Drive my car este ecranizarea povestirii omonime scrise de Haruki Murakami, povestire ce face parte din volumul Barbati fara femei (Men Without Women). Desi am citit mai multe carti de-ale lui Murakami, pe acesta nu am apucat s-o lecturez, drept urmare nu voi putea face comparatia carte-film.
Unica observatie este o intrebare: cum de o povestire scurta a fost ecranizata intr-un film de 3 ore? E ceva care nu se pupa aici, ceva care da eroare la mine.
Altfel, pana sa va vorbesc despre film, trebuie sa va spun 2 vorbe despre Murakami. Ca sa incep direct, voi afirma ca filmul m-a dus din start cu gandul la Murakami, desi pana sa ies din sala de cinema nu stiam ca este o ecranizare dupa Murakami. Sa ne intelegem: am citit doar 3 carti de-ale lui, lectura autorului japonez incepand-o cu ultima sa carte, Pur si simplu despre muzica.Continue reading Drive my car – Les Films de Cannes a Bucarest 2021
Feathers este unul dintre cele mai dubioase filme vazute vreodata, din orice unghi l-ai vedea. Daca l-as fi gasit intamplator pe net si l-as fi vazut, nu i-as fi dat mare importanta. Faptul ca acest film a fost apreciat de critici la Cannes ma face sa-l privesc dintr-o alta perspectiva. Ma face sa-l iau in serios, mai precis.
Pe scurt, avem o familie egipteana (se pare ca-n Egipt s-ar petrece actiunea, desi nu se precizeaza nicaieri asta) traditionala, unde tatal este capul familiei, singurul care aduce bani in casa, cel care tine intreaga familie. Toti 5 (2 soti si 3 copii) stau intr-o locuinta minuscula, insa nu-si refuza cateva mici bucurii.
Momentul care schimba radical viata familiei este ziua unuia dintre copii, cand tatal vrea sa-i faca o bucurie si cheama un magician. Acest magician are un numar cum probabil ati tot vazut: introduce un om intr-o cuie, de acolo urmand a scoate altceva, in acest caz o gaina. Doar ca aici vorbim despre o transformare pe bune, caci capul acelei familii, tatal, dispare complet, in locul sau aparand buclucasa gaina.Continue reading Feathers – Les Films de Cannes a Bucarest 2021
Ultimul duel (The Last Duel) este cel mai recent film al celebrului regizor Ridley Scott, film bazat pe fapte reale.
Ultimul duel consemnat oficial in Franta este cel intre fostii prieteni Jean de Carrouges (cavaler, om respectat pentru curajul de care dadea dovada pe campul de lupta) si Jacques Le Gris (un nobil normand, fost luptator, faimos pentru inteligenta si elocventa sa). Atunci cand Le Gris este acuzat de Marguerite, sotia lui Jean de Carrouges, de viol, singura rezolvare posibila ramane … duelul. Nu va zic deznodamantul lui, nu va zic intreg istoricul relatiei dintre cei 2 (fosti camarazi), toate acestea urmand sa le aflati singuri mergand la cinema.
Noul Dune, caruia eu i-am zis, pentru a-l distinge de precedentele ecranizari, Dune 2021, este cel mai asteptat film al anului … 2020. Da, este unul dintre multele filme care si-a amanat lansarea 1 an. Avand in vedere cartea ecranizata si fanii infocati ai acesteia, pelicula a fost asteptata realmente cu sufletul la gura.
Mentionez din start: nu am citit cartea, dar am de gand s-o fac. Motivele sunt multe, le voi detalia in articolul aferent de pe blogul de carte. Conform criticilor si altor prieteni care au citit cartea, aceasta ecranizare este cea mai fidela, respecta litera cartii in proportie de peste 90%. Un prieten cinefil, auzind procentul de fidelitate de 95% invocat pe multe site-uri de afara, mi-a spus: E periculos de mult! Un regizor care face asta este socant de lipsit de personalitate!Continue reading Dune 2021
Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage este cel mai nou film cu super-eroi intrat in cinematografele noastre. Din cauza restrictiilor pandemice nu va avea parte de un public prea numeros, cel putin in tara noastra, dar asta nu e in vreun fel vina lui. Personal, l-am vazut in sala Dolby Atmos din cadrul CineMax Veranda. Mentionez din start acest aspect pentru ca opinia mea imi este clar influentata de locatia in care l-am vazut.
Si tot ca introducere, tin sa precizez faptul ca nu sunt fan al filmelor cu super-eroi, nici Marvel, nici DC Comics, aceste pelicule fiind pentru mine bune numai pentru entertainment. In mod evident, din acest motiv nici nu citesc benzi desenate, drept urmare nu pot spune in ce masura filmele deraiaza de la benzile desenate pe care le ecranizeaza. In mod la fel de evident, nici nu ma deranjeaza sa aflu acest lucru.
Strict ca entertainment, Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage este un film excelent. Are efecte vizuale decente spre bune (unde lupta finala dintre cei doi simbioti, Venom si Carnage, exceleaza), are interpretari decente si bune, iar pe partea auditiva filmul este chiar la inaltime. Sunetul din sala Dolby Atmos in mod cert a accentuat aceasta senzatie (desi, sincer sa fiu, ma asteptam ca in anumite momente, de pilda in cele in care Frances Barrison / Shriek urla, sa se cutremure sala, lucru care, din pacate sau din fericire, nu s-a intamplat).Continue reading Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage
Spun din start: animatiile nu sunt specialitatea mea. Nu ca nu le pot savura, nu ca nu pot recunoaste o animatie bine facuta, insa exista in cazul lor foarte multe lucruri pe care o le ignor. Sunt o gramada de tehnici de animatie, de mod in care ele sunt construite, chestii la care evident ca nu sunt atent. Drept urmare, va invit sa cititi in continuare cateva IMPRESII despre animatia japoneza BELLE, vazuta de mine in cadrul Animest 2021 (a rulat in deschidere, la 18:30, dar a mai avut o proiectie in aceeasi zi, la acelasi cinema, de la 21:30; eu am vazut-o la a doua proiectie, caci a trebuit sa vad care-i treaba cu Uratul).
Avand in vedere cele de mai sus, este clar ca ma voi referi cu precadere la actiunea filmului, la morala lui, lasand analiza tehnicilor cinematografice in dauna celor care se pricep.
O avem, deci, pe Suzu, o adolescenta timida de 17 ani, care locuieste impreuna cu tatal sau, cu care are o relatie dificila. Mama ei a murit in urma cu mai multi ani, incercand sa salveze viata unui copil, de atunci Suzu inchizandu-se aproape complet in ea. Continue reading Belle – Animest 2021
Nu întreba ce poate face țara pentru tine ci întreabă ce poți face tu pentru ea este o vorbă făcută celebra de JFK, însă ea îi aparține, de fapt, unui mare gânditor libanez, Khalil Gibran. Mi se pare o vorbă extrem de înțeleaptă, care poate fi extinsă la orice domeniu și care, paradoxal, poate fi citită și invers.
Nu întreba ce poate face țara pentru tine ci întreabă ce poți face tu pentru ea se referă, în înțelesul ei propriu, la ce faci tu pentru țară, pentru semenii tăi. Nu e musai să donezi bani la săraci și să ajuți o bătrânică să treacă strada, căci tu poți fi efectiv util prin activitatea de zi cu zi. Dacă întreprinzi o activitate aducătoare de profit, cu siguranță plătești taxe și impozite la stat. Statul se bazează și pe contribuția ta. Nefăcând nimic rău, nici penal, nimic ilegal, faci bine. În înțelesul său figurat poate însemna multe lucruri.
James Bond: Nu e vreme de murit este cel mai nou film avandu-l ca protagonist pe agentul preferat al reginei. Este filmul numarul 25 din serie si al V-lea in care Daniel Craig il interpreteaza pe James Bond.
Actiunea filmului se desfasoara la 5 ani dupa Spectre. James Bond este retras si isi petrece o frumoasa vacanta alaturi de prietena lui. Desi nu mai avea treaba cu spionajul, reflexul de a se uita peste umar ii ramasese, acest reflex reusind (ca de obicei) sa-i salveze viata. Vacanta ii este intrerupta, prietenul sau din CIA Felix Leiter apeleaza la el pentru o misiune aparent simpla, extragerea unui om de stiinta. Misiunea devine brusc foarte complicata si foarte importanta, caci James Bond trebuie acum sa distruga un laborator care producea o arma de distrugere in masa. Nu va zic mai multe, nu va zic cum se termina totul, va spun doar ca acesta este ultimul film in care Daniel Craig este James Bond, insa nu este deloc ultimul film al seriei.
Dirijorul tacerilor ne spune povestea unui imobil, a unei case ridicate in perioada interbelica, a carei poveste se continua pana in prezentul zbuciumat plin de rechini imobiliari, avocati ticalosi si politicieni influenti.
In prezent, in acest imobil locuiesc 3 familii: un afacerist deloc cinstit impreuna cu sotia sa casnica si copilul lor; un alt cuplu format dintr-un arhitect si o psiholoaga si un al treilea cuplu de pensionari, el fiind fiul inginerului constructor care a ridicat imobilul.
Nu va zic fiecare ce rol are in poveste, nu va spun care este povestea imobilului si nici cum se termina totul, insa si daca v-as spune tot ar avea farmec sa vedeti acest film. Caci filmul este in sine o poezie, una extrem de melodioasa (muzica curge perfect) si extrem de estetica (superb din punct de vedere vizual), una pe care trebuie s-o savurezi, pe care nu ai voie s-o ratezi. Altfel spus, suspansul e doar un mic ingredient, un condiment, nicidecum cel principal, al acestui film.
Despre celelalte aspecte strict cinematografice ar mai fi multe de spus. Eu voi incerca sa va vorbesc despre 3 dintre ele, pe scurt.Continue reading Dirijorul tacerilor
Casa cu papusi este un film care a rulat prima data la TIFF 2020, fiind un documentar despre … batranete si despre relatia dintre generatii.
Casa cu papusi este o incursiune intr-o lume speciala: vacanta anuala a unor doamne in varsta de peste 70 de ani. Nu va spun cine sunt, nu va spun povestile lor, nu va spun relatia lor de rudenie cu regizorul Tudor Platon, asta va trebui sa aflati singuri. Va spun doar ca Tudor Platon a semnat imaginea pentru mai multe filme de scurtmetraj si de lungmetraj, cele mai cunoscute fiind Scurtmetrajul de Oscar Cadoul de Craciun si lungmetrajul Sa nu ucizi. Un director de imagine foarte bun decide sa isi faca un documentar propriu, in care si apara. Deja suna altfel premisa acestui film, nu?
Casa cu papusi este filmat intr-un stil foarte sincer: protagonistelor li se cere sa fie naturale, fara sa li se spuna efectiv cand sunt filmate. Uneori chiar sunt mintite ca filmarea s-a oprit, desi ea continua. Oricum, nefiind actrite, ele nu s-ar fi putut preface, nu ar fi putut juca alt rol. Practic, tot greul cadea pe umerii regizorului, care trebuia sa selecteze cele mai bune scene si cadre, montajul fiind cheia acestui film.
Casa de papusi este un film necesar, care trebuie vazut de cat mai multi ani, de absolut toata familia, drept urmare nu voi intra in prea multe detalii. Va las pe voi sa le descoperiti pe protagoniste, sa le descoperiti povestile lor de viata. Eu va voi povesti o experienta personala care, cumva, m-a marcat, mi-a marcat modul de a vedea varstele.Continue reading Casa cu papusi
Zapada ceai si dragoste este cel mai nou hit cinematografic romanesc, hit care ne aminteste de celebrul Miami Bici. Cele 2 filme sunt comparabile, iar cuvantul HIT este potrivit in context avand in vedere prezenta celebrului Liviu Varciu.
Avem 3 prieteni, pe numele lor Zapada Ceai si Dragoste, ma rog, irelevant cat de prieteni erau de fapt, care ajung sa fie inchisi in aceeasi celula. Ei evadeaza cu ajutorul unui mare interlop, care reuseste sa obtina o bautura care te teleporta vreo 20 de metri. Din pacate, nu ni se spune exact ce era cu aceasta bautura, cum functiona exact (este o explicatie pe jumatate amuzanta, din pacate SINGURA), cum a fost descoperita, insa filmul NU este SF, drept urmare nu ar trebui sa avem pretentii in acest sens. Cu toate astea, este mai SF decat 90% dintre filmele romanesti. Continue reading Zapada Ceai si dragoste
Romania Salbatica este cel mai celebru film pe care-l ratasem la TIFF 2021. Dar, cum de felul meu sunt optimist, pot spune ca aceasta ratare a functionat in favoarea mea, caci in loc sa-l vad in aer liber, la o calitate (doar) buna, l-am vazut intr-o sala de cinema de mall, la o calitate excelenta. Si, credeti-ma, este un film care MERITA vazut la cea mai buna calitate posibila.
Super-Blog 2021 este o competitie intre bloguri care incepe la 1 octombrie si dureaza aproximativ 2 luni. De obicei termenul final de inscriere a articolelor este 30 noiembrie, adica imediat dupa ziua mea, drept urmare aproape de fiecare data ultimul articol este scris mahmur fiind. Pe cale de consecinta, ultimul articol mi-a adus premii in majoritatea ultimelor editii.
Lectii de persana este, in ciuda titlului, un (nou) film despre Holocaust. Un tanar evreu pretinde ca este persan, drept urmare comandantul il ia sub aripa sa, punandu-l sa-l invete limba persana. Din pacate, evreul nu stie aceasta limba, drept urmare este nevoit sa improvizeze, sa inventeze o limba, sa inventeze niste cuvinte care nu inseamna, de fapt, nimic. Partea dificila era, insa, alta: el trebuia sa si memoreze cuvintele respective, sa nu faca greseala sa uite un cuvant. Ori sa-l repete, sa spuna ca acela inseamna altceva.
Lectii de persana este un film despre curaj, despre perseverenta, despre nebunie, despre disperare, despre ce este dispus un om sa faca pentru a-si salva pielea. Nu va zic ce artificii a folosit omul pentru a-l invata pe neamt persana, nu va zic nici la ce-i trebuia acestuia din urma persana, insa pot sa va spun, sa va dezvalui, ca filmul are happy-end. Ma rog, cat happy-end poate avea un film despre Holocaust, film pe parcursul caruia mor oricum cateva mii de oameni, fie sub ochii nostri, fie vorbindu-se despre acele masacre.
Pentru filmul Lectii de persana a lucrat un profesor de lingvistica, un om care a creat la propriu, de la zero, o limba noua. Ma rog, filmul este bazat pe fapte reale, asa ca nu stiu exact ce a facut efectiv acel om in lagar. Cert este ca pe baza acestei minciuni a reusit sa supravietuiasca.Continue reading Lectii de persana – Central European Film Festival Timisoara 2021 & TIFF 2021
Mere (Apples/Mila) a fost primul film vazut la Central European Film Festival Timisoara 2021, in Aula Magna Universitatii de Vest din Timisoara. Pe blog articolele au aparut in ordine inversa, am preferat sa scriu intai despre Succes de public, filmul vazut seara, in aer liber.
Filmul acesta, Mere, mi se pare perfect pentru vremurile actuale. Pune o tona de intrebari, nu ofera raspunsuri, insa te face sa constientizezi faptul ca desele interogatii filosofice legate de ce ar fi bine sa faci, cum e ideal sa actionezi, sunt utile. Adica vremurile pe care le traim acum au fost anticipate indirect de multi, insa din pacate nu a stiut nimeni sa gaseasca si raspunsurile.
Pe scurt de tot, avem parte tot de o pandemie, insa aici unicul efect este amnezia totala: oamenii nu isi mai aminteau nimic. Practic, o luau de la zero (o mare resetare, ar zice unii). Exista o clinica, nu e clar daca de stat sau privata, nu e clar finantata de cine, care ajuta oamenii sa-si construiasca o identitate noua. Una dintre modalitati este sa pozezi cam tot ce faci, bine sau rau. Sa iti construiesti o identitate prin poze.Continue reading Mere (Apples/Mila) – Central European Film Festival Timisoara 2021
Succes de public (Un Triomphe/The big hit), v-am dat toate cele 3 titluri sub care-l puteti gasi, este filmul care pentru mine face legatura, este liantul, intre 3 festivaluri de film: TIFF 2021, Central European Film Festival Timisoara 2021 si Fest-FDR 2021. Pe de-o parte, cu acest film trebuia sa inchei TIFF-ul, insa prognoza nefavorabila m-a facut sa ma razgandesc, caci urma sa-l vad in aer liber. Pe de alta parte, eu sunt in Timisoara pentru un festival de teatru, Fest-FDR 2021, drept urmare, asa cum ar zice corporatistii, sunt in theatre mood. Din acest motiv, un film despre teatru, despre punerea in scena a unei piese de teatru CU PUSCARIASI, este alegerea perfecta. Iar filmul a fost vazut in aer liber, in cadrul Central European Film Festival Timisoara 2021. Deci, ca sa zic asa, 3 in 1.
Acum, despre Succes de public voi vorbi strict din perspectiva povestii. Nu voi zice nimic despre interpretari (mi-au placut toate), nici despre regie, nici despre alte aspecte pur cinematografice. Asadar, un actor aflat intr-un con de umbra este invitat sa organizeze un atelier de teatru intr-o inchisoare. Dupa ce monteaza niste fabule teatrale, niste sketch-uri, ceva extrem de usor, hotaraste sa faca pasul cel mare: sa monteze o piesa de teatru extrem de dificila, Asteptandu-l pe Godot. Din punctul sau de vedere, textul pare perfect pentru detinuti, pentru niste oameni obisnuiti cu asteptarea.Continue reading Succes de public (Un Triomphe/The big hit) – Central European Film Festival Timisoara 2021 & TIFF 2021
Animest Timisoara 2021 este la prima editie si are o poveste interesanta. Simt nevoia sa v-o spun si sa va impartasesc si voua programul acestei editii. Va zic imediat si de ce.
Asadar, Animest Timisoara 2021 a luat fiinta pentru ca anul trecut, cand Animest 2020 a avut loc exclusiv online, in topul accesarilor s-a aflat Timisoara. Nu stiu exact topul, insa este cert ca timisorenii sunt mari iubitori de festivaluri si sunt invidiosi pe clujeni pentru frumosul TIFF ce are loc acolo.
Partea si mai interesanta este alta: Animest Timisoara 2021 se suprapune cu alte 2 festivaluri importante din Timisoara: cu Festivalul de Teatru Fest-FDR 2021, ce are loc intre 28 august si 5 septembrie 2021 (unde blogul meu de teatru, LaTeatru.eu, este partener media) si cu Central European Film Festival Timisoara 2021, ce are loc in perioada 1-5 septembrie 2021. Nu stiu de ce s-a dorit suprapunerea celor 3 evenimente, insa pot spune ca celelalte 2 evenimente s-au suprapus si anul trecut. Nu cred, deci, ca este o coincidenta. Nu stiu, insa, cum sta treaba cu Animestul. Continue reading Animest Timisoara 2021 (Editia 1) – 3-4 septembrie 2021
Cacealmaua (The Sting) este unul dintre cele mai plăcute filme din toată istoria Oscarului – și asta, cred, îl plasează în cea mai valoroasă tradiție cinematografică americană dintre toate. În primul rând, The Sting este pur și simplu un film extraordinar. Desigur, nu a fost primul din categoria filmelor cu furturi întortocheate, care au constituit un gen popular pe parcursul anilor 1960 – dar trebuie să fi fost cea mai complicată provocare mentală care a ajuns vreodată să obțină titlul de blockbuster și un premiu major. Prin această reușită s-a respins din start ideea că filmele populare trebuie să fie stupide; poate este doar o particularitate a genului de filme cu scamatorii și escapade, dar The Sting este la fel de alambicat precum o ecuație diferențială. Structura sa narativă din două părți – mai întâi jocul de cărți din tren, în care Henry Gondorff (Paul Newman) îl învinge pe Doyle Lonnegan (Robert Shaw) și apoi teatralizarea perfectă de la pariuri, încheiată cu realizarea conexiunii puternice dintre Hooker (Robert Redford) și Gondorff, care urmează modelul momeală și comutare.Continue reading Cacealmaua (The Sting) – 1973
Incep acest articol despre filmul romanesc Dupa 40 de zile in mod atipic, dorind a sublinia un lucru care mie mi se pare fundamental: daca de obicei traducerea titlului este deficitara, uneori absurda (pentru ca in multe cazuri titlul este efectiv intraductibil), de aceasta data traducerea, titlul englezesc, international, este mult mai bun si mai sugestiv. Este exact ce a vrut sa spuna autorul cu titlul romanesc, fara ca multi cinefili sa se prinda (in mod cert dupa ce vezi filmul iti dai seama, insa daca vezi doar acest titlu, fara sa citesti altceva despre film, sansele sa te prinzi despre ce-i vorba sunt minime).
Dupa 40 de zile ne arata viata a doi prieteni de-o viata, ce au o gandire diametral opusa: Emil este analiticul, lucidul, calculatul, cel care refuza explicatiile mistice si care, din aceasta cauza, reuseste sa incalce cam toate regulile nescrise din sat, in timp ce Titi este misticul. Sotia lui Emil, Smaranda, tocmai a murit si i s-a facut parastasul de 40 de zile.
Pentru cine nu stie, in credinta populara romaneasca parastasul acesta, de 40 de zile, este cel mai important. Se spune ca intre moartea persoanei si parastasul de 40 de zile sufletul decedatului bantuie, nu-si gaseste locul. Parastasul acesta ii stabileste locul in lumea de dincolo. Sufletele care bantuie, fantomele, sunt cele carora nu li s-a facut ori nu li s-a facut corect acest parastas.Continue reading Dupa 40 de zile (No rest for the old lady) – TIFF 2021
