Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage este cel mai nou film cu super-eroi intrat in cinematografele noastre. Din cauza restrictiilor pandemice nu va avea parte de un public prea numeros, cel putin in tara noastra, dar asta nu e in vreun fel vina lui. Personal, l-am vazut in sala Dolby Atmos din cadrul CineMax Veranda. Mentionez din start acest aspect pentru ca opinia mea imi este clar influentata de locatia in care l-am vazut.
Si tot ca introducere, tin sa precizez faptul ca nu sunt fan al filmelor cu super-eroi, nici Marvel, nici DC Comics, aceste pelicule fiind pentru mine bune numai pentru entertainment. In mod evident, din acest motiv nici nu citesc benzi desenate, drept urmare nu pot spune in ce masura filmele deraiaza de la benzile desenate pe care le ecranizeaza. In mod la fel de evident, nici nu ma deranjeaza sa aflu acest lucru.
Strict ca entertainment, Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage este un film excelent. Are efecte vizuale decente spre bune (unde lupta finala dintre cei doi simbioti, Venom si Carnage, exceleaza), are interpretari decente si bune, iar pe partea auditiva filmul este chiar la inaltime. Sunetul din sala Dolby Atmos in mod cert a accentuat aceasta senzatie (desi, sincer sa fiu, ma asteptam ca in anumite momente, de pilda in cele in care Frances Barrison / Shriek urla, sa se cutremure sala, lucru care, din pacate sau din fericire, nu s-a intamplat).Continue reading Venom: Sa fie carnagiu – Venom: Let There Be Carnage
Spun din start: animatiile nu sunt specialitatea mea. Nu ca nu le pot savura, nu ca nu pot recunoaste o animatie bine facuta, insa exista in cazul lor foarte multe lucruri pe care o le ignor. Sunt o gramada de tehnici de animatie, de mod in care ele sunt construite, chestii la care evident ca nu sunt atent. Drept urmare, va invit sa cititi in continuare cateva IMPRESII despre animatia japoneza BELLE, vazuta de mine in cadrul Animest 2021 (a rulat in deschidere, la 18:30, dar a mai avut o proiectie in aceeasi zi, la acelasi cinema, de la 21:30; eu am vazut-o la a doua proiectie, caci a trebuit sa vad care-i treaba cu Uratul).
Avand in vedere cele de mai sus, este clar ca ma voi referi cu precadere la actiunea filmului, la morala lui, lasand analiza tehnicilor cinematografice in dauna celor care se pricep.
O avem, deci, pe Suzu, o adolescenta timida de 17 ani, care locuieste impreuna cu tatal sau, cu care are o relatie dificila. Mama ei a murit in urma cu mai multi ani, incercand sa salveze viata unui copil, de atunci Suzu inchizandu-se aproape complet in ea. Continue reading Belle – Animest 2021
James Bond: Nu e vreme de murit este cel mai nou film avandu-l ca protagonist pe agentul preferat al reginei. Este filmul numarul 25 din serie si al V-lea in care Daniel Craig il interpreteaza pe James Bond.
Actiunea filmului se desfasoara la 5 ani dupa Spectre. James Bond este retras si isi petrece o frumoasa vacanta alaturi de prietena lui. Desi nu mai avea treaba cu spionajul, reflexul de a se uita peste umar ii ramasese, acest reflex reusind (ca de obicei) sa-i salveze viata. Vacanta ii este intrerupta, prietenul sau din CIA Felix Leiter apeleaza la el pentru o misiune aparent simpla, extragerea unui om de stiinta. Misiunea devine brusc foarte complicata si foarte importanta, caci James Bond trebuie acum sa distruga un laborator care producea o arma de distrugere in masa. Nu va zic mai multe, nu va zic cum se termina totul, va spun doar ca acesta este ultimul film in care Daniel Craig este James Bond, insa nu este deloc ultimul film al seriei.
Dirijorul tacerilor ne spune povestea unui imobil, a unei case ridicate in perioada interbelica, a carei poveste se continua pana in prezentul zbuciumat plin de rechini imobiliari, avocati ticalosi si politicieni influenti.
In prezent, in acest imobil locuiesc 3 familii: un afacerist deloc cinstit impreuna cu sotia sa casnica si copilul lor; un alt cuplu format dintr-un arhitect si o psiholoaga si un al treilea cuplu de pensionari, el fiind fiul inginerului constructor care a ridicat imobilul.
Nu va zic fiecare ce rol are in poveste, nu va spun care este povestea imobilului si nici cum se termina totul, insa si daca v-as spune tot ar avea farmec sa vedeti acest film. Caci filmul este in sine o poezie, una extrem de melodioasa (muzica curge perfect) si extrem de estetica (superb din punct de vedere vizual), una pe care trebuie s-o savurezi, pe care nu ai voie s-o ratezi. Altfel spus, suspansul e doar un mic ingredient, un condiment, nicidecum cel principal, al acestui film.
Despre celelalte aspecte strict cinematografice ar mai fi multe de spus. Eu voi incerca sa va vorbesc despre 3 dintre ele, pe scurt.Continue reading Dirijorul tacerilor
Casa cu papusi este un film care a rulat prima data la TIFF 2020, fiind un documentar despre … batranete si despre relatia dintre generatii.
Casa cu papusi este o incursiune intr-o lume speciala: vacanta anuala a unor doamne in varsta de peste 70 de ani. Nu va spun cine sunt, nu va spun povestile lor, nu va spun relatia lor de rudenie cu regizorul Tudor Platon, asta va trebui sa aflati singuri. Va spun doar ca Tudor Platon a semnat imaginea pentru mai multe filme de scurtmetraj si de lungmetraj, cele mai cunoscute fiind Scurtmetrajul de Oscar Cadoul de Craciun si lungmetrajul Sa nu ucizi. Un director de imagine foarte bun decide sa isi faca un documentar propriu, in care si apara. Deja suna altfel premisa acestui film, nu?
Casa cu papusi este filmat intr-un stil foarte sincer: protagonistelor li se cere sa fie naturale, fara sa li se spuna efectiv cand sunt filmate. Uneori chiar sunt mintite ca filmarea s-a oprit, desi ea continua. Oricum, nefiind actrite, ele nu s-ar fi putut preface, nu ar fi putut juca alt rol. Practic, tot greul cadea pe umerii regizorului, care trebuia sa selecteze cele mai bune scene si cadre, montajul fiind cheia acestui film.
Casa de papusi este un film necesar, care trebuie vazut de cat mai multi ani, de absolut toata familia, drept urmare nu voi intra in prea multe detalii. Va las pe voi sa le descoperiti pe protagoniste, sa le descoperiti povestile lor de viata. Eu va voi povesti o experienta personala care, cumva, m-a marcat, mi-a marcat modul de a vedea varstele.Continue reading Casa cu papusi
Zapada ceai si dragoste este cel mai nou hit cinematografic romanesc, hit care ne aminteste de celebrul Miami Bici. Cele 2 filme sunt comparabile, iar cuvantul HIT este potrivit in context avand in vedere prezenta celebrului Liviu Varciu.
Avem 3 prieteni, pe numele lor Zapada Ceai si Dragoste, ma rog, irelevant cat de prieteni erau de fapt, care ajung sa fie inchisi in aceeasi celula. Ei evadeaza cu ajutorul unui mare interlop, care reuseste sa obtina o bautura care te teleporta vreo 20 de metri. Din pacate, nu ni se spune exact ce era cu aceasta bautura, cum functiona exact (este o explicatie pe jumatate amuzanta, din pacate SINGURA), cum a fost descoperita, insa filmul NU este SF, drept urmare nu ar trebui sa avem pretentii in acest sens. Cu toate astea, este mai SF decat 90% dintre filmele romanesti. Continue reading Zapada Ceai si dragoste
Romania Salbatica este cel mai celebru film pe care-l ratasem la TIFF 2021. Dar, cum de felul meu sunt optimist, pot spune ca aceasta ratare a functionat in favoarea mea, caci in loc sa-l vad in aer liber, la o calitate (doar) buna, l-am vazut intr-o sala de cinema de mall, la o calitate excelenta. Si, credeti-ma, este un film care MERITA vazut la cea mai buna calitate posibila.
Lectii de persana este, in ciuda titlului, un (nou) film despre Holocaust. Un tanar evreu pretinde ca este persan, drept urmare comandantul il ia sub aripa sa, punandu-l sa-l invete limba persana. Din pacate, evreul nu stie aceasta limba, drept urmare este nevoit sa improvizeze, sa inventeze o limba, sa inventeze niste cuvinte care nu inseamna, de fapt, nimic. Partea dificila era, insa, alta: el trebuia sa si memoreze cuvintele respective, sa nu faca greseala sa uite un cuvant. Ori sa-l repete, sa spuna ca acela inseamna altceva.
Lectii de persana este un film despre curaj, despre perseverenta, despre nebunie, despre disperare, despre ce este dispus un om sa faca pentru a-si salva pielea. Nu va zic ce artificii a folosit omul pentru a-l invata pe neamt persana, nu va zic nici la ce-i trebuia acestuia din urma persana, insa pot sa va spun, sa va dezvalui, ca filmul are happy-end. Ma rog, cat happy-end poate avea un film despre Holocaust, film pe parcursul caruia mor oricum cateva mii de oameni, fie sub ochii nostri, fie vorbindu-se despre acele masacre.
Pentru filmul Lectii de persana a lucrat un profesor de lingvistica, un om care a creat la propriu, de la zero, o limba noua. Ma rog, filmul este bazat pe fapte reale, asa ca nu stiu exact ce a facut efectiv acel om in lagar. Cert este ca pe baza acestei minciuni a reusit sa supravietuiasca.Continue reading Lectii de persana – Central European Film Festival Timisoara 2021 & TIFF 2021
Mere (Apples/Mila) a fost primul film vazut la Central European Film Festival Timisoara 2021, in Aula Magna Universitatii de Vest din Timisoara. Pe blog articolele au aparut in ordine inversa, am preferat sa scriu intai despre Succes de public, filmul vazut seara, in aer liber.
Filmul acesta, Mere, mi se pare perfect pentru vremurile actuale. Pune o tona de intrebari, nu ofera raspunsuri, insa te face sa constientizezi faptul ca desele interogatii filosofice legate de ce ar fi bine sa faci, cum e ideal sa actionezi, sunt utile. Adica vremurile pe care le traim acum au fost anticipate indirect de multi, insa din pacate nu a stiut nimeni sa gaseasca si raspunsurile.
Pe scurt de tot, avem parte tot de o pandemie, insa aici unicul efect este amnezia totala: oamenii nu isi mai aminteau nimic. Practic, o luau de la zero (o mare resetare, ar zice unii). Exista o clinica, nu e clar daca de stat sau privata, nu e clar finantata de cine, care ajuta oamenii sa-si construiasca o identitate noua. Una dintre modalitati este sa pozezi cam tot ce faci, bine sau rau. Sa iti construiesti o identitate prin poze.Continue reading Mere (Apples/Mila) – Central European Film Festival Timisoara 2021
Succes de public (Un Triomphe/The big hit), v-am dat toate cele 3 titluri sub care-l puteti gasi, este filmul care pentru mine face legatura, este liantul, intre 3 festivaluri de film: TIFF 2021, Central European Film Festival Timisoara 2021 si Fest-FDR 2021. Pe de-o parte, cu acest film trebuia sa inchei TIFF-ul, insa prognoza nefavorabila m-a facut sa ma razgandesc, caci urma sa-l vad in aer liber. Pe de alta parte, eu sunt in Timisoara pentru un festival de teatru, Fest-FDR 2021, drept urmare, asa cum ar zice corporatistii, sunt in theatre mood. Din acest motiv, un film despre teatru, despre punerea in scena a unei piese de teatru CU PUSCARIASI, este alegerea perfecta. Iar filmul a fost vazut in aer liber, in cadrul Central European Film Festival Timisoara 2021. Deci, ca sa zic asa, 3 in 1.
Acum, despre Succes de public voi vorbi strict din perspectiva povestii. Nu voi zice nimic despre interpretari (mi-au placut toate), nici despre regie, nici despre alte aspecte pur cinematografice. Asadar, un actor aflat intr-un con de umbra este invitat sa organizeze un atelier de teatru intr-o inchisoare. Dupa ce monteaza niste fabule teatrale, niste sketch-uri, ceva extrem de usor, hotaraste sa faca pasul cel mare: sa monteze o piesa de teatru extrem de dificila, Asteptandu-l pe Godot. Din punctul sau de vedere, textul pare perfect pentru detinuti, pentru niste oameni obisnuiti cu asteptarea.Continue reading Succes de public (Un Triomphe/The big hit) – Central European Film Festival Timisoara 2021 & TIFF 2021
Incep acest articol despre filmul romanesc Dupa 40 de zile in mod atipic, dorind a sublinia un lucru care mie mi se pare fundamental: daca de obicei traducerea titlului este deficitara, uneori absurda (pentru ca in multe cazuri titlul este efectiv intraductibil), de aceasta data traducerea, titlul englezesc, international, este mult mai bun si mai sugestiv. Este exact ce a vrut sa spuna autorul cu titlul romanesc, fara ca multi cinefili sa se prinda (in mod cert dupa ce vezi filmul iti dai seama, insa daca vezi doar acest titlu, fara sa citesti altceva despre film, sansele sa te prinzi despre ce-i vorba sunt minime).
Dupa 40 de zile ne arata viata a doi prieteni de-o viata, ce au o gandire diametral opusa: Emil este analiticul, lucidul, calculatul, cel care refuza explicatiile mistice si care, din aceasta cauza, reuseste sa incalce cam toate regulile nescrise din sat, in timp ce Titi este misticul. Sotia lui Emil, Smaranda, tocmai a murit si i s-a facut parastasul de 40 de zile.
Pentru cine nu stie, in credinta populara romaneasca parastasul acesta, de 40 de zile, este cel mai important. Se spune ca intre moartea persoanei si parastasul de 40 de zile sufletul decedatului bantuie, nu-si gaseste locul. Parastasul acesta ii stabileste locul in lumea de dincolo. Sufletele care bantuie, fantomele, sunt cele carora nu li s-a facut ori nu li s-a facut corect acest parastas.Continue reading Dupa 40 de zile (No rest for the old lady) – TIFF 2021
Noaptea regilor a fost un film special la TIFF 2021: pe langa faptul ca a fost proiectat imediat dupa gala de premiere, in penultima zi a festivalului, pe 31 iulie 2021, in Piata Unirii, el a mai iesit in evidenta prin ceva: a avut nu mai putin de 4 proiectii. Eu l-am vazut pe 1 august 2021 (spun datele pentru cei care citesc acest articol la o data mult ulterioara), la ora 18, la Cinema Florin Piersic. Pentru ca i se dusese vestea ca e un film excelent, chiar este, a avut sala plina chiar si la proiectia numarul 4.
Personajul principal al povestii este inchisoarea La Maca, din mijlocul padurilor Coastei de Fildes. Aici inchisoarea avea reguli proprii, doua dintre ele iesind clar in evidenta: alegerea liderului inchisorii (si modul in care se face trecerea, in care se face predarea puterii) si postul de povestitor (povestas). Pentru cel de-al doilea post este ales un tanar ajuns de curand in aceasta inchisoare. Povestasul era ales de liderul inchisorii sa spuna o poveste noaptea urmatoare. Dupa ce termina povestea il astepta o soarta cruda. Singura lui sansa era sa traga de timp, sa aiba o poveste cat mai lunga si interesanta. Si credibila.
Partea si mai interesanta este data de ritualuri. Vorbim despre o tara din Africa, drept urmare regulile, fie ele si nescrise, sunt insotite de traditii si ritualuri care in acea parte de lume sunt litera de lege. Continue reading Noaptea regilor (La nuit des rois) – TIFF 2021
Cine rade de dimineata este un film sarbesc vazut la TIFF, candva intr-o dimineata (ora 12:30 mai precis, destul de dimineata conform orarului meu normal, la pranz conform programului meu incarcat din zilele festivalului), pe care nu mi l-am putut scoate din minte. Nu am vrut, nu mi-am propus, insa el pluteste cumva in mintea mea, spunandu-mi ca nu ar trebui sa-l uit.
Cine rade de dimineata este un film despre maturizare, despre o relatie nociva intre mama si fiul de aproape 30 de ani, despre cine poate rezolva problema pe aici (un ghicitor – vraci, care se dovedeste a avea dreptate), despre meseria de dascal, de cadru didactic, care in est pare a fi practicata din ce in ce mai des de neadaptati, de oameni care nu au gasit ceva mai bun, fiind totodata un film care s-ar putea lesne petrece si-n Romania. De fapt, se petrece si-n Romania, oameni precum personajul principal intalnim foarte des.
Atunci cand am scris despre filmul maghiar Raport final va spuneam cat de asemanatoare este viata sociala, politica si economica din Ungaria fata de cea din Romania. Situatia este, de fapt, mult mai accentuata in cazul Serbiei, cultural simtindu-ma mult mai apropiat de Belgrad decat de Budapesta. Am vorbit la singular pentru ca este ceva ce simt mai mult decat ceva ce am studiat. Serbia mi se pare, daca-mi este permisa comparatia, asemanatoare Romaniei anilor 90-2005. A evoluat mai incet, in parte din cauza razboaielor, in parte din cauza incertitudinii geopolitice (este cumva intre 2 luntre, si cu sufletu-n raiul Uniunii Europene, si cu stiti voi ce in curul Rusiei). Continue reading Cine rade de dimineata (My morning laughter) – TIFF 2021
Scara, al treilea film al regizorului Vlad Paunescu (cunoscut mai degraba ca producator si detinator al studiourilor Castel Films; cel mai recent film al sau fiind Live, din 2015, cu Tudor Chirila in rolul principal), a fost vazut la TIFF 2021, intr-o sala arhiplina a Cinematografului Victoria. Din pacate, eu veneam dupa o zi epuizanta, filmul a avut proiectia de la ora 22:30, terminandu-se in jurul orei 1. Spun din pacate pentru ca nu am mai avut energia sa stau si la conferinta de presa de dupa. Probabil echipa filmului prezenta in sala a spus lucruri interesante. Voi prinde, insa, filmul la o proiectie speciala candva in Bucuresti, deci lucrurile nu sunt atat de grave.
Povestea filmului este una de-a dreptul fascinanta: vedem prin ochii lui Andrei, un tanar actor neadaptat nici in comunism, nici in capitalism, cateva momente esentiale din istoria Romaniei. Acesta reuseste sa se regaseasca in personajul Aliosa din Fratii Karamazov, prin intermediul acestuia Andrei cauta drumul spre divinitate.Continue reading Scara – TIFF 2021
Despre Baby am simtit nevoia sa scriu, desi au trecut aproape 10 zile de la terminarea TIFF 2021, pentru simplul fapt ca a fost un film aparte. Ma rog, mai am in pregatire vreo 2 articole, poate-s eu mai intarziat de felul meu ori poate TIFF-ul de anul acesta a fost aparte, special, in felul sau.
Revenind, Baby este un film care mi-a adus aminte de Tribul de acum 7 ani. Un film deloc mut, deloc fara sonor, insa fara dialoguri, fara ca de aceasta data sa avem limbajul codificat al surdomutilor.
O tanara dependenta de droguri isi vinde copilul. Regreta imediat fapta si incearca sa si-l recupereze. Locuieste langa o padure misterioasa, practic tot orasul este inconjurat de aceasta padure, iar misterul se accentueaza atunci cand patrunde in casa batranei careia i-a vandut micutul. Un basm absurd modern, adresat majorilor si nu minorilor, Baby a facut parte din selectia de filme venite direct de la San Sebastian.Continue reading Baby – TIFF 2021
Dragi tovarasi este un film la limita dintre propaganda si fictiune. Pana sa vedem cum e cu propaganda, trebuie sa va zic despre ce este vorba.
Asadar, in 1962 cresc preturile la mancare, drept urmare muncitorii dintr-o fabrica intra in greva. Liudmila este o devotata functionara a partidului comunist care aplicarea de masuri radicale impotriva protestatarilor. Din pacate, printre protestatari se afla si fiica ei, pe care acum ea incearca sa-l salveze.
Ce este interesant, din punct de vedere politic ma refer, este faptul ca grevistii aveau o revolta impotriva ACTUALILOR conducatori si nu impotriva sistemului. Ei, de fapt, erau nostalgici dupa Stalin, considerand ca actuala conducere ar fi deraiat de la idealurile inalte ale socialismului.Continue reading Dragi tovarasi (Dear comrades) – TIFF 2021
Noua ordine este un film mexican excelent, care reuseste sa-ti arate in 2 ore, pe un ton jumatate comic, jumatate alarmist, ce se poate intampla daca vine brusc o revolutie.
Noua ordine incepe cu o nunta, nunta de la care pleaca insasi mireasa cu scopul nobil de a ajuta familia unui fost angajat al casei. Nu vedem doar opulenta unei case de bogati, ci si opulenta unui eveniment fericit al unei astfel de familii. De nunta se alege praful, mireasa ajunge rapita si arestat, singurul scop al nuntasilor fiind acum supravietuirea.
Noua ordine ne arata cat de repede se pot schimba lucrurile, cat de rapid poti trece de la o extrema la alta, cat de repede poti pierde totul. Este un film psihologic intr-o masura mai mare decat politic, fara ca aspectele politice sa fie neglijate.Continue reading Noua ordine – TIFF 2021
Pana sa va vorbesc despre filmul Raport final, cea mai noua productie a venerabilului regizor maghiar Istvan Szabo (82 de ani), trebuie sa va spun cateva chestii legate de cinematografia maghiara.
Primul lucru pe care trebuie sa-l spun este legat de viata sociala si politica din Ungaria. Pe scurt de tot, problemele sociale si economice de acolo sunt foarte asemanatoare cu cele de la noi. Drept urmare, un film maghiar va fi inteles mai bine in Romania decat in Germania ori Spania. Avem multe puncte in comun, chiar daca nu vrem sa recunoastem.
In al doilea rand, ca aspect pur personal, daca n-ar exista festivalurile, cu TIFF in frunte, nu as fi avut contact cu multe filme maghiare. As fi pierdut mult, evident. Drept urmare, mi-as dori sa intre in cinematografele noastre mai multe filme maghiare. Stiu ca pentru multi, si pentru mine, limba maghiara este grea si neplacuta. Chiar daca am subtitrare, de care ma folosesc inclusiv la filmele in engleza, tot este mai obositor de urmarit un film in maghiara decat unul in spaniola, italiana ori chiar germana. Ma rog, limbile asiatice sunt si mai obositoare, dar trecem peste.Continue reading Raport final – TIFF 2021
Neidentificat este un film romanesc ce s-a vazut prima oara la TIFF 2021, insa pe care eu l-am vazut aseara, marti 3 august, la Cinema City Afi Cotroceni (in Bucuresti). Am zis ca la TIFF pot vedea altele si, in plus, calitatea cinematografului de mall este oricum superioara.
Neidentificat este o drama thriller, in ordinea asta. Florin Iespas este personajul principal, un politist (detectiv) ce devine obsedat de cazul unor incendii ce au dus la moartea a doua femei. Ancheta era oficial a unui coleg, insa nu avansa deloc, iar acel coleg, Radu, era in concediu. Hotaraste sa mearga la superiorul sau (Vasile Muraru, un rol excelent, unde-si foloseste pe deplin umorul sau inconfundabil) pentru a cere cazul. Nu-l primeste, insa decide sa treaca peste decizia oficiala si sa-l ancheteze neoficial. Va las pe voi sa descoperiti urmaririle si din ce motiv era el atat de obsedat de acest caz.
Mutra este un film polonez vazut la TIFF 2021 care a reusit sa-mi ramana intiparit in minte atat de mult incat parca imi cerea, imi implora, sa scriu despre el. Este un film greu uitabil, mai ales din punct de vedere vizual.
Avem aici povestea primului transplant de piele faciala din Polonia comunista. Jacek este un rebel, insa in mod paradoxal este extrem de multumit de existenta sa rebela. Acesta isi lucreaza muschii la locul de munca, lucrand la construirea celei mai mari statui a lui Iisus din lume. Din pacate, viata sa ia o turnura complet diferita atunci cand un accident de munca il desfigureaza complet. Chiar daca statul comunist il ajuta, desi nu complet, marea problema a sa este dubla, de natura personala, psihologica, dar mai ales de natura sociala. Pe de-o parte, trebuie sa se obisnuiasca el insusi cu noua postura, pe de alta parte trebuie sa-si accepte noul statut social.
De ce mi-a placut mie atat de mult acest film? De ce l-am retinut si simt nevoia sa-mi impartasesc gandurile si simtirile cu voi? Pai, din punctul meu de vedere, filmul are 3 mari calitati.Continue reading Mutra (Twarz) (Mug) – TIFF 2021
