Astazi incepe turneul Enescu jupuit de viu prin tara, primul oras fiind Iasi, unde filmul va avea 2 proiectii. Sunt multe lucruri interesante in legatura cu acest film, proaspat premiat la un prestigios festival din SUA (la Los Angeles), cateva dintre ele urmand a le enumera in continuare. Pana atunci, va las afisul proiectiilor din toata tara. Mentionez faptul ca la Bucuresti proiectiile vor avea loc la Opera (luni 4 noiembrie 2024) si la Ateneu (sambata 30 noiembrie 2024). Nu stiu daca se vor mai anunta si altele. Revin cu un update daca va fi cazul.Continue reading Astazi incepe turneul Enescu jupuit de viu prin tara
Familiar este un nou film despre comunism, securitate, despre trecut, despre cum unii nu s-au impacat cu acesta si cum inca traiesc acolo.
Va sunt familiare cuvintele de mai sus? Se potrivesc pentru multe filme, din pacate sau din fericire din ce in ce mai putine in ultima vreme. Si, totusi, oare chiar ar trebui sa uitam cu totul trecutul? Sa-l ingropam? Sa-l ignoram? Ar trebui sa intoarcem definitiv foaia? Ori chiar s-o rupem pentru a nu fi tentati sa ne intoarcem la ea?
Dragos, interpretat excelent de Emanuel Parvu, este un tanar regizor care vrea sa faca un film documentar despre familia lui. Aceasta plecase din Romania in Germania Federala candva in anii 80. Subiectul i s-a parut cu atat mai interesant cu cat povestea nu era doar politica, ci avea in mijlocul ei si un triunghi amoros: mama lui (Ana Ciontea pare PERFECTA in acest rol!), tatal lui (un Adrian Titieni foarte convingator in rol de tata obosit din toate punctele de vedere!) si un misterios Harald Stern (Vlad Ivanov joaca foarte putin, dar unica scena in care apare m-a facut sa regret ca nu a aparut mai mult). Pentru a face acest film, Dragos apeleaza la ajutorul fostei sale iubite, Ilinca (interpretata de Iulia Lumanare, cea care este si co-scenarista). Din pacate, acest lucru ii afecteaza actuala relatie, cu Alina (Victoria Ecaterina Moraru are un rol extrem de discret, mult prea discret pentru „gusturile mele”), o tanara fotomodel care nu o inghitea pur si simplu pe Ilinca.Continue reading Familiar
Dirijorul tacerilor ne spune povestea unui imobil, a unei case ridicate in perioada interbelica, a carei poveste se continua pana in prezentul zbuciumat plin de rechini imobiliari, avocati ticalosi si politicieni influenti.
In prezent, in acest imobil locuiesc 3 familii: un afacerist deloc cinstit impreuna cu sotia sa casnica si copilul lor; un alt cuplu format dintr-un arhitect si o psiholoaga si un al treilea cuplu de pensionari, el fiind fiul inginerului constructor care a ridicat imobilul.
Nu va zic fiecare ce rol are in poveste, nu va spun care este povestea imobilului si nici cum se termina totul, insa si daca v-as spune tot ar avea farmec sa vedeti acest film. Caci filmul este in sine o poezie, una extrem de melodioasa (muzica curge perfect) si extrem de estetica (superb din punct de vedere vizual), una pe care trebuie s-o savurezi, pe care nu ai voie s-o ratezi. Altfel spus, suspansul e doar un mic ingredient, un condiment, nicidecum cel principal, al acestui film.
Despre celelalte aspecte strict cinematografice ar mai fi multe de spus. Eu voi incerca sa va vorbesc despre 3 dintre ele, pe scurt.Continue reading Dirijorul tacerilor
Romania Salbatica este cel mai celebru film pe care-l ratasem la TIFF 2021. Dar, cum de felul meu sunt optimist, pot spune ca aceasta ratare a functionat in favoarea mea, caci in loc sa-l vad in aer liber, la o calitate (doar) buna, l-am vazut intr-o sala de cinema de mall, la o calitate excelenta. Si, credeti-ma, este un film care MERITA vazut la cea mai buna calitate posibila.
Tata muta muntii este primul film de TIFF pe care-l vad, chiar daca TIFF 2021 nu a inceput inca. Pe scurt: de obicei la festival vedeam fie filmele romanesti care urmau sa se lanseze in toamna ori chiar in iarna, fie filmele deja lansate, de luni bune, pe care le ratasem. Nu-mi amintesc sa fi fost vreun film romanesc care sa se lanseze exact in vinerea de inceput a festivalului.
Tata muta muntii este un film bazat pe un caz real: doi tineri raman blocati in Muntii Bucegi, pe Valea Caraiman, in zona numita Hornul Vaii. Tatal unui dintre ei, al baiatului, reuseste sa-si convinga colegii din SRI sa-si foloseasca tehnica din dotare pentru a-i localiza. Din pacate, in afara de localizarea unei zone aproximative unde se aflau telefoanele lor, nici macar echipa proprie a tatalui, Mircea Jianu (interpretat excelent de Adrian Titieni), nu poate face nimic. Desi ar vrea sa mute muntii din loc, sa se razbune pe ei, daca s-ar putea, de la un punct incolo cautarile devin in mod evident inutile. Mircea Jianu se lupta cu morile de vant, de fapt cu natura, cu muntele, nu cu oamenii. De fapt, se lupta si cu demonii sai interiori, fiind frustrat ca nu poate face mai mult.
Tata muta muntii este bazat pe un caz real, din 2008, lucru care nu ar trebui sa schimbe prea mult datele problemei. Filmul este bun, este extrem de bine realizat, de realist, incat poate fi luat si ca atare. Nu trebuie sa cauti pe Google, sa vezi ce s-a intamplat atunci, sa vezi cazul real. Unul ca mine, curios, a facut deja asta, dar nu toti sunt ca mine. Continue reading Tata muta muntii – TIFF 2021
Maria Regina Romaniei (Queen Mary of Romania) era un film necesar si era un film foarte asteptat. Asteptarile erau mari, investiile au fost foarte mari, rezultatul este mai mult decat dezamagitor.
Culmea este ca, desi ar trebui sa vorbesc despre ce a fost (chiar daca cu 2 ani intarziere, filmul aparand in 2019), voi vorbi mai mult despre ce ar fi trebuit sa fie si ce NU ESTE. Dezamagirile, cel putin in cazul meu, sunt mai multe decat satisfactiile.
Asadar, incep prin a spune ca cinematografia romaneasca a inceput sa fie luata in serios in afara datorita filmelor istorice. Vorbesc, evident, despre perioada de dinainte de 89. Mult hulitele filme ale lui Sergiu Nicolaescu erau extrem de bine vazute afara, avand un ceva al lor. Daca intrebai vreun cineast straini la ce filme se pricep romanii, acestia spuneau fara sa clipeasca: La filme istorice.
A venit revolutia, a venit noul val al cinematografiei, drept urmare filmele istorice romanesti s-au rarit din ce in ce mai mult. Romanii au dovedit ca pot face si altfel de filme, multe dintre ele intorcandu-se cu premii. In mintea unora, insa, a spectatorilor ma refer, a ramas un mare of: de ce nu mai fac romanii filme istorice?Continue reading Maria Regina Romaniei – Queen Mary of Romania
Filmul 5 minute (5 minutes too late) a traversat o perioada extrem de tulbure: a fost facut despre un incident de la MTR (de fapt, au fost 3), cand proiectia unui film cu gay a fost intrerupta de niste extremisti de dreapta, si a aparut intr-o perioada in care majoritatea cinematografelor erau mai mult inchise decat deschise. Ca sa scurtez un pic, unii considera ca in aceasta perioada nu ar trebui sa ne mai arda de gay si de proiectii intrerupte, avand probleme mult mai importante. Oare asa sa fie?
Pe scurt, despre incidentul real: in februarie 2018 proiectia filmului 120 BPM (Batai pe minut), propunerea Frantei pentru premiile Oscar si unul dintre cele mai apreciate filme frantuzesti din acel an, a fost intrerupta de mai multi extremisti de dreapta, nemultumiti ca un film care, zic ei, promoveaza homosexualitatea a fost proiectat la Muzeul TARANULUI. Cu 5 ani in urma, o alta proiectie de film fusese intrerupta, din aceleasi motive, tot la MTR. Tot in 2018, la cateva zile dupa incidentul de la filmul frantuzesc, a fost intrerupta si proiectia filmului romanesc Soldatii. Poveste din Ferentari, proiectie ce avea loc TOT la MTR.
Nu am vazut filmul intrerupt in 2013, insa pe celelalte 2 le-am vazut. Pe scurt, primul dintre ele, 120 BPM este despre organizatia civica ACT UP, care a actionat in Franta anilor 90. Este un film bazat pe fapte reale, care indeamna la actiuni civice, fiind un film extrem de bine realizat. Are scene „porno gay”, nu multe,, deloc scoase din context. Protestatarii au asteptat una dintre aceste scene pentru a se manifesta.
Sunt la Sfantu Gheorghe, la Festivalul DE TEATRU D-butan-T 2017. Insa, organizatorii festivalului s-au gandit ca, pe langa teatru, sa includa si cateva proiectii de film. In total 4 filme romanesti, toate avand aceeasi caracteristica: regizor debutant. Dintre filmele proiectate (sau, ma rog, proiectate ori care urmeaza sa fie proiectate, caci mai este maine Marita), singurul pe care nu-l vazusem era filmul Capace. Iar filmul Capace ma facuse curios, intai si intai, datorita distributiei.
Pentru ca ea, distributia, contine un nume pe care mi-am propus sa-l urmaresc cu foarte multa atentie: Vlad Ivanov. De cativa ani, de la Snowpiercer cred, acest actor mi-a atras atentia. Si de la Caini incoace mi-am propus sa nu ratez niciun film cu el. Caci de la acel filme incoace a avut numai roluri puternice, solide, interpretari excelente: in Bacalaureat, in Ana Mon Amour si, mai ales, in filmul Un pas in urma serafimilor. A mai jucat si in Perfect sanatos, pe care n-am apucat sa-l vad.Continue reading Filmul Capace este incomplet – D-BUTAN-T 2017
Marita – comedie romaneasca autentica – Filme de Cannes la Bucuresti 2017
M-am bucurat cand am auzit ca anul acesta, in cadrul festivalului Filme de Cannes la Bucuresti, va exista o sectiune distincta dedicata filmelor romanesti. Am vazut pana acum 3 filme, Marita fiind cel mai recent dintre ele. Cel mai recent si, in acelasi timp, cel mai comic dintre ele.
Pe scurt, este vorba de o familie despartita, care se reuneste dupa mult timp. Sotul, sotia si cei 3 fii ai lor. Principalul liant, element de legatura, principalul merit al reunirii – vechea lor Dacie alba, pe care o botazasera Marita. Titlul asta ne sugereaza, ceea ce este adevarat pana la un punct. Caci filmul este un road-movie autentic, romanesc, pana spre final, pana la reunirea efectiva a familiei, cand cu totii stau la masa si deapana amintiri. Continue reading Marita – comedie romaneasca autentica – Filme de Cannes la Bucuresti 2017
Real fact: La cateva zile dupa ce am vazut Ana mon amour primesc o oferta sa scriu un advertorial pe o tema partial psihologica: cum iti alegi jobul in functie de personalitatea ta. Gandul imi era la Ana mon amour, unul dintre putinele filme romanesti unde se vorbeste despre psihologi.
In fapt, intreg filmul se petrece la psiholog (un psiholog EXTREM de bine interpretat de Adrian Titieni), personajul principal POVESTINDU-SI viata terapeutului. Continue reading Ana mon amour
Nu vazusem Ilegitim in Bucuresti, insa auzisem de bine despre el. Nu doar premiul de la Berlin ma facuse curios, ci si ideea in sine: film romanesc despre incest. In rest mare lucru nu stiam despre film, distributia nu zicea mare lucru, in afara de Adrian Titieni, care poate avea, deopotriva, roluri perfecte, dar si roluri din alt film, la figurat, asa ca m-am dus la film cu sperante medii, insa cu o curiozitate maxima. Continue reading Ilegitim
Inainte de filmul Live decretasem: sunt sanse egale sa-mi placa ori sa urasc din suflet acest film. Erau cativa actori (Rodica Lazar, Andrei Hutuleac) pe care-i apreciez enorm de pe scena de teatru, insa erau si 2 actori care ar fi putut face praf filmul: Tudor Chirila si Claudiu Bleont. Inca aveam in cap dezastrul notori Brancusi din Eternitate, film care TREBUIE sa figureze in orice top de filme de proaste din lumea asta. Subiectul, insa, ma facea sa cred ca-mi va placea filmul. Continue reading Filmul LIVE
