-a placut mult Faci sau Taci. Comparativ cu Ghinionistul, precedentul film al regizorului Iura Luncasu, noul Faci sau taci este o idee mai ilogic, dar mult mai amuzant. Nu are personaje atat de bine construite, personaje puternice, asa cum avea Ghinionistul, dar are niste glume realmente memorabile.Continue reading Faci sau taci – unul dintre cele mai interesante titluri de film romanesc
Despre Pisica Goose din Captain Marvel ar putea fi spuse o tona de lucruri. Eu l-as considera personajul principal, as indrazni sa spun ca pentru astfel de roluri ar trebui inventate premii speciale: Cel mai bun animal intr-un rol principal/ cel mai bun animal intr-un rol secundar. Ori un premiu comun de cel mai bun animal intr-un rol de lungmetraj.Continue reading Pisica Goose din Captain Marvel
Despre filmul Sa nu ucizi pot fi scrise foarte multe lucruri. Toate acestea eu le-as imparti in 2 mari categorii: ce ne spune filmul si ce NU ne spune filmul. Din pacate, lucrurile din a doua categorie sunt mai multe. Si voi incepe cu ele.
Asadar, desi toata lumea a auzit de celebra ancheta jurnalistica privitoare la dezinfectantii din spitale, filmul nu este deloc ecranizarea acelei povesti. Nu este despre cum s-a aflat si cum au cazut diverse capete, la propriu si la figurat, in urma acelei anchete. Nu aflam nimic din dedesupturile acelei investigatii. Nu aflam, deci, nimic nou.
Nu m-a mai prins un film de călătorie de pe vremea când am văzut „Driving Miss Daisy” la maturitate. Green Book: O prietenie pe viata este un film despre descoperire, despre călătorii și despre prietenie. Merită Oscarul? Da! Are poveste, are mesaj (politic și sufletesc) și are un joc actoricesc și o regie de excepție. În perioada în care ecranul verde are un rol la fel de important ca și cei mai bun plătiți actori – Green Book: O prietenie pe viata se bazează pe sentimente trezite de dialoguri inteligente, din gestică și multă, multă muzică bună!
Ucide-i cu sange rece este remakeul unui film norvegian aparut cu 5 ani in urma. Am aflat de acest lucru, de faptul ca filmul pe care tocmai l-am vazut este un remake, o copie, o clona, DUPA ce am iesit din sala de cinema. Eu ma dusesem cu inima deschisa, dornic sa vad un nou film cu Liam Neeson.
Ucide-i cu sange rece mi s-a parut o parodie a filmelor cu Liam Neeson. Sa ne intelegem: un film cu Liam Neeson care pare sa parodieze filmele cu Liam Neeson. Ca parodie functioneaza foarte bine. Pe partea de comedie filmul exceleaza. O comedie neagra, pe alocuri macabra, dar pentru mine extrem de amuzanta.Continue reading Ucide-i cu sange rece – Cold Pursuit
Scena emblematica a filmului Alita: Ingerul Razboinic este cea in care personajul principal taie in 2 o lacrima cu sabia. Scena ne este prezentata atat de frumos vizual incat (aproape) te da pe spate. Dupa ce treci de acel moment, pe care TREBUIE sa-l aplauzi pentru realizarea artistica, incepi sa te intrebi DE CE? Este exact ca-n zicala: daca ai vointa poti muta muntii din loc; daca ai creier, ii lasi acolo, ca stau bine unde stau.
Scoasa din context, scena asta poate parea o metafora interesanta, bine realizata. Poate parea, pana la un punct, chiar inteligenta. Problema e astfel de scene, nu e singura, convietuiesc cu metafore mult prea evidente. De exemplu, in distopia gandita de cei patru scenaristi (cel mai celebru dintre ei fiind James Cameron), exista un oras de jos, orasul fierului, un oras al clasei muncitoare, al clasei de jos, si un oras de sus, aflat efectiv sus, deasupra, un oras al paturii inalte a societatii. O metafora deloc subtila. Una cu tuse groase, evidente chiar si pentru publicul mai putin avizat si mai tanar.Continue reading Alita: Ingerul Razboinic – un Sin City japonez young-adult
O amica mi s-a plans, acum cateva zile, ca la cinema de 14 februarie nu va mai fi niciun film cu adevarat dedicat acestei zile. Cu adevarat dedicat iubirii. Un film special gandit pentru 14 februarie.
Ea era revoltata de faptul ca iubirea este, de fapt, batjocorita, luata in deradere. Ca anii trecuti filmele de 14 februarie au fost considerate cele din seria 50 Shades. De fapt, filmele cu adevarat romantice ar fi disparut cu totul din cinematografe. Deci cei ca mine am fi invins.
Drept urmare, ar trebui sa-mi savurez victoria, sa ma bucur de infrangerea iubirii si sa bag cateva glume anti-Valentines. Doar ca, vedeti voi, asta n-ar functiona nici macar daca as face un film, daca eu i-as scrie scenariul.Continue reading La cinema de 14 februarie. Un film siropos?
La doar 2 ani de la primul film, o Zi a Cartitei un pic mai adolescentina, dar ceva mai sangeroasa, Zi de nastere mortala 2 – Happy Death Day 2U vine cu un upgrade tridimensional. Nu, filmul nu este 3D, ci upgrade-ul este facut din 3 perspective. Trei upgrade-uri intr-un singur film.
Primul upgrade: filmul devine un SF in toata regula. De aceasta data, bucla temporala este generata de masinaria inventata de un coleg asiatic de-al lui Tree. Initial, Ryan, asiaticul, este cel intrat in bula temporala, in ciclul din care nu mai poate iesi, ulterior, ca prin magie (ma rog, vedeti voi in film cum), in aceasta bucla (re)intra Tree. De fapt, reintra in bucla temporala initiala, cea din primul film.Continue reading Zi de nastere mortala 2 – Happy Death Day 2U
Desi am Netflix de cateva luni bune, am vazut foarte putine lungmetraje prin intermediul sau. Dintre filmele produse de Netflix, Polar: Viforul mortii este abia al treilea, dupa Roma (plictiseala maxima, dar cica film de arta) si Bird Box: Orbeste (film care nu trebuia sa existe; cititi cartea si rezolvati problema). Bright nu am vazut, un film mega-laudat, dar cred ca-i voi da o sansa si lui.
Acum, poate ar trebui sa scriu inainte 2-3 cuvinte despre ideea in sine, de filme Netflix, filme care NU ruleaza in cinematografe. Nu pot critica, in sine, ideea, fiecare face ce doreste cu banii sai. Netflix vrea sa produca filme, foarte multe filme, sa faca o filmografie ampla, urmand ca treptat sa creasca pretul abonamentului. Daca de la 12 ar creste brusc la 24 ar fi nasol, dar daca ar creste cu cate 1 euro/dolar la fiecare 5 luni, nu vi s-ar mai parea nasol.Continue reading Polar: Viforul mortii – Netflix
Sa recapitulam: in 2014 a aparut in SUA o carte excelenta, ce a fost tradusa la noi la inceputul acestui an: Bird Box Orbeste, asa o veti gasi in librariile din toata tara. Despre ea am scris pe CitestEmil, blogul meu de carte, placandu-mi extrem de mult. O carte buna, pe care o recomand cu caldura tuturor.
Am fost impreuna cu amicul meu Trif la avanpremiera filmului Anomalie – The Prodigy. Desi un film decent, m-am considerat a fi lipsit de inspiratie. Pur si simplu tipul de film despre care imi vin greu cuvintele. Drept urmare, l-am lasat pe Trif sa scrie 80% din articol. Voi adauga si eu ceva la final, ceva relevant, important, ceva ce, probabil, nu veti vedea scris prea des:Continue reading Anomalie – The Prodigy
Si betivi si mincinosi – Drunk Parents este un film extrem de dubios. As putea, la fel de bine, sa-l ridic in slavi, sa spun cat de mult m-a surprins, cat de mult am ras si cat de bine e interpretat, dar as putea deopotriva sa spun cat de inutil este, cum nu poti invata nimic din el. Ba dimpotriva, ca poti invata chestii negative, nocive.
Scapa daca poti, cu titlul sau original, extrem de cuprinzator, Escape Room, este un film cu un plot relativ simplu. Prea simplu pentru mine, as zice. Sase persoane, care nu se cunosc intre ele, primesc invitatie la o camera speciala de evadare. La un Escape Room. Dintre ei, unul singur, un gamer cu figura de tocilar, a mai fost in astfel de camere. El este singurul care are experienta in asa ceva. Sunt, insa, cu totii surprinsi sa constate ca experienta prin care trec este cat se poate de reala si ca jocul este, de fapt, despre supravietuire. O camera de evadare pe bune, din care trebuie sa iasa vii.
Varianta pe scurt, fara spoilere, nu difera foarte mult de cea pe lung. Ramane sa aflati cine va supravietui, ce fel de oameni sunt acolo si, mai ales, cum au fost alesi. Ce au ei in comun.
Doar ca nu veti afla toate astea. Multe lucruri sunt in suspensie, ramane neexplicate. E drept, finalul lasa de inteles ca va fi o continuare, una extrem de intensa, extrem de atractiva.Continue reading Scapa daca poti – Escape Room
Mary regina Scotiei – Mary Queen of Scots poate fi privit din 3 perspective, fiecare interesanta si relevanta pentru un anumit public.
Prima perspectiva este cea istorica. Sunt destui oameni revoltati de slutirea permanenta a istoriei de catre cinematografie. Acestia considera ca istoria invatata din filme este pur si simplu gresita. Noi, cei care ne exprimam, oral sau in scris despre filme, ar trebui sa atragem atentia asupra acestui lucru. Sa spunem ca filmul nu respecta intocmai realitatea istorica. Nu toata lumea este atat de scrupuloasa, drept urmare nu este si nu ar trebui sa fie unica perspectiva din care trebuie privit filmul.
O a doua perspectiva este una a prezentului si a utilitatii acestui film in ziua de astazi. Brexit, referendumul Scotiei privind independenta si posibila repetare a lui sunt doar cateva motive pentru care acest film este interesant chiar si pentru non-britanici. Sunt multi europeni care habar n-au de ce si de cand Scotia are statutul actual in cadrul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Tot legat de prezent, anumite replici si scene sunt adaptate publicului prezent. Eu am regasit o oarecare doza de feminism in acest film, lucru absolut firesc pentru mine, chiar daca nu-mi convine in totalitate ideea.Continue reading Mary regina Scotiei – Mary Queen of Scots
Am vazut filmul Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald – Animale Fantastice: Crimele lui Grindelwald candva in noiembrie 2018. L-am vazut in IMAX 3D, efecte misto, toate bune si frumoase. Doar ca atunci cand a trebuit sa scriu despre el, zici ca aveam creierul blank. Nada. Nimic nu iesea din gura mea (virtuala). Daca ma intreba cineva ce am vazut, chiar si-n seara aia, cu greu ii puteam spune. Filmul reusise sa ma introduca in atmosfera Harry Potter, sa ma vrajeasca, la propriu, fara sa imi spuna mare lucru. Parca as fi fost intr-o transa pe tot parcursul proiectiei.
Filmul Capcana – Destroyer mi-a adus aminte de o discutie mai ampla legata de liniariatatea filmelor. Un prieten de-al meu, pe atunci student la regie in Anglia, imi spunea cat de apreciate sunt filmele non-liniare. Cum sunt indemnati ei, ca studenti, sa faca inclusiv scurtmetraje non-liniare. Cum un film decent, de duzina, liniar, poate deveni un film bun daca povestea este spusa non-liniar. Cica creierul uman nu gandeste, de fapt, liniar, de aici pasiunea multora, critici si regizori, pentru acest mod de a spune povestea.
Printre altele, un film liniar poate parea static, plictisitor. Non-liniaritatea aduce un plus de dinamism.
Nu ma pricep la animeuri japoneze, nu stiu daca am vazut in total 5 animeuri, drept urmare nu-i de mirare ca nu am vazut niciunul din lista de mai jos. Ioana este, insa, mult mai in masura sa vorbeasca despre asa ceva. Asa ca, fara alte cuvinte inutile, ii cedez microfonul:
Pentru un iubitor de limba japoneza, m-am uitat la foarte putine animeuri. Probabil sub 50. Un numar infim pentru care nici nu merit sa ma consider o impatimita a animeurilor si pentru care reprezint probabil o raritate in randul strainilor care vorbesc aceasta limba. Dar cele pe care le-am vazut si mi-au placut, recunosc ca le-as revedea de mii si mii de ori fara sa ma plictisesc vreodata.
