Filmele cu si despre ziaristi sunt apreciate de acestia. Se regasesc in ele, empatizeaza cu personajele. E drept, pot fi, din acest motiv, foarte pretentiosi. Pot lesne invoca faptul ca personajul este fals, ca nu are legatura cu ideea de jurnalist.
Ei, insa, se bucura de ideea in sine, ca meseria lor este interesanta pentru cinematografie. Ei au impresia, deseori, ca ei sunt interesanti doar cand isi fac meseria, ca nimeni nu e interesat efectiv de ei ca oameni. Chiar imi zicea cineva, mai demult, ca jurnalistii, de fapt, ar fi niste oameni plictisitori. Continue reading Breaking News de Iulia Rugina – TIFF 2017
Încă din copilărie mama asculta pe repeat muzică franțuzească, apoi la școală meditatoarea mea folosea cântecele pentru a mă face să îndrăgesc limba lui Robespierre. Așa a rămas și azi în playlistul meu celebra melodie a lui Dalida – Parole, parole. Singura piesă în care știu că Alain Delon completează perfect vocea ușor guturală a cântăreței de origine italiană, născută în Egipt. Când a venit invitația lui Emil de a îl înlocui la acest film nu am stat pe gânduri – din două motive – știam prea puține despre viața lui Dalida și în perioada asta lucrez la a îmi exersa din plin franceza. Am profitat și am luat-o și pe mama la Elvira Popescu unde sala era aproape plină. De fiecare dată când merg la un film care nu este blockbustter mă bucur să văd că mai sunt persoane care preferă calitatea efectelor speciale. Continue reading Dalida – povestea unei tristeți – TIFF 2017
Despre familie se vorbeste in extrem de multe filme. In extrem de multe feluri. Familia fericita este cea cu 2 soti (hai, pot fi si de acelasi sex), cu copii, eventual cu nepoti. O masa mare, in familie, cu tineri si cu batrani, o sarbatorire, este motiv de fericire.
Niciunde nu vedem un singur ca ar fi fericit. Aparenta lui fericire va fi stricata de un nou-venit, care-l va face sa constientizeze ca e mai bine impreuna. Intr-un final se impreuneaza, legal sau nu, si traiesc fericiti.Continue reading Familia mea fericita – TIFF 2017
La capatul tunelului – Al final del tunel – TIFF 2017
Varianta pe scurt a acestui articol este asa: romanii reusesc sa transforme un thriller intr-o drama, in timp ce spaniolii pot scoate dintr-o drama un thriller. Spanioli, argentinieni, ambii, nu mai conteaza. Sa vedem.
Dupa cum incepe filmul avem impresia ca vedem o drama: un om in scaun cu rotile are nevoie de bani, asa ca-si inchiriaza etajul casei sale. El ar fi putut lesne sa-si vanda casa si sa se mute intr-un apartament mai modest, insa nu a dorit sa faca asta.Continue reading La capatul tunelului – Al final del tunel – TIFF 2017
Regii manelelor – The new gipsy kings este un film inutil pentru romani
Pe scurt de tot: Regii manelelor – The new gipsy kings este un un film din care PERSONAL nu am aflat nimic. Si asta o spune unul care asculta manele, unul care candva a vrut sa le studieze, unul care a savurat concertul de dupa.
V-am ametit? Hai s-o luam pe rand, ca vorbim despre ceva petrecut in Ardeal.
The history of love – Povestea iubirii – TIFF 2017
La TIFF filmele romanesti sunt fie in competitie, fie ruleaza in sectiunea Zilele Filmului Romanesc. Se acorda si acolo un premiu, cel mai bun lungmetraj romanesc.
Povestea, pe scurt, cea oficiala: Luis (Armand Assante) este cel mai faimos vanator de vampiri si fantome din lume. Locuieste in SUA, dar este chemat de un prieten, un jurnalist israelian (Robert) sa rezolve un caz misterios din indepartata Transilvanie. Aici este intampinat de un ghid roman, o jurnalista aspiranta (Sorana), care are pe cap si o echipa de jurnalisti coreeni de senzational. Locatia aleasa din Transilvania este castelul Zalesky, loc cu o istorie sangeroasa.Continue reading The Wanderers este o parodie buna – TIFF 2017
Imperiul Umbrelor – The age of Shadows – TIFF 2017
Coreea, ocupatie japoneza, politist coreean care joaca dublu. Suna interesant? Mai adaugam mult sange care curge, multi tradatori de ambele tabere si, la final, anuntul ca se bazeaza pe fapte reale. Un cocktail indeajuns de captivant?
Acest articol, despre partea a doua a filmului Razbunarea tigancii: Palaria fatala si Horthy, este unul special pentru mine din multe puncta de vedere. Filmele, pentru mine, sunt bune atat timp cat ating in mine ceva, atat timp cat ma fac sa-mi amintesc ceva, cat timp reprezinta ceva pentru mine.
Ce veti vedea mai jos reprezinta chestiuni pur subiective.
Stiti brandul Apple, celebrul mar nu tocmai intreg, care apare constant in filmele americane? Nu scrie Apple, nu e nevoie de asa ceva. Se vede mic, de la distanta, dar se vede. Si este brandul filmelor americane.
Nu vezi Apple intr-un film european decat din greseala. Intr-un film romanesc am vazut o singura data. Probabil din greseala, nu au avut alte laptopuri la indemana. Sau poate voiau sa arate ceva, ca personajul e fitos, e diferit. Nu mai tin minte exact filmul, era un scurtmetraj parca.Continue reading Arctic – un brand romanesc inexistent in filme
Wonder Woman, un film netradus de romani (desi, paradoxal, multi o stiu drept Femeia Fantastica, deci aici traducerea nu strica aproape deloc mesajul filmului), este un origin film extrem de bun. Mi-a placut foarte mult, iar motivele mele sunt in numar de 7. Bine, ar fi mai multe, dar zic sa fie doar 7, pe restul le descoperiti singuri.Continue reading Wonder Woman 2017
Atacuri cerebrale şi alte accidente bizare sau Baywatch 2017
Care crezi că sunt şansele ca un personaj să aibă un accident mortal de kitesurfing în prima fază a filmului, chiar înainte de apariţia titlului? În Baywatch sunt de 100%. Ceea ce m-a făcut să văd filmul dintr-o perspectivă probabilistică. Din păcate mi-am tot reamintit asta pe parcurs din cauza întâmplărilor mult prea forţate, sacrificând realismul pe altarul umorului. Un sacrificiu fără de care Baywatch nu prea ar fi avut sens, avea nevoie de el ca de aer. Iniţial am vrut să scriu ca de apă, însă au destulă.Continue reading Atacuri cerebrale şi alte accidente bizare sau Baywatch 2017
De multe ori sunt impotriva sequel-urilor. Le consider, in anumite situatii, daunatoare. Un sequel prost poate strica o prima parte excelenta. Majoritatea seamana (ori semanau, pana acum cativa ani) cu o ciorba reincalzita. Si nu mai spuneti ca este o comparatie absurda, ciorba si cinematografia merg mana-n mana. La romani cel putin.
In cazul seriei Piratii din Caraibe sentimentele mele, insa, au fost in sens invers: abia asteptam un nou episod. Motivele-s diverse, toate plecand de la pretentiile pe care le am de la aceasta serie (fiind facuta de Disney, pentru mine este, in sens larg, tot un fel de film cu super-eroi, deci nu-l judec precum un film de Oscar). Indiferent cat de slab ar fi un film, seria in sine ramane una buna. Una de referinta pentru Disney as zice: ceva intre comedie, fantastic, aventura, actiune si drama. Cate un pic din toate, Disney Style.Continue reading Piratii din Caraibe: Razbunarea lui Salazar
Va povestisem, mai demult, cand participasem la lansarea Cinepub, ca regizorul Stere Gulea intentioneaza sa faca o continuare a filmului Morometii. Continuarea, asa cum o vede el, este Morometii in perioada colectivizarii. Un Morometii de anii 50-60. Nu stiu exact ce s-a ales de acel proiect, sincer mi-ar placea, chiar si asa, sa se faca.Continue reading Cum ar arata Morometii in 2017?
Filmul The Circle (netradus in romaneste, a intrat in cinematografe cu titlul original) pleaca de la o premisa foarte tare. Pune cateva intrebari bune, interesante, la care, intentionat sau nu, refuza sa raspunda.Continue reading The Circle pune niste probleme foarte interesante
Jocul de airsoft este un antrenament bun pentru actori
Sunt la moda in Romania, in special in capitala, cursurile de, citez: Dezvoltare personala prin actorie. Nu le neg utilitatea, actoria chiar te ajuta sa te dezvolti. Daca nu in alt fel, macar te ajuta sa scapi de emotii cand vorbesti in public. Asta desi, paradoxal, exista actori care au oroare de a vorbi in public (pe scena, cand joaca un rol, se simt mai confortabil).
Cunosc persoane care au facut astfel de cursuri. Ele considera ca acele cursuri au fost utile. Imi recomandau si mie sa fac, lucru de care inca nu sunt decis.
In sens invers, insa, intrebarea cheie este: ce cursuri ar trebui sa urmeze un actor? Ce anume l-ar ajuta pe actor sa se dezvolte, sa fie mai bun in meseria lui?
Da, actorii, in special cei romani, urmeaza tot felul de cursuri de actorie. Cunosc tineri actori care au urmat cursuri la 3-4 scoli distincte de actorie. Teatru sau film, nu conteaza. Fiecare latura te dezvolta intr-un fel, fiecare are utilitatea sa.
La modul efectiv, insa, ce anume i-ar ajuta pe actori? Printre multiplele variante, cineva imi semnaleaza o chestie misto: jocul de airsoft ajuta foarte mult actorii, in special pe cei care trebuie sa interpreteze roluri in filme de razboi.
In jocul de airsoft, ai parte de replici dupa arme adevarate, prin intermediul lui poti invata diversele tipuri de pistoale, pe care va trebui sa le folosesti si pe platoul de filmare.
Jocul de airsoft este foarte realist. E drept, unii spun ca poate nu e atat de bine sa te joci de-a razboiul, ca nu se glumeste cu asa ceva. Pot fi de acord, din acest motiv nu as recomanda airsoft tinerilor (nu stiu exact, legal, care e varsta minima). Nu le-as recomanda nici jocurile alternative, mai putin periculoase, gen paintball sau lastertag. Dar pentru actori, pentru a-si intelege personajele, pentru a se putea descurca pe platou, jocul de airsoft este ideal.
Iar daca vorbim despre jocul de airsoft, trebuie sa vorbim si despre locurile unde poate fi jucat, dar si de accesoriile necesare. Din aceste motive, site-uri gen airsoft6 sunt extrem de utile. Aici nu doar ti se vinde o replica de arma ori ti se pune la dispozitie un camp de batalie, ci si ti se explica jocul de airsoft. Extrem de util si nu doar pentru actori.
Sunteti familiari cu jocul de airsoft? L-ati practicat pana acum? L-ati practica? Astept comentariile voastre. Si, daca am gresit cu ceva, va rog doar sa nu trageti. 🙂 (Poza este luata de aici). Salutari CINEMILE tuturor!
Cand eram mic vazusem un desen animat cu Cavalerii Mesei Rotunde. Nu-mi aminteam foarte multe despre el, nu v-as putea spune prea multe. Ce tin eu minte este ca era frantuzesc si ca legenda mi-a ramas in minte mult timp. Atat de mult incat nu mai tineam minte exact numele regelui, dar stiam ca daca-s pus la o masa rotunda sunt cavaler :))Continue reading King Arthur: Legenda Sabiei
Nu obisnuiesc sa public comunicate de presa, din punctul meu de vedere blogul e de opinie, nu de informare, nu e prima oara cand spun asta, insa acum simt nevoia sa anunt chestia asta.
Asadar, de la organizatorii TIFF 2017 (adica TIFF 16, ca toata povestea a inceput in 2001) am primit lista TUTUROR filmelor romanesti ce vor rula intre 2 si 11 iunie, la Cluj. Mai jos voi spune fiecare film in parte, daca l-am vazut ori, daca nu, ce asteptari am de la el.Continue reading Zilele Filmului Romanesc – TIFF 2017
Introducere Ultima zi – Cum ratez eu filme romanesti la TIFF?
V-am zis ca la festivaluri, cu precadere la TIFF, ma indrept catre filmele romanesti. Nu doar lungmetraje, ci si scurtmetraje. Motivele pentru care ratez anumite filme romanesti sunt, deseori, stupide. De exemplu, ratasem Vizitatorul pentru ca nu-l ginisem ca fiind romanesc (pe regizor il cheama Jamil …). In cazul acestui film, Ultima Zi, pe bune de-mi mai amintesc de ce l-am ratat. Stiu doar c-am facut-o, iar premiul luat ulterior la festival m-a facut sa-mi para rau. Il asteptam cu interes, l-am urmarit cam pe tot parcursul anului 2016. Ulterior uitasem de el, abia acum, in mai 2017, filmul intra in cinematografe.
Sa vedem, totusi, despre ce este vorba.
Rezumat Ultima zi
Adrian se hotaraste sa se calugareasca. In drumul sau catre manastire are 3 insotitori: primarul, Dumnezeul localitatii cu pricina, politistul (sluga primarului) si un tanar extrem de dubios: Seful Asociatiei Tinerilor Crestini. Ce se intampla pe drum si cum se incheie ramane sa descoperiti singuri.
Puncte de interes Ultima zi
Abia al doilea film de lungmetraj al regizorului Gabriel Achim, dupa reusitul Visul lui Adalbert.
Distributie interesanta: Doru Ana (prezent si-n filmul de debut al lui Achim), Mimi Branescu, regizorul Gabriel Achim (cu un rol scurt) si Adrian Vancica.
In roluri secundare: Rodica Lazar, Andi Vasluianu, Constantin Cojocaru, Adrian Ciglenean si Gabriel Sandu.
O chestiune interesanta este legata de data de lansare: dupa aproape 1 an de la TIFF 2016. Cam tarziu, as zice eu.
Filmul se bazeaza pe fapte reale. Nu este o intamplare unica, sunt, conform spuselor regizorului, mai multe intamplari reale amestecate si inflorite de regizor.
Durata este 105 minute.
O chestiune un pic inexacta: filmul nu este deloc thriller. Comedie, drama, ce vreti voi. Dar thriller nu. E important sa stabilim din start asta 🙂
Puncte tari Ultima zi
Doua personaje sunt foarte misto construite. Incep cu primarul, interpretat MAGISTRAL de Doru Ana. Acum nu-mi dau seama care este explicatie: fie Doru Ana s-ar potrivi perfect in peisaj ca primar, ascunde in el un Dumnezeu de oras mic (fix asta este in film), fie a cunoscut, de-a lungul timpului, atat de multi primari incat i-a invatat pe de rost. Bineinteles, pot fi valabile ambele 🙂
Al doilea personaj misto este politistul, interpretat de Adrian Vancica. Daca nu stiti cine este Adrian Vancica, va reamintesc un clip celebru de-al sau 🙂
Un rol interesant are si Constantin Cojocaru. Este un actor care mi-a atras mult atentia in ultima vreme, atat in film, cat si-n teatru. MAI ales in teatru, as zice. Foarte bun actor, aici are un rol mic, dar de efect.
Puncte slabe Ultima zi
Pe cat de mult mi-au placut cele 2 personaje principale, pe atat de mult le-am displacut pe celelalte 2. Incep cu viitorul calugar, un personaj dubios construit si slab jucat.
Celalalt rol este al dubiosului de lider al Asociatiei Tinerilor Crestini. In afara de faptul ca pare a nu crede in Dumnezeu (de fapt, nu credea in nimic), nu-mi dau seama ce vrea sa transmita acel personaj. Nimic. Absolut nimic. Nici macar nu pricep de ce s-a dus cu ei. Nu ca ar conta asta.
Ritmul filmului este lent. Viteza 1 spre frana, ca sa zic asa. Momente moarte cu duiumul, multe chestii care puteau fi ori scurtate, ori taiate definitiv. Oare filmulului nu i-ar fi stat bine ca scurtmetraj?
Sa va zic de final? Nu va zic, va atentionez doar sa-l vedeti cu atentie. E final TIPIC de film romanesc.
Desi este road-movie si ar fi putut arata multe pe drum, ca imagini, nu ne arata nimic. Rateaza fix ce putea sa aduca in prim plan, chestia cu care se putea lauda.
Opinie Ultima zi
Ultima zi este un film tipic romanesc: lent, de dialoguri, cu personaje fie interesante, fie de neinteles. Nu e comercial pentru ca nu-si propune asta, in plus, lansarea atat de tarzie il face sa nu atraga nici macar putinii spectatori care-l ochisera anul trecut, cu ocazia TIFFului. Este tipul de film care goneste spectatorul de la peliculele romanesti si, cumva, se si lauda cu asta.
E drept, cu ocazia acestui film am redescoperit un actor: Doru Ana. Singura mea nedumerire este de ce nu joaca mai des in filme (stiu ca este cadru didactic la UNATC, probabil o fi ocupat p-acolo), s-ar potrivi in multe roluri. Din serialul Umbre nu l-am mai vazut pe nicaieri, intr-un rol care sa-l puna in valoare.
Ultima zi intra de vineri, 12 mai, in cinematografe, fiind distribuit in Romania de Independenta Film. Salutari CINEMILE tuturor!
