Imi este greu sa vorbesc despre noul Furios si iute X – Fast X, cel mai recent film al celebrei francize cinematografice. Nu am nimic sa-i reprosez, nici fracturile logice (din ce in ce mai multe, din ce in ce mai mari, dar in acelasi timp din ce in ce mai suculente, mai spectaculoase), nici macar durata de 140 de minute (care, pe cuvant de onoare, NU SE SIMTE!, nu-ti dai seama cand a trecut timpul).
Senzatia generala de la iesirea din sala de cinema este ca Furios si iute X – Fast X te-a naucit inca o data. Te-a pacalit sa vezi inca un film din serie, te-a mintit din nou aratandu-ti scene imposibile (mult mai mult si mult mai … „socante”), te-a plimbat un pic prin povestea, prin filmele trecute, ca sa-ti reaminteasca sa le revezi daca ai uitat multe detalii, insa te-a umplut de adrenalina, de energie pozitiva. Sunt oameni care au iesit din sala de cinema setati ca trebuie sa revada filmul, ca e prea putin.
Furios si iute X – Fast X reuseste, printr-o singura scena, foarte reusita, foarte intensa, foarte „eficienta”, sa-ti readuca aminte de la ce a pornit aceasta serie: de la curse de masini. Fanii infocati ai seriei isi doreau sa-l auda din nou pe Vin Diesel spunand „Let’s race!”.Continue reading Furios si iute X – Fast X
The Pod Generation este filmul care a deschis Festivalul Filmului European 2023 de la Bucuresti. Subiectul filmului este unul la moda: inteligenta artificial (AI in engleza) si modul in care ea ne-ar putea conduce pe viitor viata.
The Pod Generation se petrece undeva in viitor, foarte aproape de intrarea in secolul 22 (se spune la un moment dat ca „ne pregatim de secolul 22”). Nu ni se spune in mod precis anul, dar este candva in viitor. Inteligenta artificiala este parte integranta a vietii, chiar daca asta inseamna ca multe lucruri sunt … artificiale.
Nu va spun chiar tot ce este artificial in acest viitor, imi vine sa spun apocaliptic, dar de fapt nu este chiar asa, desi cumva nu as gresi complet daca as spune asta, insa va dau 3 exemple de lucruri artificiale, exemple relevante pentru povestea acestui film.Continue reading The Pod Generation – Festivalul Filmului European 2023
Jucaria noua ne spune povestea lui Sami, care traieste fericit intr-un cartier din suburbiile Parisului alaturi de sotia gravida si de cumnatul sau (fratele sotiei).
Dupa ce o da in bara cu o „inventie”, ibricul dublu, care poate umple in acelasi timp 2 cesti/cani de cafea, Sami este nevoit sa-si gaseasca un alt job. Acest nou loc de munca este de paznic la magazinul celui bogat om din Franta, Philippe Etienne. De ziua fiului sau Alexandre, afaceristul inaugureaza raionul de jucarii al propriului magazin, indeamnandu-si odrasla sa-si aleaga ce cadou doreste. Alexandre, dintre toate jucariile din magazin, il alege pe Sami.
10 zile fara mama 2 este continuarea filmului 10 zile fara mama. Primul film a intrat in cinematografele patriei in februarie 2020, adica fix inainte de pandemie. Este exact motivul pentru care nu imi mai amintesc nimic, dar absolut nimic din el.
As fi putut sa spun ca nu l-am vazut, ca sa cititi acest articol stiind ca este perspectiva unuia care analizeaza STRICT aceasta a doua parte, insa exista dovezi online ca am facut-o. Am fost la avanpremiera de presa a acelui film, am si poze de acolo. Dar, probabil din cauza pandemiei, nu am scris nimic pe blog. Sau poate n-am scris nimic pentru ca filmul a fost prea sec sa scriu ceva. Ori, evident, este posibil ca ambele sa fie adevarate.
Ideea este simpla: daca eu nu mai tin minte ABSOLUT NIMIC din prima parte, chiar si dupa ce am citit cateva sinopsisuri, inseamna ca filmul este COMPLET uitabil. Nici bun, nici prost, nici spumos, nici sec. Pur si simplu MEDIOCRU.
In aceasta a doua parte, 10 zile fara mama 2, il vedem pe „casnicul” Antoine cum trebuie sa se descurce cu cei 4 copii ai sai intr-o vacanta de ski dintr-o statiune de fite din Alpi. Exact cand sa se urce in tren, sotia lui Antoine este chemata de urgenta la un cabinet de avocatura pentru a se ocupa de un caz important. As zice ca este irelevant cazul, ca punctul central al filmului, focusul, este pe vacanta, dar de fapt este extrem de important, caci FEMEIA este personajul principal al filmului.Continue reading 10 zile fara mama 2
Renfield – Asistentul vampirului este cel mai recent film inspirat de personajul creat de Bram Stoker acum peste 100 de ani. Personal, am citit cartea Dracula ABIA in 2019 (la finalul anului), deci am ca reper originalul, am mers direct la sursa, ca sa zic asa.
Despre Renfield – Asistentul vampirului as putea spune multe lucruri, toate la fel de adevarate, la fel de valabile.
As putea, de pilda, sa ma iau de personajul Dracula interpretat de Nicholas Cage. Este cel mai slab Dracula din cate am vazut eu (ma rog, au aparut peste 50 de filme cu Dracula, nu le-am vazut pe toate). Slab conturat, ca personaj, dar si slab interpretat. Aceasta ar putea fi marea bila neagra a acestui film.
Dar Renfield – Asistentul vampirului are si o mare bila alba: interpretarea lui Nicholas Hault. Este un Renfield excelent, viu, plin de framantari, un personaj negativ care vrea sa devina pozitiv, care vrea sa iasa de sub vraja lui Dracula. Excelent creionat ca personaj, excelent interpretat. Evident, creionarea lui a fost facuta cu sacrificarea lui Dracula. Sacrificare ritualica, scenaristica, daca intelegeti ce vreau sa spun.Continue reading Renfield – Asistentul vampirului
Air este un film aparut in 2023, care ne spune povestea aparitiei brandului Air Jordan (by Nike). Povestea nu il are in prim-plan pe Michael Jordan si ascensiunea sa, ci este de fapt povestea echipei de marketing care a mizat totul pe cariera lui Michael Jordan.
De aici decurg toate defectele acestui film: desi se cheama Air si este despre BRANDUL Air Jordan, are prea putin baschet in el (si prea putin sport); este previzibil (stim din start ca brandul exista, drept urmare nu stam nicio secunda cu sufletul la gura ca s-ar putea intampla ceva); nu are o miza efectiva (daca o vor da in bara nu se va desfiinta firma Nike, ci pur si simplu s-ar inchide divizia de baschet, de „bascheti”, adica de incaltari pe care sa le folosesti STRICT pentru a juca baschet), importanta; este sec, parand a fi gandit de un economist.
Da, fix asta este problema filmului: pare a fi facut de un economist, nu de un artist. Regizorii si scenaristii sunt ori ar trebui sa fie artisti, insa aici ei au parut seci, incorsetati de cifre, parca au trasat linii drept, pline de colturi, nimic rotunjit, nimic poetic.Continue reading Air
Funny pages ar fi trebuit sa fie, dupa nume, o comedie autentica. Ceea ce este doar in mod oficial, doar pentru ca cineastii asta inteleg prin comedie. Trebuie sa aiba un final fericit si, daca ai noroc, ar trebui sa razi un pic pe parcurs.
Nu ma intelegeti gresit: Funny pages este un film bun, am vazut multe in el si am si ras de cateva ori. De mai multe ori decat m-as fi asteptat, dar de mult mai putine ori decat am pretentia de la o comedie. Poate-s eu prea pretentios cu comediile, cu notiunea in sine: aceste filme ar trebui sa ma faca sa rad. Daca reusesc sa faca si altceva, foarte bine, dar nu tin neaparat. Important este sa rad zgomotos la ele.
Funny pages este despre benzi desenate si despre pasionatii acestora. Fanaticii acestora. Pasionati nu inseamna doar cei care colectioneaza asa ceva, ci si cei care au talentul necesar de a crea asa ceva. Evident, nu poti crea ceva ce nu apreciezi, ce nu citesti, asa cum nu poti face filme daca iti place sa te uiti la filme. Intelegeti ideea.Continue reading Funny pages – American Independent Film Festival 2023
A thousand and One a fost, in ordine cronologica personala, PRIMUL film vazut la American Independent Film Festival 2023. Am revenit la Cinemateca Eforie (nu e deloc cinematograful meu preferat, insa are 2 mari calitati: publicul de-o calitate evident superioara si faptul ca nu are semnal, cel putin pe cele 2 retele mari) pentru un film care mie-mi suna a „O mie si una de nopti”. Nu citisem nimic despre film, voiam sa ma surprinda, insa titlul asta imi sugera.
Inez isi rapeste fiul din mainile statului, al sistemului de asistenta sociala, si fuge cu el la New York sa isi inceapa o viata noua. Spera sa nu fie prinsi ori macar sa reziste pana cand Terry implineste 18 ani. Cei 2 se au doar unul pe altul, iar secretul lor trebuie sa-l pastreze cu sfintenie.Continue reading A thousand and One – American Independent Film Festival 2023
I like movies este tipul de film pe care l-as recomanda oricarui cinefil inrait. E drept, multi cinefili ar putea intelege gresit mesajul, poate chiar pe dos.
Povestea din I like movies se petrece IN CANADA (veti vedea de ce este relevant acest aspect) este urmatoarea: un Lawrence Kweller este obsedat de filme. Nu pasionat, OBSEDAT. El are UN SINGUR prieten, cu care isi petrece serile de sambata, ati ghicit, uitandu-se la filme. Visul sau este sa fie admis la New York, la academia de film, dorind sa ajunga regizor.
Women talking este o ecranizare extrem de ciudata, de dubioasa, pe care criticii au apreciat-o si inca nu am gasit explicatiile in acest sens. Ma rog, ar exista una, cea politica, dar banuiesc ca exista ori ar trebui sa existe si altele.
Women talking ne spune povestea unei secte religioase (Menoniti) in care femeile nu sunt trimise la scoala, nu stiu sa scrie si sa citeasca, drept urmare ele traiesc ca acum 100-200 de ani. Nu au nicio sursa de informare, singurele informatii le luam … de la slujba.
Ele erau constant abuzate, violate, unele dintre ele ramanand insarcinate. Ceea ce vedem noi sunt discutiile (interminabile) dintre ele, discutii in urma carora urmau sa decida daca sa ramana acolo si sa lupte (impotriva abuzurilor, impotriva asupritorilor) ori sa plece.
Toate fricile lui Beau – Beau is afraid este cel mai nebunesc film al acestui an. Este tipul de film la care te poti uita de 10 ori si tot nu intelegi tot ce era de inteles. Nici macar nu stii daca l-ai inteles sau nu, daca ai plecat de la premisa corecta.
Toate fricile lui Beau este un film despre moarte, pentru ca totul pleaca de aici: Beau vrea sa-si viziteze mama, ceva il impiedica sa o faca, apoi el afla ca mama lui a murit. Deci in loc sa-si viziteze mama in viata, va trebui sa se duca la inmormantarea ei.
Teoretic, dar doar teoretic, vedem drumul initiatic al lui Beau, cu toate obstacolele, reale si imaginare, pe care le intalneste, pe care le infrunta (cu succes?). Asta teoretic.
Asadar, The Whale a ajuns, fara sa-mi dau seama cum, un film-emblema pentru fanaticii nutritiei. Vreo 3 persoane mi-au recomandat sa-l vad, iar o alta s-a laudat ca imediat dupa ce l-a vazut (acasa) s-a urcat pe bicicleta sa dea o tura, speriat fiind de ce a vazut. O alta persoana imi zicea ca dupa un astfel de film se teme sa mai manance anumite chestii nesanatoase.
Evident, eu la cele 140 de kilograme ale mele (ori peste, habar n-am cat!), ar trebui sa ma ingrijorez, ar trebui sa fiu socat si … sa fac ceva. Filmul The Whale acesta ar trebui sa traga un semnal de alarma in mine.
Nu voi spune ca sunt sanatos, nu voi indemna pe nimeni sa se ingrase. Dar nici fanatismul contrar nu cred ca e de laudat, eu unul nu-l voi promova.
Iar acest film, The Whale, NU este despre asta. Cine a inteles asta din The Whale dupa ce l-a vazut inseamna ca, la propriu, s-a uitat doar la poze.
Pe scurt, il avem pe Charlie, profesor de literatura engleza, care sufera de obezitate morbida. El este constient ca nu mai are mult de trait, asa ca-si doreste mai mult ca orice s-o revada pe fiica sa, pe care a parasit-o cand ea avea 8 ani (acum are 17). Din pacate, ca sa imi justific punctul de vedere, sa intelegeti argumentatia mea, trebuie sa spun mai multe. Unii ar putea considera usor spoiler ce voi spune.
Asadar, Charlie avea o sotie si o fiica atunci cand le-a parasit pentru un student. Un EL. Nu stiu daca e relevant pentru multi, mie mi se pare ca indirect e propaganda LGBT. Povestea ar fi fost la fel, IDENTICA, daca in loc de un el era o ea.
Din pacate, cel pentru care si-a parasit familia avea o mare problema: parasise o secta religioasa pentru care era misionar. Familia il reneaga (cu tatal sau in frunte), drept urmare el intra in depresie si se sinucide. Partea interesanta, pe care putini au observat-o (ori au refuzat s-o observe) este cea legata de modul in care se manifesta depresia: refuza sa manance.
Il vedem pe IMENSUL Charlie cum este ingrijit de sora fostului iubit (sora celui care s-a sinucis). De la ea aflam aceasta informatie: nu mai stiu cum sa-l fac sa manance. Continuarea, pe care ea n-o spune, dar care se subintelege, este urmatoarea: … iar pe tine nu stiu cum sa te fac sa nu mai mananci.
Atunci cand si-a parasit familia, lui Charlie i s-a interzis sa ia legatura cu fiica sa. Drept urmare, si fara familie, si fara persoana iubita, Charlie intra intr-o depresie puternica. Iar mancatul sau morbid este COMPULSIV. Asa cum, tot compulsiv, unii beau, altii fumeaza, altii se drogheaza. El se droga cu mancare, ca sa zic asa.
Nu va spun mai multe, trebuie sa vedeti filmul The Whale. Cu siguranta NU veti regreta. Insa ideea nu este sa nu mai mancati ori sa refuzati brusc sa mai mancati pizza ori cine stie ce mancare nesanatoasa. Ideea, de fapt, este sa fiti atenti la starea voastra psihica. Sa fiti ok cu voi insiva. Eventual sa nu va fie rusine sa apelati la un psiholog (despre acest aspect, despre meseria de psiholog, pregatesc un articol distinct).
Da, inteleg de ce a impresionat The Whale, inteleg de ce se discuta despre nutritie si sanatate. Dar din pacate, „focusul” este gresit. Un om s-a sinucis pentru ca nu manca, iar un altul s-a sinucis lent, treptat, mancand prea mult. Niciuna dintre extreme nu este de preferat, dar ambele au CAUZA COMUNA. La acea cauza trebuie sa ne uitam.
Asa cum ar trebui sa ne uitam si la aspectul religios, la partea cu MISIONARII.
Iar daca ma intrebati care este cel mai COMPLET personaj, cel pe care trebuie sa-l urmariti cu atentie, acesta nu este nicidecum Charlie, ci … FIICA LUI. Incercati s-o urmariti cu atentie si sa-i JUDECATI actiunile. ACOLO veti avea de furca, veti avea intrebari, veti fi pusi in diverse dileme. La Charlie lucrurile sunt destul de simple, omul are niste actiuni clare, cu scop precis, indiferent daca suntem sau nu de acord cu acesta. Fiica lui este, insa, cu totul si cu totul altceva. Va las voua placerea s-o descoperiti.
Si nu, nu voi intra in discutia legata de premii, de ce Oscaruri merita si pentru ce. Eu nu sunt critic, nu sunt atat de interesat de aspectele cinematografice. Povestea este cea care m-a interesat, iar The Whale are, credeti-ma, o poveste FABULOASA. Si asta e tot ce conteaza pentru mine!
1922 este titlul unui film gasit (din nou) intamplator pe Netflix. Exact ca Barkoviak. Anul aparitiei acestui film atat de necunoscut, de ignorat, este 2017. Pentru multi, 2017 este candva demult, asa ca filmele aparute in acel an sunt deja … filme vechi. Au trecut 6 ani totusi, intre care 2 sunt de pandemie si restrictii.
1922 este o nuvela de Stephen King, asa ca elementele fantastice si usor horror sunt un fel de obligatie profesionala. Fara ele n-am mai putea vorbi despre Stephen King. Ce-i drept, pare cea mai putin fantastica scriere a sa. Sau printre cele mai putin fantastice. Caci povestea poate fi vazuta si strict realist. Chiar s-ar putea petrece oricand.
Pe scurt de tot, il avem pe Willfred James, care este si naratorul acestui film. El recunoaste ca si-a ucis sotia, pe Arlette, cu ajutorul fiului sau Henry. Motivele au fost pur economice. Willfred detine 32 de hectare de Pamant, care au apartinut dintotdeauna familiei sale. Sotia sa detinea alte 40 de hectare invecinate. Din pacate, planurile lor de viitor nu coincideau: Arlette dorea sa se mute la oras si sa vanda totul unei mari companii, care urma sa faca acolo o ferma, in timp ce Willfred dorea sa ramana acolo si sa detina el in continuare terenul. Evident, dorea sa intre si in posesia terenului invecinat.Continue reading 1922 – Netflix
Lungmetrajul Caini si serialul Umbre sunt printre cele mai bune filme romanesti ale ultimilor ani. Nu sunt ultra comerciale precum Teambuilding ori Haita de actiune, insa nu sunt nici anticomerciale, de arta, parca ostentativ adresate doar criticilor, nu si publicului. BOSS, desi cu titlu comercial, se vrea a fi tot un fel de Caini amestecat cu Umbre.
Povestea din BOSS este complexa, totul plecand de la un jaf la care participa 4 persoane care abia se cunosc. Bogdan, personajul principal, este sofer de ambulanta. Din acel jaf el nu cunoaste decat o persoana, cea care l-a adus acolo. Ceva nu merge bine, caci ancheta politiei pare a fi manipulata. Desi au fost 4 participanti, politia are 3 suspecti. Drept urmare, incearca sa afle identitatea celorlalti participanti. Devine detectivul propriului jaf. Pe masura ce afla mai multe, problemele lui se inmultesc.
Evident ca va voi lasa pe voi sa descoperiti singuri finalul, tot timpul am urat spoilerele, asa ca in continuare va voi spune alte 7 lucruri importante, relevante, la care sa fiti atenti:Continue reading BOSS
Bartkowiak este un film gasit pur si simplu din greseala. O eroare pe care NU o regret, una deosebit de fericita.
Pe scurt, pentru ca in ultima vreme (care inseamna, de fapt, de vreo 2-3 ani) am citit foarte mult, filmele au cam fost neglijate. Cu precadere serialele. Ador sa merg la cinema, sa vad un film la o calitate maxima, alaturi de alte cateva zeci de cinefili (poate chiar sute, depinde de sala), insa in afara acestor filme, fie comerciale, de consum, fie de festival, am cam evitat sa vad filme. Cu serialele sunt extrem de in urma. Am o lista IMENSA de seriale pe care vreau sa le vad, lista care tot creste. Nu ca lista de carti pe care vreau sa le citesc nu ar fi si ea imensa.
Eh, in perioadele acestea lungi de lecturi am si momente in care-mi propun sa vad filme, in care am chef sa vad filme. Si deseori, visandu-ma la un festival, caut sa ma surprind singur. Nu ca Mister Bean care isi facea singur cadouri, ci pur si simplu luand un film despre care nu stiu nimic. Un film cumva verificat, caruia ii stiu, macar partial, genul, dar despre care sa nu stiu mare lucru.Continue reading Bartkowiak (2021) – Netflix
Adio Domnule Haffmann poate va este mai cunoscut ca spectacol de teatru, caci a fost pus in scena in 2021 la TNB. Despre spectacol am scris la vremea respectiva pe blogul de teatru. Am fost surprins sa gasesc un film omonim pe HBO MAX. Surprins placut, sa ne intelegem.
Este o poveste reala, a unui evreu nevoit sa-si vanda afacerea, un magazin de bijuterii, unicului angajat pe care-l avea, un francez extrem de priceput la lucratul bijuteriilor, dar destul de sarac. Totul se petrece intr-un Paris ocupat de nazisti.
Evreul, batranul Haffmann, isi trimite familia din Parisul ocupat de nazisti, hotarand ca el va pleca dupa cateva zile, dupa ce-si va pune ordine in afacere. Ii vinde afacerea angajatului sau, spunandu-i acestuia sa se mute la etaj cu sotia. Vanzarea trebuia sa fie credibila.Continue reading Adio Domnule Haffmann (HBO MAX)
L’ennemi – The enemy este PRIMUL film pe care l-am vazut pe noua platforma GRATUITA TV5MONDE. Pe scurt de tot, caci varianta lunga o voi scrie intr-un articol distinct: TV5MONDE are o platforma de streaming COMPLET GRATUITA. De ce, cum schimba asta piata streamingurilor (oare exista acest cuvant?) si cum ar trebui sa le urmam si noi exemplul voi scrie zilele urmatoare. Mai spun doar atat: MAJORITATEA filmelor (chiar daca NU toate) au subtitrare in limba romana. Trebuie DOAR sa iti faci cont. Nu platesti nimic.
Primul film, despre care nu stiam NIMIC (dar m-am asigurat ca este, macar vag, thriller ori politist), vazut aici a fost L’ennemi – The enemy.
Pe scurt: un politician belgian, un copil-minune al politicii, un viitor ministru, conform analistilor, se trezeste in camera de hotel cu sotia moarta. Pentru nimeni nu este clar cum a murit ea, daca a fost omorata (de cine?) ori daca s-a sinucis. Din pacate, nici macar politicianul nu pare a cunoaste foarte multe.Continue reading L’ennemi – The enemy – TV5MONDE
Clientul – The Client (1994) este ecranizarea cartii omonime scrise de John Grisham. Spun din start: pentru mine a fost printre cele mai slabe carti scrise de celebrul autor american. Nu este neaparat slaba in sine, ea este in continuare un thriller juridic bun, corect conceput, ci pur si simplu altele mi-au placut mai mult. Mult mai mult, ca sa zic asa.
Clientul – The Client (1994) ne spune povestea a doi copii care asista, fara sa vrea, la o sinucidere. Mark Sway este eroul acestui film, fiind fratele mai mare. El este cel „vinovat” de toate intamplarile, caci el nu doar ca a asistat la sinucidere, dar a si incercat s-o impiedice. Un avocat al MAFIEI incercase sa se sinucida, montand un furtun pe teava de esapament, astfel incat tot fumul sa intre in masina si sa-l asfixieze. Insa Mark se strecoara pe langa masina si scoate acel furtun. Dupa ce reuseste sa faca asta si a doua oara, este prins de avocat si bagat in forta in masina. Acolo afla un secret care i-ar putea aduce necazuri.
Fratele mai mic al lui Mark face o criza puternica, efectiv nu mai este capabil sa spuna nimic, asa ca este internat intr-o sectie de psihiatrie. Pe Mark il cauta acum atat politia, pentru a le dezvalui secretul, cat si MAFIA, care doreste sa-l reduca la tacere.Continue reading Clientul – The Client (1994) – HBO MAX
Spun din start: am vazut filmul Experimentul Pitesti de 3 ori. Prima oara a fost o vizionare privata, candva in pandemie, varianta aratata fiind una de lucru. Filmul a fost, inca de la acea varianta, o surpriza extrem de placuta. Ma rog, nu stiu daca PLACUT este un cuvant potrivit, caci n-are cum sa-ti PLACA sa vezi cum unii oameni chinuie alti oameni. Filmul este cu atat mai GROAZNIC cu cat stiu ca acele lucruri s-au intamplat in realitate. Cel putin pentru mine, care fac o distinctie clara intre fictiune si realitate.
A doua vizionare a fost pe data de 9 martie 2022. Tin minte data exacta din 2 motive: pe de-o parte, era ziua regretatului Ion Caramitru (evenimentul fiind unul dedicat memoriei acestuia, vizionarea avand loc in Sala Mare a TNB-ului, sala care ii si poarta numele), iar pe de alta parte 9 martie 2022 a fost, in Romania, PRIMA ZI FARA RESTRICTII. Prima zi de libertate. Prima zi in care am putut respira, prima zi in care nu m-am uitat in stanga si-n dreapta dupa politie ori dupa cine stie ce „vigilante” (ca sa nu zic turnatori) dornic sa faca dreptate.
A doua oara m-a surprins si mai mult. M-a surprins calitatea imaginii, m-a surprins cum arata un film care, altfel, a pornit cu buget 0. Evident, am trait altfel filmul intr-o sala PLINA. La fel de evident, pentru mine filmul va avea tot timpul un loc aparte in sufletul meu avand in vedere faptul ca a fost PRIMUL film vazut dupa ridicarea restrictiilor.Continue reading Experimentul Pitesti
Reteta pentru un film romanesc comercial de succes suna in felul urmator:
Se alege un subiect care sa intereseze cat mai multi oameni. Sunt excluse subiectele ultra-nisate, in special cele care vizeaza breasla actorilor si a regizorilor.
Se face casting pentru rolurile principale. Pentru rolurile secundare si episodice sunt puse vedete, cu sau fara legatura cu actoria.
Se face plasare de produse.
Imaginea si sunetult trebuie sa fie musai de calitate. Se renunta, deci, la ideea ca in cinematograful realist 2 oameni nu se inteleg intr-un club. Daca 2 protagonisti se afla in club, dupa ce se aude muzica foarte tare, se face un prim-plan cu ei, se aude muzica in surdina si cei 2 se aud tare, clar si cu dictie.
Se merge cu filmul in turneu chiar si dupa saptamani bune de la lansare. Treaba echipei de productie nu se termina dupa lansarea filmului cinema.
Pentru a profita de noile platforme, se face reclama filmului chiar si cand acesta iese din cinema, pentru ca e important si cati oameni il urmaresc pe Netflix (ori alta platforma).
Se face in ciuda regizorilor abonati la banii CNC si criticilor care sunt oripilati de succesul filmului.
Am vrut sa spun toate astea ieri, la cea mai recenta aparitie televizata a mea, la aceeasi emisiune Fresh Acces de la A7tv. Din pacate, nu am avut timp sa spun toate astea. Vedeti mai jos emisiunea (eu sunt primul invitat).Continue reading Reteta pentru un film romanesc comercial de succes
