Monster Hunter 3D a insemnat, pentru mine, primul film 3D vazut intr-o sala de cinema dupa o pauza de 1 an. Drept urmare, impresiile mele despre film, pe care unii le includ in categoria larga de recenzii, trebuie citita din aceasta perspectiva. Eu sunt subiectiv, eu traiesc filmele, drept urmare impresiile mele sunt strans legate de contextul in care le vad.
Tot ca introducere, ca o contextualizare absolut necesara, desi nu mai am timpul pe care il aveam candva, deci nu ma (mai) pot numi gamer, nu-mi este deloc straina atmosfera de gaming. As vrea sa ma pot juca mai mult, dar prefer ca in loc de un joc sa citesc o carte. Ori, daca se poate, sa merg la cinema sau la teatru. Totusi, pentru ca in aceasta viata mea am petrecut multe ore jucandu-ma pot recunoaste usor o atmosfera de gaming, o pot savura in consecinta atunci cand dau de ea pe marile ecrane.
Si strict legat de jocuri, trebuie sa fac precizarea ca printre multele categorii de jocuri, unii impart jocurile in cele pe care le joci PENTRU POVESTE si cele pe care le joci pentru GAMEPLAY. Sunt jocuri pe care le termini si jocuri pe care le joci de dragul jucatului, fie singur, fie impotriva altor jucatori umani. De pilda, FIFA nu are o poveste, insa este unul dintre cele mai populare serii. Ma rog, exemple asemanatoare pot fi date in legatura cu orice sport (baschet, hockey, fotbal american). Unele jocuri includ ambele parti, pot avea si un gameplay genial, dar au in spate si o poveste misto (va suna cunoscut Starfcraftul?).Continue reading Monster Hunter 3D – Vanatorul de Monstri
In toamna (octombrie 2020), ultimul film vazut la cinema inaintea reinchiderii salilor a fost Corpus Christi. Din aceeasi arie culturala, ca sa zic asa, vine si Servitorii, un film care se petrece, de aceasta data, in Cehoslovacia comunista.
Avem un seminar teologic amenintat cu inchiderea. Alternativa era mai rea: colaborarea cu regimul totalitar si cu politia politica. Vlad Ivanov este securistul santajist, care incearca sa-i faca pe toti, profesori si elevi, sa colaboreze. Ce alegere face decanul, ce alegeri fac elevii si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
La finalul filmului, vazut la Happy Cinema imediat dupa horrorul Casa Bantuita, ma tot gandeam ce as fi facut (ce ar fi de facut) intr-o astfel de situatie. Fara sa iau in considerare latura spirituala, sunt totusi ateu, incerc sa ma gandesc strict la cea umana. Pe de-o parte, decanul are responsabilitatea vietii si a constiintei mai multor oameni (colegi profesori si elevi), dar pe de alta parte are pe constiinta si sufletele oamenilor de rand, pentru care un preot slujeste. Colaborarea cu un regim criminal inseamna legitimarea indirecta a acestuia. Sa nu mai vorbesc despre oamenii care ar putea patimi de pe urma acestei colaborari. Continue reading Servitorii – Servants
The way back este un motivational, din 2020, in care Ben Affleck interpreteaza rolul unui alcoolic ce incearca sa revina pe linia de plutire antrenand echipa de baschet a unui liceu catolic. Din pacate, un film omonim a aparut in 2010, fiind vorba despre evadarea din gulagul sovietic. Acel film, in care joaca si cativa actori romani (cu Dragos Bucur in frunte) a primit si o nominalizare la Oscar (pentru machiaj). Zic din pacate pentru ca ACEST The Way Back chiar pare o copie, chiar iti da senzatia, pe tot parcursul filmului, ca ai mai vazut povestea asta (ori una asemanatoare) de mai multe ori si ca oricum totul este degeaba, ca nimeni nu invata nimic.
Jack Cunningham este un om daramat: dupa moartea unicului sau fiu (de cancer), acesta se refugiaza in alcool, ducand o viata complet absolut mizerabila. Atunci cand primeste oferta de a antrena echipa de baschet liceului pe care il absolvise, echipa care nu se mai calificase in play-off de pe vremea cand el era jucator, acesta ezita initial, nu stiu ce i-ar putea invata pe copii, insa apoi accepta sa-i antreneze. Care sunt rezultatele acestuia, cum ii influenteaza aceasta alegere viata lui personala si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Despre The way back poate fi vorbit strict din punct de vedere motivational. Este unul dintre multele filme care pot fi lesne folosite in cadrul tonelor de seminarii de dezvoltare personala. Eu nu pot sa vorbesc prea mult despre aceasta latura pentru a nu face spoilere, insa pot doar sa va spun ca latura motivationala nu este PRINCIPALUL ATU al acestui film. Nu aici exceleaza.Continue reading The way back
Un hot cinstit – Honest Thief este un film de actiune in care Liam Neeson joaca un rol pozitiv de … spargator de banci. Da, ati citit bine: el este un spargator de banci cu principii, care actioneaza foarte curat, nu face victime si nici nu se foloseste de banii furati. Un spargator model, ca sa zic asa.
La 1 an de la ultima sa spargere, Tom, ma rog, numele pe care acesta si-l daduse singur, se indragosteste lulea de tipa care inchiria depozite. Apelase la o astfel de firma pentru ca, in mod evident, voia sa-si mute captura (o parte din ea). Dorind sa nu trebuiasca sa minta in privinta trecutului, hotaraste sa se predea FBI-ului si sa faca o intelegere cu ei privitoare la pedeapsa: va da toti banii inapoi daca va fi incarcerat foarte aproape de casa si daca va primi o pedeapsa minima. Din pacate, banii iau mintile oamenilor, drept urmare unul dintre agenti, atunci cand vede cutiile cu milioane de dolari, hotaraste sa si le insuseasca. Aceasta decizie pripita antreneaza o suita de evenimente neprevazute, unele dintre ele cu final tragic. Nu va zic cine are de suferit si nici cum se termina totul, toate acestea le veti afla mergand la cinema (sau unde veti hotari voi sa vedeti acest film). Continue reading Un hot cinstit – Honest Thief
Intre chin si amin este unul dintre filmele care mi-a atras atentia si pe care regret ca nu am putut sa-l vad intr-o sala de cinema. Sperand cumva sa reapara intr-o sala de cinema, l-am ignorat initial pe Netflix. Cumva mi se pare ca nu-si are locul acolo, pe acea platforma, printre atatea si atatea filme comerciale. Dupa ce am ajuns la concluzia ca nu va reaparea in cinematografe, am decis sa-l vad pe Netflix, platforma unde este disponibil, insa, doar daca aveti cont de Romania. Inca nu am aflat explicatiile oficiale, de ce romanii din Franta, Spania, Italia sau SUA, plecati din Romania tocmai din cauza comunistilor si copiilor comunistilor care s-au perpetuat la putere, nu au dreptul sa vada si ei acest film? Sunt, probabil, explicatii comerciale.
Intre chin si amin este un film despre unul dintre cele mai sinistre experimente care s-au facut in lumea asta, cunoscut fiind sub numele de Experimentul Pitesti. Acolo, la acea inchisoare, timp de aproximativ 4 ani (1948-1952), comunistii au incercat reeducarea unor elemente dusmanoase, majoritatea fiind tineri studenti, reeducare care trebuia facuta tot de ei: cativa dintre cei arestati, in schimbul unor conditii mai bune, au fost pusi sa-si tortureze colegii de celule pana cand acestia cedau. Vazand atrocitatile comise, pana si conducatorii comunisti s-au speriat, drept urmare au oprit experimentul dupa doar 4 ani, vinovatii fiind condamnati la moarte in urma unui proces-fulger.Continue reading Intre chin si amin
Corpus Christi este propunerea Poloniei pentru Premiile Oscar, fiind un film pe care romanii, din foarte multe motive, ar trebui sa-l urmareasca. Mie mi-a placut enorm, pentru mine filmul fiind special si din alt motiv: a fost vazut exact in seara in care s-a anuntat inchiderea salilor de cinema (si de teatru). Practic, atunci cand am intrat la film stiam din start ca va fi ultimul film vazut intr-o sala de cinema pentru o perioada de timp (nimeni nu stie cat de lunga).
Povestea din Corpus Christi este una extrem de complexa, cu un fir narativ principal si alte cateva secundare. Un tanar recent eliberat dintr-un centru de detentie isi cauta de munca si ajunge la o fabrica de cherestea dintr-o mica localitate din celalalt capat al tarii. Acolo reuseste sa profite de o situatie favorabila si se da preot. Ca preot (proaspat hirotonit, asa cum se lauda el) este nevoit sa-l inlocuiasca pe batranul (si mult prea bolnavul) paroh.Continue reading Corpus Christi
Un tataie de cosmar (The War with Grandpa) este o comedie foarte buna, ce reuseste, printre hohotele de ras, sa ofere o foarte buna definitie asupra razboiului. Aceasta este partea buna, moralizatoare, a povestii. Totul se invarte in jurul acestui razboi.
Motivul razboiului este simplu: bunicul este nevoit sa se mute in casa fiicei sale pentru a nu mai locui singur. Acesta isi ia in primire camera in care pana atunci statuse nepotul lui, nepot care este nevoit sa se mute … in podul casei. Motivul razboiului este, deci, ocuparea de catre inamic a propriului teritoriu.
Razboiul este, insa, la propriu: nepotul scrie o declaratie de razboi pe care o baga bunicului pe sub usa. Bunicul ignora initial declaratia de razboi, insa ulterior o accepta, punand cateva conditii (printre care sa nu fie afectati ceilalti). Nu va zic in ce a constat razboiul, care sunt pagubele, ce a facut fiecare celuilalt si nici cum se termina acesta.
Va spun, insa, ce este, de fapt, Un tataie de cosmar – The War with Grandpa: un Dirty Grandpa (Bunicul dezlantuit) combinat cu Home Alone, cu un pic de „Dennis pericol public”, la care se adauga si un strop de Last Vegas. Se imbina, practic, umorul de varsta a treia, glumele cu batrani si cu ce pot face ei, cu glumele despre copii si cat de periculosi sunt acestia cand nu sunt luati in serios.Continue reading Un tataie de cosmar – The War with Grandpa
Profu’ este povestea lui Dorin Ionita, un profesor de matematica din Bistrita care dupa ce a iesit din sistemul clasic national de invatamant hotaraste sa isi faca un club propriu de matematica. Ma rog, club il numesc eu, cerc de matematica, ziceti-i cum vreti. Ideea e ca omul, la el in apartament, primea elevii care de dimineata pana seara veneau si lucrau la matematica sub indrumarea sa.
Sa ne intelegem: eleviisunt de varste diferite, in clase diferite, avand un nivel diferit de pregatire, insa cu totii veneau acolo si lucreaza impreuna.
Pentru Profu’, marea satisfactie este atunci cand elevii sai ajung departe in cariera lor, cel mai frumos cadou pe care-l poate primi este o teza de doctorat a unui fost elev de-al sau.Continue reading Profu’ – Teach
Tot la Timisoara sunt, tot cu probleme teatrale, drept urmare la prima vizionare de presa de dupa pandemie, cea a filmului Sotii de militari (Military Wives), am trimis-o pe Raluca. Impresiile ei despre film sunt in articolul de mai jos:Continue reading Raluca Uluiteanu despre Sotii de militari (Military Wives)
Plecat fiind la Timisoara, in interes de serviciu teatral, am trimis-o pe Victoria (regizoare si producatoarea filmului Experimentul Pitesti) la cateva filme de la AiFF 2020. Primul articol trimis de ea, mai precis randurile de mai jos, sunt despre filmul Wendy, Peter Panul modern.
Cand i-am spus unui prieten ca voi merge sa vad filmul My Salinger Year (filmul de deschidere de la Berlinale 2020), acesta mi-a zis ca nu am ce sa caut. Cum sa merg la acest film fara sa-i fi citit capodopera, The Catcher in the Rye (tradusa la noi De veghe in lanul de secara)? Ma rog, eu nu am citit nimic de Salinger, fie vorba-ntre noi, dar na, asta e.
My Salinger Year, auzisem eu, nu este o ecranizare, drept urmare ar trebui sa-l pot intelege chiar si fara lectura prealabila a cartii. In fond, mi-am zis eu, daca sunt lucruri de neinteles voi putea merge ulterior la carte, s-o citesc si sa ma dumiresc.
Acum urmeaza sa va zic ceva surprinzator, poate socant pentru unii: cei ca mine, care n-au citit Salinger, vor intelege mult mai bine My Salinger Year. Sau, ca sa reformulez, vi se pare ca cei care vand cartile, agentii literari, ar trebui sa fi citit acele carti, sa stie fiecare virgula din carte, sau dimpotriva, ei ar trebui sa fie pur si simplu niste oameni de vanzari excelenti? Caci, ati ghicit, multi dintre ei nu sunt deloc oameni de carti, oameni culti.Continue reading My Salinger Year – American Independent Film Festival 2020
Calatoria fantastica a Maronei este cel mai recent film al regizoarei Anca Damian. A deschis Animest-ul de anul trecut, a si rulat prin cinematografe (intrat in 4 octombrie 2019), adunand incasari totale de 22.505 lei de la 2667 de spectatori. Dupa ce am vazut filmul (in cadrul BIFF 2020), pot afirma cu certitudine ca aceste cifre sunt nemeritate, filmul fiind mult subevaluat. Ori poate n-a avut prea multi bani de promovare.
Calatoria fantastica a Maronei ne spune povestea simpaticei cateluse Marona, care in decursul vietii schimba 3 proprietari, 3 oameni pe care-i slujeste cu devotament. Totul este povestit din gura Maronei, modalitate datorita careia aflam gandurile ascunse ale acesteia. Aflam cum s-a nascut, aflam cum a ajuns la primul stapan, aflam cum ajunge la urmatorii stapani si, mai ales, aflam cum se termina totul. Din pacate, in privinta ultimelor 2 lucruri am ceva rezerve, caci nu mi-a placut nici ciclicitatea (aflam din start ca Marona va muri, o vedem moarta, din acest motiv suspansul in ceea ce ar fi trebuit sa fie momentul cheie este zero), nici trecerea de la un moment la altul (de la un stapan la altul). Mi s-au parut 3 povesti distincte foarte bune, legate intre ele destul de stangaci.Continue reading Calatoria fantastica a Maronei – BIFF 2020
Miami bici a fost introdus pe Netflix exact pe data de 1 aprilie, insa este disponibil doar de pe teritoriul Romaniei. Daca este vreunul dintre cititori plecat pe afara si are contul Netflix facut in acea tara, nu va putea sa-l vada decat incepand cu data de 1 iunie. Nu v-as fi zis toate astea daca nu m-as fi lovit personal de aceasta problema (am cont partajat cu un amic, facut de el, el locuind in Franta; oficial este cont frantuzesc). Noroc cu Daniela, ca m-a ajutat sa pot vedea si eu filmul. Nimic ilegal, stati linistiti 🙂
In momentul inchiderii cinematografelor, Miami bici era filmul numarul 1 din box office-ul romanesc, surclasand orice alt film romanesc aparut pana acum, dar si filmele straine ce figurau in programele cinematografelor. Un adevarat hit, cu care orice producator ar trebui sa se mandreasca.Continue reading Miami bici (Netflix) – cel mai comercial film romanesc din istorie
5 gang: Un altfel de Craciun este un vlog de 96 de minute, bagat in cinematografe doar pentru ca vloggerii isi doreau sa li se vada mutrele pe marile ecrane.
Miracol in celula 7 este un film pe care vreo 3 prieteni reali si inca vreo 10 virtuali mi-l recomandasera. Practic, cam toata lumea care-l vazuse spunea ca e incredibil, fabulos, emotionant, iti stoarce si ultima lacrima din tine. Ca de obicei, pe langa 5 opinii #pebune au mai aparut si alte 2 opinii de papagali, oameni care pur si simplu vor sa fie intr-o turma, care n-au curajul sa-si exprime opinia in mod sincer si care se ascund in spatele unor clisee.
Miracol in celula 7 este o drama turceasca despre abuzurile facute de militari in aceasta tara. Memo este un tanar cu dizabilitati intelectuale („are creierul cat o nuca”), dizabilitati care nu-l impiedica sa-si iubeasca fetita ca pe ochii din cap. Este pastor, avand grija de oile sale, de fetita sa si de bunica lui, insa toata lumea il stia drept Nebunu’. Colegii de scoala ai fetitei lui il strigau asa, insa el nu parea deloc deranjat de apelativ.
Din pacate, insa, armonia familia sale se destrama atunci cand Memo este condamnat pentru o crima pe care n-a comis-o. Marea lui problema: victima era fata unui om important din armata, care armata, in acea perioada si in acea zona din Turcia, era cea care dicta totul.
La aceasta nenorocire mai adaugam alte cateva: bunica era oricum batrana si bolnava, de fetita trebuia sa aiba cineva grija, iar in inchisoare, in Turcia si nu numai, ucigasii de copii nu au parte de tratamente usoare. Nu va spun cum se termina totul, desi din punctul meu de vedere titlul in sine, MIRACOL in celula 7, este un mare spoiler. Sincer, a anulat mare parte din suspans si m-a facut sa astept twist-ul, eram convins ca acesta exista, era doar o chestiune de timp pana cand sa apara … MIRACOLUL!
Pana sa va spun parerea mea despre film, trebuie sa va vorbesc un pic despre … manea, despre termenul in sine. Candva chiar studiam acest termen si acest fenomen in mod serios, oricat de ciudat, de incredibil, vi s-ar parea. Asadar, cuvantul MANEA vine din limba turca (ce surpiza) si inseamna, ori insemna la inceputuri, un cantec de dragoste lent, taraganat. O manea era un cantec turcesc de dragoste, taraganat, de obicei fara versuri. Ce a ajuns maneaua in zilele noastre, in Romania, e cu totul altceva. Insa mai sunt momente, chiar melodii, care aduc aminte de intelesul ORIGINAL al cuvantului manea.
Si ca sa intelegeti de ce am catalogat DIN START filmul drept manea, trebuie sa va arat trailerul:
Dupa acest trailer si ce se spunea despre film in online, am dedus ca e o manea. Sa ne intelegem, termenul nu e peiorativ pentru mine, o manea bine facuta, care sa te faca sa plangi, nu inseamna un film rau. Dimpotriva.
Ca sa intelegeti, in plan cinematografic Life of PI e o manea in intelesul romanesc, o manea pseudo-indiana, in timp ce Miracol in celula 7 este o manea in intelesul clasic al cuvantului. Si nu, nu sunt omul care sa repudieze manelele, dimpotriva. E drept, nu am obiceiul sa plang ascultand manele.
Si ca sa fie tacamul complet, am aflat ca acest film este … un remake. Ca sa fie manea si in intelesul ROMANESC al cuvantului. Filmul original este unul sud-coreean, din 2013, acesta dorindu-se a fi … o comedie. O comedie in stil coreean, cu accente de drama, dar in esenta comedie. Va las trailerul.
Ca o paranteza la acest trailer, la inceput (secunda 9) inculpatul este scos din masina de politie cu masca pe fata. Oare filmul anticipa pandemie din aceste zile?
Turcii au luat aceasta poveste, au adaptat-o (FOARTE BINE) situatiei politice si sociale de la ei din tara, chiar daca accentuand parca prea apasat cliseele (civilii sunt oameni buni, militarii sunt oameni rai), au scos aproape complet partile amuzante, rezultatul fiind o drama lacrimogena APROAPE perfecta. As putea pune intrebari legate nu de cat de adevarata e povestea, e cert ca nu e, ci legate de realismul ei. Primele 3 intrebari care-mi vin in cap:
Cand a fost legea martiala in Turcia si ce putere aveau cu exactitate militarii?
La inceputul filmului auzim cu pedeapsa capitala a fost abolita in Turcia. Cu toate astea, Memo este condamnat la moarte (prin spanzurare), pedeapsa care urmeaza sa fie pusa in aplicare aproape imediat. Nu este o fractura logica evidenta?
Finalul este plin de semne de intrebare. Initial pusesem aici cateva intrebari, apoi le-am sters, zic sa nu fac spoilere.
Analizand strict latura cinematografica a filmului, spun pe scurt 3 chestii:
Filmul este foarte previzibil. O amica virtuala tocmai a scris pe Facebook ca ea anticipa cam tot ce urmeaza sa se intample cu 3 secunde inainte. Singurul lucru pe care nu l-a anticipat a fost finalul. Problema e ca eu si pe ala l-am anticipat. E drept, am trisat: intr-un moment cheie am pus pauza si am analizat complet peisajul. Fix d-asta iubesc sa vad filmele la cinema: nu doar ca n-as fi putut face asta, dar as fi fost influentat si de reactiile din jur.
Cei 2 actori interpreteaza exceptional, cu amendamentul ca roluri de genul, de nebun, retardat, persoana cu dizabilitati, sunt extrem de greu de interpretat. Pe langa el, pe cel care-l interpreteaza pe Memo, si fetita exceleaza, desi ea este naturala. Putini copii o dau in bara in astfel de roluri. Nu inseamna, insa, ca sunt roluri exceptionale, geniale, divine, care sa te dea pe spate. Nu vorbim de Joaquin Phoenix din Joker ori de James McAvoy din Split, unde vorbim de interpretari cu adevarat geniale. Sau poate, ca sa fiu incorect politic, rolurile de nebun (ma?) atrag mai mult decat rolurile de retardat.
In sens contrar, batrana, BUNICA, este interpretata destul de slab. Scena aceea in care se prabuseste pare a fi jucata in teatru, unde trebuie sa te prefaci in mod real. In film, unde ai la dispozitie tot felul de efecte vizuale, scena e fix ca musca-n lapte. S-a prabusit cu incetinitorul, ca sa avem timp sa ne bucuram de scena. Logic.
Nu am vazut originalul Miracol in celula 7 (Miracle in cell NO. 7), cel coreean, trailerul mi-a adus aminte de filmele cu „Chickie Chan”, o prostioara asiatica simpatica, dar tind sa cred ca acela nu ar fi stors atatea lacrimi. Asta pentru ca, ghiciti ce, NU SI-A PROPUS sa faca asta.
Miracol in celula 7, varianta turceasca de Netflix, este per total un film bun, insa doar atat. Nu exceleaza in niciun fel, fiind plin de clisee si extrem de previzibil. Unul ca mine isi pune si problema realismului: cat de CREDIBILA este o astfel de poveste, in ce masura ea s-ar putea cu adevarat petrece. Si, atentie, nu ma refer doar la finalul acela de tip Deus-Ex Machina (sau, ma rog, mana invizibila a lui Allah).
Nu am o problema cu filmul, poate doar ca-i remake (chiar daca multi spun ca ar fi, de fapt, mai bun decat originalul), insa am o mare problema cu fanii sai infocati. Miracol in celula 7 e un film decent, pe care multi il ridica in slavi in mod inutil. Iar acum, din cauza pandemiei, necinefilii, care nu aveau timp si bani sa mearga la cinema, parc-au cucerit internetul cu opiniile lor. Fix din acest motiv cei care ar fi putut sa-si spuna in mod obiectiv o parere despre acest film nu se fac auziti. Nu stie nimeni de ei. Au cazut in anonimat, asa cum, din pacate, ma astept sa se intample si cu acest articol.
UPDATE: Cu scuzele de rigoare, trebuie sa fac niste rectificari. Filmul incepe in anul 2003, cand pedeapsa cu moartea a fost abolita. Eroina principala, fetita, ajunsa mare, asculta incantata aceasta veste si-si aminteste povestea din trecut. Povestea, partea principala a filmului, se petrece candva in anii 80 (in 1980 a fost instituita Legea Martiala in Turcia). Filmul este, deci, credibil si ne arata Turcia acelor ani. Este surprinzator pentru mine ca un remake, Miracol in celula 7 RAMANE un remake, poate arata atat de fidel imaginea tarii de adoptie a filmului. Nu inseamna ca brusc filmul imi place, inseamna doar ca am inteles mai multe din el. Impresionat tot nu sunt, dar macar totul are mai mult sens. Nu am sters nimic din articolul initial, doar am pus niste taieturi care scot in evidenta chestiile spuse in acest paragraf. Forma initiala a articolului, in cazul in care-l cititi in aceasta forma, este fara acest paragraf si fara acele taieturi.
Miracol in celula 7 poate fi vazut pe Netflix. Vi-l recomand, fie si pentru a putea spune ca-s un insensibil care ar trebui sa nu-si dea cu parerea despre filme de genul (N-AI COPII. NU POTI INTELEGE).
Ivana cea groaznica este filmul-surpriza al primaverii. E drept, situatia actuala din Romania este ciudata, nu stiu cati isi mai permit luxul de a merge la filme, multi distribuitori anunta amanarea lansarilor, dar poate tocmai in aceasta situatie ciudata, dubioasa, Ivana cea groaznica se potriveste perfect in peisaj.
Printr-o autobiografie mult fictionata, Ivana cea groaznica reuseste sa ne spuna cateva chestii extrem de interesante, intr-o maniera extrem de placuta, partial serios, partial la misto.
Pe scurt, Ivana este o actrita sarboaica, intoarsa pentru o perioada scurta in localitatea ei natala, Kladovo, una situata la granita Serbiei cu Romania. Inconjurata de familie, cu care nu se intelege foarte bine, Ivana primeste oferta de a fi imaginea celui mai important eveniment local al acelei localitati – Podul prieteniei romano-sarbe. Pe langa relatiile de familie (cu parintii, cu fratele si cu bunica), tanara Ivana mai are 2 probleme: prietenii ei excentrici veniti de la Bucuresti si relatia cu un baiat mult mai tanar, de care vorbeste tot orasul. Continue reading Ivana cea groaznica – filmul atipic al primaverii
Urma este unul dintre filmele despre care nu auzisem mare lucru pana-n urma cu 2 saptamani. Am aflat ulterior ca in film vor juca Madalina Ghenea (slatineanca de-a mea) si Irina Radulescu (fiica marelui Dem Radulescu). Ele urmau sa joace pe langa consacratii Teodor Corban, Dragos Bucur si Lucian Ifrim.
Povestea este interesanta: Anton (interpretat de Marin Grigore) este un pianist celebru si extrem de dubios. Are o personalitate dificila, un suflet de artist. In afara de relatiile dubioase pe care le are, el devine obsedat de fericirea surorii sale. Ce s-a intamplat cu el, cum sa ajuns la aceasta situatie, ce probleme avea el si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Ca de obicei, nu fac spoilere, in acest caz spoilere fiind mai grave decat in alte cazuri.Continue reading URMA – Unul dintre putinele thrillere autentice facute de romani
Colectiv – ne priveste pe toti este un documentar inedit, difuzat si premiat in cateva mari festivaluri de film din lume (TIFF-ul canadian si Festivalul de la Venetia). Partea inedita a acestui documentar este modul in care a fost filmat: timp de mai bine de 1 an (14 luni) au fost filmati mai multi protagonisti, echipa de investigatii a GSP (Catalin Tolontan, Mirela Neag, Razvan Lutac), a fost filmat si ministrul sanatatii Vlad Voiculescu (el nu a venit la minister imediat dupa venirea guvernului Ciolos, ci dupa vreo 6 luni), Camelia Roiu (medic la Spitalul de Arsi), Narcis Hogea (tatal lui Alex Hogea, una dintre victime) si Mariana (Tedy) Oprea, unul dintre supravietuitori.
Colectiv – ne priveste pe toti este un film produs de HBO, daca are pentru cineva vreo relevanta brandul (pentru unii are, este o garantie a calitatii), fiind distribuit in mai multe cinematografe din tara de Bad Unicorn, urmand ca apoi sa fie disponibil pe HBO GO. Nu v-as putea spune cate saptamani va rula in cinematografe si din ce data va fi disponibil pe HBO GO. Programul proiectiilor din cinematografe il gasiti pe BadUnicorn.ro/Colectiv.Continue reading Colectiv – ne priveste pe toti
Pasari de prada si fantastica Harley Quinn este, pana acum, cel mai prost film vazut in 2020. Si avand in vedere ca anul acesta mi-am propus sa evit sa vad filme proaste si foarte proaste, cred ca va ramane la acest titlu.
Acum, pana sa va zic care-s cele mai mari greseli ale acestui nou film din Universul Gotham (aka DC Comics), trebuie sa va spun ce e cu filmul asta. Pai, intai si intai, este un origin story al fantasticei Harley Quinn. Ea este fosta terapeuta a lui Joker, de care s-a despartit si pe care inca-l plange. Problema nu este doar de natura psihica, caci pe langa regretele pe care le are, ea trebuie sa se descurce si fara protectia pe care Joker i-o oferea. Pe scurt: cam jumatate din oras voia sa se razbune pe ea. Acum, folosind principiul cea mai buna aparare este atacul, Harley nu sta sa se baricadeze in casa (ma rog, face si asta, fara prea mult succes), ci iese la atac. Cum reuseste sa-si incropeasca echipa, cine face parte din ea si cum se termina totul (fiind vorba despre un origin story, e clar ca Harley Quinn va supravietui), ramane sa descoperiti singuri.
Chemarea strabunilor (The call of the wild) este ecranizarea cartii omonime scrise de Jack London (cel care a scris Colt Alb), care ce nu se afla nicidecum la prima ecranizare. Nu am vazut nicio alta ecranizare, cartea am citit-o demult, nu mai tin minte daca am si terminat-o. Oricum, articolul este bazat strict pe ceea ce transmite ACTUALUL film.
Filmul Chemarea strabunilor ne spune povestea cainelui Buck, un caine a carui viata domestica este data peste cap atunci cand un servitor al familiei la care statea il vinde. La cine ajunge succesiv Buck, ce treaba au cautatorii de aur in toata povestea asta, cum de reajunge in salbaticie si cum se termina intreaga sa aventura ramane sa descoperiti singuri.
