Emil Călinescu (Cinemil.ro): Salutare tuturor și bine v-am regăsit la un nou interviu marca Cinemil.ro. Ca de obicei, primul lucru pe care-l fac este să îmi rog invitatul să se prezinte.
Cătălin Olaru: Sunt Cătălin Olaru, critic de film cam de multișor, selecționer de festival de film din 2016, director artistic al Festivalului Filmului European din 2022.
Ne poti spune vorbi un pic despre Festivalul Filmului European la modul general? Cu ce se diferentiaza acest festival de altele in peisajul festivalier autohton? Ce aduce el nou? Si de ce ar trebui sa mearga oamenii la cinema sa vada filmele din program?
Festivalul Filmului European e un festival non-competițional de film arthouse. Dacă ar fi să fac o comparație cu alte evenimente similare, e ca Les films de Cannes à Bucarest, dacă Les films de Cannes à Bucarest ar avea în program doar 1-2 filme de la Cannes. Sau ca TIFF, dar fără competiții, fără evenimente social, cu un singur eveniment conex și cu singur invitat (deci până la urmă, mai că nu e ca TIFF deloc).Continue reading Interviu Cătălin Olaru: un cinefil american care n-a văzut niciun film european nu e un cinefil
Planeta maimutelor: Noul regat – Kingdom of the Planet of the Apes este teoretic al IV-lea film al seriei. Practic, vorbim de reboot-ul seriei, de ceea ce a inceput in 2011 cu Rise of the Planet of the Apes (tradus la noi Planeta maimutelor: Invazia).
Toata aceasta serie, toate seriile mai precis, au ca punct de plecare o carte, Planeta maimutelor, scrisa de un romancier francez in anii 60 (Pierre Boulle in 1963). Cartea la noi se gaseste doar prin anticariate. Editura Humanitas, unde inteleg ca a aparut in 2001 (desi par a se gasi si editii mai vechi, aparute probabil in perioada comunista). Puteti incerca, daca doriti neaparat, sa comandati editia in limba engleza. Cea mai buna editie pare a fi cea cu coperta de piele ecologica, aparuta in 2010 la Editura Adevarul.
Pentru cine nu stie, premisa este ca un virus a dat peste cap intregul glob pamantesc: pe maimute le-a facut mai inteligente, le-a facut vorbitoare, iar pe oameni i-a facut mai putin inteligenti, majoritatea dintre ei, dar nu toti, nemaiputand vorbi. Asa ca planeta ar trebui condusa de cei mai destepti, nu? Cum s-a ajuns aici si ce este cu acel virus (de fapt, un experiment medical esuat testat initial pe maimute, care la oameni a avut efectul contrar) stim din filmele anterioare. Insa acestea sunt irelevante acum, ele sunt istorie la propriu.Continue reading Planeta maimutelor: Noul regat – Kingdom of the Planet of the Apes
Nu in ultimul rand, lucru pe care deja l-am spus indirect mai sus, din pacate voi rata aproape in intregime festivalul de anul acesta. Insa pe voi va invit sa mergeti sa vedeti filmele de mai jos. Toate imi fac cu ochiul, chiar si scurtmetrajele. De fapt, mai ales ele.
Seinfeld si cenzura comediei pare un titlu poetic ori dramaturgic. Nu este deloc asa, sau putem afirma asta doar daca plecam de la premisa ca vremurile pe care le traim sunt o gluma proasta. O sa incerc sa explic si sa demonstrez de ce nu se mai fac comedii bune de ani de zile.
Primul lucru pe care-l spun este unul banal, dar pe care putini il inteleg: libertatea de exprimare poate fi doar absoluta. Acel „dar” pe care-l punem dupa libertatea de exprimare este de fapt cenzura. Sa spunem lucrurilor pe nume.
Contrar asteptarilor unora, Buzz House: The Movie nu este un film american ori britanic, ci este o comedie autohtona ce-l are in prim-plan pe celebrul vlogger roman Selly. Da, filmul urmeaza o reteta (de fapt MAI MULTE) retete americane, este evident, nici macar nu se ascunde, insa totul este autohton.
De fapt, Buzz House: The Movie imbina mai multe lucruri, toate inspirate din afara. Insa acestea par a se omogeniza intr-un tot unitar coerent, cu sens, chiar daca unii il judeca altfel, ca pe un film normal. In continuare va voi spune principalele doua lucruri inspirate de afara, din SUA, pe restul va trebui sa le descoperiti singuri.
Primul lucru care trebuie stiut: Buzz House este un serial online, care a rulat pe canalul de YouTube al lui Selly. Reteta este aici una usor adaptata: multe seriale DE TELEVIZIUNE au continuat cu un lungmetraj ce a rulat in cinematografe. Cum YouTube este de ceva ani, chiar multi, noua televiziune, ceea ce a facut Selly acum nu este in niciun fel de mirare. Dimpotriva. O reteta clasica adaptata timpurilor moderne. Pentru cine nu stie, mai jos aveti PRIMUL episod din Buzz House.Continue reading Buzz House: The Movie
Spun din start: The Fall Guy NU se traduce Cascadorul, asa cum au tradus ai nostri, ci se traduce „Calul de bataie”, „tapul ispasitor”. Cascadorul ar fi „Stunter” sau „The Stunt Man”. E drept, The Fall Guy te duce cu gandul SI la cascadorii, la omul care cade, asa ca traducerea nu este nicidecum gresita. Este pur si simplu o sintagma imposibil de tradus cu exactitate.
Legat de traducerea The Stunt Man, chiar exista un astfel de film, aparut in 1980, tradus tot Cascadorul. Pe site-uri gen Cinemagia, daca veti cauta Cascadorul, este posibil sa dati mai intai de acel film. Recunosc ca nu l-am vazut, insa sinopsisul pare interesant, are referinte bune, asa ca-l pun pe lista. O lista mare si interminabila de filme pe care imi propun sa le vad.
Deci subiectul nu este nou. Evident, nici ideea de a face filme despre filme, „movies about movies”, nici ideea de a face referiri la diverse filme, fie serios, fie ironizandu-le subtil nu reprezinta ceva original.
Ryan Gosling este Cascadorul Colt Seavers (dupa ce a fost Ken in Barbie – dubioasa secventialitate!), dublura unui actor foarte celebru, dar extrem de … dubios. Sufera un accident care-l scoate din breasla, ajungand sa aiba o slujba banala. Este rechemat pe platourile de filmare pentru ca iubirea vietii lui a ajuns regizoare si are nevoie de el. Sau asta i se spune lui la telefon.Continue reading Cascadorul – The Fall Guy
Nasty este unul dintre filmele pe care le-am asteptat cel mai mult la TIFF 2023. Din pacate, nu a fost gata la timp, asa ca anul trecut la frumosul festival a fost proiectat filmul Libertate. Nu zic, mi-a placut si acela, l-am vazut de 2 ori, insa Nasty are ceva aparte.
Filmul Nasty este despre fabuloasa cariera a lui Ilie Nastase, insa perspectiva din care ne este prezentata il face interesant pentru toate categoriile de public. Ca varsta, se adreseaza deopotriva celor tineri si celor batrani: cei tineri vor vedea ceea ce au trait LIVE parintii si bunicii lor, regretand ca n-au fost si ei contemporani cu TENISMENUL Ilie Nastase; cei batrani vor vedea ceea ce regimul comunist din acea vreme, unul inchis, deloc transparent, nu le-a permis sa vada, caci Ilie Nastase a fost printre altele definitoriu pentru ideea de OM LIBER. Contravenea flagrant ideologiei comuniste, insa facea o buna reclama tarii si implicit regimului aflat la conducere.
Totodata, filmul Nasty se adreseaza deopotriva celor care sunt deja pasionati de tenis, care se uita la tenis si care vor afla cum s-a ajuns la multe dintre acele reguli, care vor vedea un tenis romantic, mai liber, mai uman, mai haotic; cei care nu sunt pasionati de tenis vor ignora partea sportiva si se vor concentra pe OMUL Ilie Nastase, il vor judeca din punct de vedere uman. Continue reading Nasty
Regatul lui Iuda – Kingdom of Judas este un film romanesc atipic: desi echipa de productie este romaneasca, filmul este vorbit in intregime in limba engleza.
Din pacate, de aici vine marea problema a filmului, caci engleza ce se aude in film este una de balta. Este o engleza pentru care multi elevi de scoala generala ar fi fost certati de catre profesorii lor de limba engleza. Ca sa nu zic mai mult.
Aceasta limba engleza dezamagitoare ma face sa ma intreb de ce nu au facut filmul in romaneste. Oare spectatorii straini, englezi, americani ori din alte tari, chiar isi doresc sa auda o astfel de limba? Da, se intelege, deci nu vor fi probleme de transmitere a mesajului. Continue reading Regatul lui Iuda – Kingdom of Judas
Back to Black: Povestea lui Amy Winehouse este noul biopic ce urmeaza sa intre in cinematografele romanesti incepand cu data de 12 aprilie 2024.
Spre deosebire de alte biopicuri, unde stiam macar vag povestea protagonistului (si la Bohemian Rhapsody, si la Oppenheimer), in cazul lui Amy Winehouse nu stiam aproape nimic. Ii stiam cateva cantece si stiam ca a murit la 27 de ani (este un club celebru, al celor care au murit la aceasta varsta, o companie selecta nedorita).
Un an dificil este un film simpatic, care scoate in evidenta cateva probleme sociale si politice cu care ne confruntam in zilele noastre. Imi vine sa spun in FRANTA zilelor noastre, insa de fapt aceleasi probleme se regasesc aproape peste tot. Chiar si in Romania.
Problema principala abordata de filmul Un an dificil este consumerismul, problema pe care o vedem prin prisma a doua extreme: pe de-o parte, ii avem pe Albert si pe Bruno, doi consumeristi tipici, care ajung aproape la sapa de lemn din cauza cumparaturilor compulsive, dar avem si activistii anti-consumeristi, activisti care prin actiunile lor deseori radicale vor sa atraga atentia asupra problemelor societatii.Continue reading Un an dificil – Une année difficile
Baietii buni ajung in Rai este un film romanesc atipic, care ne vorbeste despre … purgatoriu. Este atipic din multe puncte de vedere, inclusiv subiectul este atipic.
Pe scurt de tot, catolicii cred ca ar fi un loc, Purgatoriul, unde pacatele mai mici ar putea fi ispasite printr-un foc purificator. Focul acesta ar fi diferit de flacarile iadului, este rezervat celor care se pot indrepta si pot ajunge apoi in Rai.
Problema, cu sau fara ghilimele, este ca Biserica Ortodoxa nu recunoaste existenta purgatoriului. Si aici este de fapt prima problema a acestui subiect: nu este unul specific culturii autohtone. Fix din acest motiv n-a mai fost intalnit in cinematografia noastra.
Ma rog, ceea ce vedem in pelicula Baietii buni ajung in Rai este un purgatoriu atipic. Dan, personajul principal, ajunge imediat dupa moarte pe o plaja izolata, unde poate sta singur cu gandurile sale. Acolo este dus de Sfantul Petru cu masina, sau ma rog, poate un angajat al Sfantului Petru. Tot acolo o gaseste pe Laura, fosta sa mare iubire, pe care si acum regreta ca a parasit-o.Continue reading Baietii buni ajung in Rai
Fantomele trecutului – Sleeping Dogs este ecranizarea romanului Cartea Oglinzilor, scris de autorul autohton Eugen Ovidiu Chirovici. O carte excelenta, care m-a dat pe spate, a fost ecranizata intr-un film doar decent. S-a pierdut ideea de baza a cartii, s-a pierdut „piesa de rezistenta”. Dar pana sa va vorbesc despre acest aspect, vreau sa mai subliniez un lucru.
Cineva imi spunea mai demult ca literatura noastra contemporana sufera din cauza faptului ca teatrul, respectiv cinematografia autohtona nu o baga in seama.
Multe filme sufera de scenarii stangace, trase de par, insa niciun regizor nu se orienteaza catre literatura, adica spre un loc unde ar putea gasi povesti consistente, bine scrise.
Sa ne intelegem: avem si carti bune, profunde, care ar putea deveni filme de festival, dar si carti ultra-comerciale, repudiate de critici. De toate pentru toti.Continue reading Fantomele trecutului – Sleeping Dogs
Filmul 2020 este o pelicula greu de incadrat intr-un gen anume. Teoretic este comedie, dar vireaza foarte mult spre drama. Descrierea de pe site-ul Cinefan mi se pare cea mai buna caracterizare: „la granita dintre comedie neagra si tragicomedie cu accente burlesti si chiar suprarealiste”. Nu am gasit o alta mai potrivita, asa ca raman la cea a colegului Emanuel Lazarescu.
Filmul 2020 ne spune povestea fratilor Max si Gelu, care se intorc din Italia in satul lor natal exact la inceputul pandemiei. Se tem ca vor ramane blocati acolo, dar nu vor sa recunoasca faptul ca le e teama de virus. Le e rusine cu asta. Asa ca hotarasc sa se imunizeze cu orice pret.
Nu va spun ce fac in satul lor natal si de cine dau pe acolo, dar trebuie sa va avertizez ca veti avea „pachetul complet”: pseudo-mafioti italieni, o doctorita vraci cu ale sale tratamente alternative, corona-negationisti, conspiratii de tot felul, fake news-uri luate de bune, vecini binevoitori si multe altele. Continue reading Filmul 2020 este o surpriza placuta!
Kung Fu Panda 4 este un film foarte bun, care continua aventurile simpaticelui personaj PO. Problema acestui film este ca a fost scapat in ceaunul cu invataturi ZEN, ca-si propune prea mult sa ne invete ceva, ignorand partea importanta a celorlalte animatii: entertainmentul.
Kung Fu Panda 4 este o animatie bine construita, care nu dezamageste nici vizual, nici auditiv. Are acelasi vibe pozitiv cu care ne-a obisnuit, are acelasi umor bine dozat, totul pare la fel. Mai putin dorinta mult prea mare a producatorilor de a ne invata ceva.
Pe scurt de tot, Po este acum chemat de destin sa se odihneasca. El trebuie sa devina liderul spiritual din Valea Pacii, ceea ce inseamna ca … trebuie sa-si gaseasca inlocuitor. Acest lucru a generat multiple probleme, caci pe de-o parte Po nu stie nimic despre conducerea spirituala, iar pe de alta parte nici nu vrea sa renunte la statutul de Razboinicul Dragon.Continue reading Kung Fu Panda 4 este un film mult prea ZEN!
Comandantul – Comandante este un film de razboi excelent, care reuseste sa ne arate latura umana a unor oameni altfel neinfricati. Suntem in 1940, pe un vas italian. Este initial submarin, dar apoi ramane la suprafata. La un moment dat, vasul este atacat de un vas belgian. Oficial, Belgia nu era in razboi cu Italia si Germania, insa in acel moment acel vas urma sa transporte echipament militar catre Marea Britanie. Catre dusman. Dupa ce scufunda vasul, Comandantul Salvatore Todaro ia o decizie ciudata: hotaraste sa salveze echipajul vasului belgian, riscand in acest fel vietile propriului echipaj.
Pentru Salvatore Todaro, legea marii a fost mai presus de legea razboiului. Marea are legi proprii, legi superioare legilor razboiului.
Nu va spun cum se termina totul, ramane sa descoperiti singuri, insa va marturisesc ca acest film m-a impresionat mai mult decat 90% dintre filmele „clasice” de razboi. Ca sa intelegeti gandirea mea, pentru mine razboiul este ceva absurd, ceva inuman, ceva ce nu ar trebui sa existe. Inteleg logica sa politica si geopolitica, inteleg cum cinicul razboi a rezolvat multe probleme, cu sau fara ghilimele, insa cu toate astea nu pot fi de acord cu el. Nu pot empatiza cu el. Nu ma pot identifica cu el.Continue reading Comandantul – Comandante – Visuali Italiane 2024
Eu capitan – Io capitano ne spune povestea lui Seydou si Moussa, doi tineri din Dakar (capitala Senegalului) care pleaca in aventura vietii lor: vor sa ajunga in Europa pentru a munci si a obtine bani. Ei nu au un plan foarte bine pus la punct, singurul lucru pe care considera ei ca trebuie sa-l faca cu ceva timp inainte este sa stranga niste bani.
Nu va spun prin ce trec, ororile desertului, inchisori din Libia si alte asemenea, insa trebuie sa va spun ca la final unul dintre ei, vedeti voi care, ajunge capitanul vasului cu care el si prietenul lui, alaturi de alte cateva sute de imigranti africani, trebuiau sa ajunga teferi si nevatamati in Europa, mai precis in Sicilia.Continue reading Eu capitan – Io capitano – Visuali Italiane 2024
Gheara de fier – The Iron Claw este un film despre wrestling, sport pe care recunosc din start ca nu-l inteleg foarte bine si drept urmare nu-l urmaresc. Dar primele lucruri pe care le voi spune despre acest film sunt legate de wrestling.
Pentru mine, wrestlingul este un sport fake, un entertainment fals. Problema cu acest wrestling este ca nu stii niciodata ce e real si ce e fake acolo. Hai sa zicem ca este precum un suc carbogazos de portocale tip Mirinda sau Fanta: are si ceva suc concentrat de portocale, insa aromele, colorantii si conservantii fac ca acel suc concentrat sa devina irelevant.
Stie cineva care-i procentul de concentrat de fructe din sucurile comerciale de pe piata? Nu. Dar si daca stie cineva, tot nu-l bea ca pe un suc NATURAL de fructe, nu se raporteaza astfel la el.Continue reading Gheara de fier – The Iron Claw
După ce anul trecut i-am luat interviu doamnei director a Institutului de cultură italian, Laura Napolitano, acum este randul domnului Eddi Bertozzi, curatorul editiei din acest an a festivalului.
Așadar, mai jos aveți frumosul interviu cu Eddie Bertozzi:
Salutare tuturor și bine v-am regăsit la un nou interviu marca Cinemil.ro. Ca de obicei, primul lucru pe care-l fac este să îmi rog invitatul să se prezinte.
Sunt critic și selecționer de film/ festival programmer. De 12 lucrez ca project manager pentru Venice International Film Critics’ Week (Festivalul Internațional de Film de la Veneția) și sunt unul dintre selecționerii Festivalului Internațional de Film de la Locarno. Pe lângă festivaluri, lucrez și la o companie italiană de distribuție, unde mă ocup de achiziția de filme. Iar anul acesta m-am ocupat pentru prima dată de selecția festivalului Visuali Italiane în România.
Ne puteți spune pe scurt când începe, din punct de vedere istoric, noul cinematograf Italian și cu ce se evidențiază acesta?
Sintagma „Noul Cinema Italian” nu e neapărat adoptată constant în discursul critic și academic, dar exprimă ideea că s-a schimbat ceva față de perioada anterioară, că noi voci și perspective ocupă acum un loc principal în industria de cinema. În ultimii 20 de ani, o serie de regizori și-au impus progresiv și ferm numele în panteonul cinematografiei italiene: Matteo Garrone, Paolo Sorrentino, Alice Rohrwacher, dau doar câteva exemple. Ce aduc ei în plus și aparte este un spirit al aventurii, un mod de a explora noi teritorii dincolo de constrângerile și așteptările unui gen cinematografic sau ale realismului cu orice preț.Continue reading Interviu Eddie Bertozzi: cineaștii și publicul, deopotrivă, au încetat să mai vadă filmul de artă și filmul comercial ca două entități complet separate sau antagonice.
Baghead: Mesagerul mortii este un horror decent, scurt, intens, care reuseste si performanta de a fi si rational, de a avea o logica interna pe care o urmeaza pana la capat.
Baghead: Mesagerul mortii ne spune povestea unei case-pub extrem de dubioase: in ea locuia o creatura sinistra, Baghead, creatura care „traia” dupa anumite reguli. Atunci cand Iris Clark mosteneste acest pub de la tatal ei, cu care nu mai vorbise de ani de zile, aceasta se bucura, considera ca i-a picat din cer un mare noroc. Ea nu statea deloc bine cu banii, „n-avea niciun rost”, n-avea nici macar unde sa stea, asa ca aceasta noua locuinta picase la fix. Nu va zic mai multe despre ea, nici despre prietena ei care o insoteste, insa trebuie sa va spun cateva cuvinte despre creatura.
Baghead te ajuta sa vorbesti cu oameni din lumea de dincolo, insa trebuia sa respecti anumite reguli. Si ea respecta anumite reguli, asa ca atunci cineva a incalcat una dintre reguli, fragilul echilibru s-a rupt. Consecintele au fost dintre cele mai devastatoare.Continue reading Baghead: Mesagerul mortii
Cainele si pisica: Pierduti prin New York – Chien et chat are o poveste relativ banala. Avem 2 personaje, pe Monica si pe Jack. Prima este posesoarea unei pisici-influencer, felina care-i aduce stapanei (ma rog, iubitorii de pisici ma vor corecta, spunand ca pisicile au sclavi, slujitori, nicidecum stapani) o gramada de beneficii. Printre ele, o excursie de neuitat la New York. Al doilea personaj principal, Jack, este un hot celebru. Acum a furat un rubin foarte valoros fiind deghizat intr-o … batranica. In fuga sa disperata, scapa pretiosul rubin care este … inghitit de un caine vagabond.
Si iata cum vietile celor 2 personaje se intersecteaza: atat ale stapanilor (apartinatorilor, sclavilor), cat si ale simpaticelor animale de companie. Cum se termina intreaga aventura este usor de intuit, insa nu suspansul il veti cauta cand veti merge la cinema pentru a urmari Cainele si pisica: Pierduti prin New York – Chien et chat.
Acum trebuie sa va spun cele 5 aspecte relevante despre Cainele si pisica: Pierduti prin New York – Chien et chat:
Cainele si pisica: Pierduti prin New York – Chien et chat are o durata incredibil de mica: 80 de minute. Nici macar cat un meci de fotbal (ca tot vazusem cu o seara inainte Hai Romania!). In privinta duratei eu sunt cumva cu inima indoita: pe de-o parte apreciez faptul ca filmul nu plictiseste, ca nu are momente moarte, insa pe de alta parte senzatia ca povestea a fost spusa prea repede este omniprezenta. Nu zic sa faci musai film de peste 2 ore, dar va spun sincer ca n-am mai vazut de mult timp un film care sa dureze mai putin de 90 de minute. Ramane sa decideti voi daca durata este in regula sau nu.
Cainele si pisica: Pierduti prin New York – Chien et chat are parte de o traducere dubioasa: oare de ce traducatorul roman a simtit nevoia sa puna acele 4 cuvinte de dupa traducerea originala? De ce traducatorii nostri simt nevoia sa dea explicatii, sa puna titluri atat de lungi? Caine si pisica nu era de ajuns?
Probabil ca stiti vesnica discutie dintre „dog person” vs „cat person”. Exista evident si persoane care sunt pur si simplu iubitoare de animale, care au si caini, si pisici. Care le iubesc deopotriva. Insa ganditi-va un pic la primele 2 categorii, la cele autentice: oare un dog person s-ar putea vreodata cupla cu o cat person? Incercati sa va imaginati posibile scenarii INAINTE sa mergeti la cinema.
Personajul Monica mi se pare fascinant. Lasati partea fantastica legata de pisica si ganditi-va strict la influencerii de animale. Au ei vreun merit pentru succesul animalului? Unii spun ca nu, ca-s 0 fara acel animal, ca-l exploateaza, altii insa ii lauda, spunand ca strategia din spate trebuie apreciata. Eu sunt clar in a doua categorie, chiar ii invidiez fara sa dau cu pietre in ei. Va sfatuiesc sa fiti foarte atenti la personajul Monica, este un personaj foarte ofertant si foarte actual.
Marea problema a filmului Cainele si pisica: Pierduti prin New York – Chien et chat este ca am ras prea putin. Am asteptari mari de la o comedie pe partea de umor. Vreau comedie spumoasa, vreau sa rad in hohote, sa ma tavalesc pe jos de ras. Aici filmul chiar o da in bara, caci oricat de simpatice ar fi animalutele, filmului ii cam lipseste umorul. Umorul pare ca o masina ce merge cu frana de mana trasa, caci probabil scenaristii s-au temut sa nu lezeze animalele ori iubitorii de animale. De fapt, pare ca n-au vrut sa lezeze pe nimeni. Si stiti bine ce se alege de umoristii care nu vor sa lezeze pe nimeni: sfarsesc in anonimat.
Cainele si pisica: Pierduti prin New York – Chien et chat poate fi caracterizat perfect prin sintagma „branza buna in burduf de caine”. O premisa foarte buna, foarte ofertanta, pusa in aplicare cu frica.
Cainele si pisica: Pierduti prin New York – Chien et chat este deja in cinematografe, din 23 februarie 2024, fiind distribuit in tara noastra de Ro Image 2000.
