Hai ca inca putem! (avand titlul original POMS, un titlu cu mult mai mult sens decat adaptarea romaneasca) este un film ce se doreste a fi motivational. Pe aceasta parte, a mesajelor, a moralei, filmul livreaza partial bine ce isi propune sa livreze. In rest, filmul, de sus pana jos, este daca nu gresit, atunci insuficient.
Despre ce este vorba in film? Pai despre un club de doamne in varsta, care vor sa se simta tinere. In acest grup intra Martha, o batrana bolnava de cancer care hotaraste sa renunte la tratament, sa se mute din locuinta pe care o avea (sa se rupa, practic, de tot trecutul de pana atunci) si sa isi traiasca la maximum ultima parte a vietii. Se muta in alt oras, unde alaturi de alte cateva doamne bine trecute de prima tinerete (asa am inteles ca e corect politic sa te exprimi, cuvantul BABA/BABE fiind, zica-se, jignitor) doreste sa puna bazele unei echipe de … majorete. Aceasta echipa primeste ajutor de la doi tineri: nepotul uneia dintre membre si o alta colega de-a lui, o actuala membra a echipei de majorete a scolii.Continue reading Hai ca inca putem! – Poms
”Ciorba reîncălzită nu mai are același gust” ar spune unii încercând să descrie filmul ”Anna” la a cărui avanpremieră am fost pe 15 iulie la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City ca ”Ambasador Cinemil”, așa cum însuși creatorul acestui blog m-a numit. Din câte știu, premiara are loc pe 19 iulie, iar până la a-ți spune dacă merită să-l vizionezi sau nu, cred că o ciorbă reîncălzită am mâncat cu toții din când în când și, uneori, ne-a plăcut chiar mai mult sau într-un alt mod, mai ales dacă mai adaugi niște sare, piper și boia. Condimentele în acest caz fiind: porție dublă/triplă de sex, relații poliamoroase sau cu persoane de același sex și uneltiri de tot felul. Acestea pot da un aer interesant care să te captiveze și să îți stârnească curiozitatea sau pot să ți se pară ”prea mult”. De altfel, filmul nu e recomandat celor sub 15 ani, însă cred că te poți aștepta la asta dacă ești familiarizat cu stilul lui Luc Besson.Continue reading Cătălina Popa despre Anna
Acum, despre filmul in sine, intitulat Annabelle 3 – Annabelle Comes Home, ar fi multe de spus. Cele 2 titluri sunt sugestive in felul lor si iti dezvaluie o parte importanta, esentiala, a filmului.
Pe de-o parte, Annabelle 3, titlul romanesc, iti spune clar ca este a treia parte a francizei. O ciorba reincalzita, cum ar zice unii. Ori continuarea demna a unei serii de succes, cum ar zice altii.Continue reading Annabelle 3 – Annabelle Comes Home
A trecut ceva vreme de când nu am mai râs la o comedie până mi-au dat lacrimile. Însă, Stuber mi-a mers la suflet și la glandele lacrimare. Stuber: Detectiv de nevoie este povestea unui șofer de Uber, Stu care printre încercări nereușite de a avea o relație cu o fostă colegă de facultate, „cariera” de vânzător la un mini-mall și viitor antreprenor la o sală de spinning pentru femei – încearcă să se ajungă cu banii conducând o mașină electrică în postura de Uber.
În una dintre zile în mașină urcă detectivul Vic Manning – care tocmai a trecut printr-o operație la ochi, nu este nici prieten cu tehnologia și are și și-a pierdut partenera într-un schimb de focuri cu un terorist. Peste acestea se adaugă și o relație nu chiar bună cu fiica lui.
Cei doi sunt de departe compatibili. Însă forțați de împrejurări – Vic nu vede, iar Stu încearcă să câștige un rating de 5 stele pentru a nu își pierde licența de Uber. Așa că cei doi devin parteneri. Într-o cursă prin tot orașul, așa cum te-ai aștepta de la un film de gen se lasă cu multe gloanțe. Situațiile penibile pentru un polițist sunt gârlă, iar naivitatea lui Stu fie te amuză, fie te va umple de nervi.Continue reading Ana Marin despre Stuber: Detectiv de nevoie
Yesterday este un film atipic. Ciudat, dubios, dar totodata interesant. As vrea sa zic realist, dar aici am ceva dubii.
Premisa este simpla si deopotriva ofertanta: o lume fara anumite produse culturale si nu numai. Ne sunt scoase in relief doar 4, fara sa stim daca doar ele lipsesc: Harry Potter si Beatles ca produse culturale, tigarile si Coca-Cola ca produse de consum. E drept, o chestie interesanta, care da de gandit: nu exista Coca-Cola, dar exista Pepsi. Asta inseamna, probabil, ca daca nu ar fi aparut Coca-Cola, ca brand, cineva tot ar fi inventat intr-un fel sau altul aceasta bautura.
Tigarile, insa, nu au fost inventate si tind sa cred ca viata noastra ar fi mult mai buna fara ele. Cel putin a mea.
Filmul, insa, nu se concentreaza pe aceste lipsuri, pe modul in care societatea s-a construit fara ele, ci se concentreaza pe cariera unui cantautor englez, Jack Malik, care se tot straduia sa patrunda pe piata muzicala, fara a avea, insa, succes. Declickul, momentul in care totul se schimba, este unul dubios, deloc explicat: timp de 12 secunde curentul se opreste pe tot globul, bicicleta pe care se afla el este accidentata, iar el se trezeste pe un pat de spital.Continue reading Yesterday – o distopie amuzanta, romantica si muzicala
N-ai sanse frate (Long Shot fiind titlul original) ar fi trebuit sa fie o comedie politica, o ironizare deopotriva a vietii politice americane, dar si a filmelor politice, cu House of Cards in frunte. Nu zic, pe aceasta parte, a ironiilor si a referirilor politice, filmul sta destul de bine, pana la un punct functionand aproape perfect din acest punct de vedere.
De la acel punct incolo, insa, politica este lasata in plan secund, prim-planul avandu-l … partea romantica, relatia dintre cei 2 protagonisti devenind treptat subiectul principal al filmului.
Pe scurt, Charlotte Field este o femeie puternica in politica: secretar de stat pe politica externa (echivalentul ministrului de externe in guvernele europene), ea se trezeste ca urmeaza a fi nominalizata drept candidat la functia suprema a Statelor Unite. Ce este interesant (si, as zice eu, nerealist) este ca presedintele in functie era abia la primul mandat. Practic, din motive proprii, el hotaraste sa renunte la functie, lucru total atipic in politica de peste Ocean. Continue reading N-ai sanse frate – Long shot
Pana sa va vorbesc despre noul Child’s Play, tradus la noi (veti vedea exact de ce Jucaria Ucigasa), va sfatuiesc sa ascultati PE REPEAT melodia de mai jos. Va sfatuiesc sa ascultati melodia pe parcursul lecturii intregului articol.Continue reading Jucaria Ucigasa – Child’s Play
Cine are animale acasa va intelege cat de haioasa este si partea a doua din “Secret Life of Pets” (tradus la noi Singuri acasa 2).
Daca in primul film al francizei aventura era exclusiv a Max, daca mergi sa vezi pelicula care deja ruleaza pe ecranele noastre vei avea parte de 3 calatorii pline de situatii comice: una a lui Gidget catelul pufos, alb si plin de ifose care este indragostita de Max, a doua este a lui Snowball – iepurasul super erou a carui voce este usor de recunoscut fiind a lui Kevin Hart, iar a treia este a lui Max – care merge intr-o excursie de redescoperire a sinelui, impotriva vointei sale – vei vedea o iesire in afara zonei de confort cu toate beneficiile pe care le ai dupa ce faci acest pas.
Cum Emil era in continuare prin vizita de mancare si filme la Cluj – m-a trimis pe mine sa vad filmul in locul lui. Provocarea a venit cu scrierea cronicii deoarece eu ma pregateam de concediu si aveam multe de finalizat la serviciu inainte de plecare, ca apoi sa ajung in Albania unde petrec doua saptamani rupta de internet. Nu chiar rupta pentru ca ocazional, in jur de 5 dimineata cand doarme tot hotelul ai oportunitati de a baga lemne pe focul internetului in speranta ca acest articol va ajunge pe blogul Calinescian.Continue reading Ana Marin despre Singuri acasa 2
Arest a castigat premiul Zilele Filmului Romanesc pentru Lungmetraj la TIFF 2019. Cu asta incep, caci trebuie sa stiti din start despre ce film vorbesc: unul bun, pe care, insa, il valorizez mai putin decat a facut-o juriul. Personal, as fi dat acest premiu filmului La Gomera – Fluieratorii, dar din pacate sau din fericire nu sunt membru al juriului. Al niciunui juriu, sa fiu mai exact. Ma rog, nu pot baga mana-n foc pentru viitor, dar dorinta mea este sa NU se intample asta.
Pentru mine a fost o mare surpriza acest premiu si nu pentru ca Arest ar fi o pelicula slaba. Nici pe departe. Este, doar, un film atipic, ciudat, cu un subiect deloc atractiv. Este, insa, un film UTIL. Continue reading Arest – TIFF 2019
La Gomera – Fluieratorii este PRIMUL film regizat de Corneliu Porumboiu pe care-l recomand din suflet. Si, atentie, pot sa fac asta atat fanilor filmelor comerciale, ai ce vedea, sigur nu te plictisesti, cat si pasionatilor de filme de arta, de filme de festival. Este un mix aproape perfect intre cele 2. Este un film SOCANT de bun.
La Gomera – Fluieratorii este despre Cristi, un politist corupt care joaca tot timpul la mai multe capete. Este, pe de-o parte, cartita din interiorul politiei, dar nici complet de partea celorlalti nu este. Un rol greu, extrem de bine dus la capat de catre Vlad Ivanov. Apropo de politistul Cristi si de Vlad Ivanov, va mai amintiti filmul Politist Adjectiv? Acolo un politist tanar, pe nume Cristi, lua lectii de lingvistica de la un politist batran, interpretat de Vlad Ivanov. Oare o fi o coincidenta faptul ca avem din nou de-a face cu un Cristi?Continue reading La Gomera – Fluieratorii – TIFF 2019
Emil fiind plecat in vizita la prieteni, respectiv la TIFF – am avut placerea sa il inlocuiesc la 3 filme saptamana trecuta. Primul a fost Ma despre care poti citi pe blog, cu doar cateva aricole in urma. Al doilea este cel de azi – Pokemon Detectiv Pikachu.
Nu stiu despre voi, dar eu am crescut cu nebunia desenelor animate desenate de catre Ken Sugimori. Pika-pika era unul dintre zicalele mele favorite atuci cand faceam voice-over. Normal ca am accceptat propunerea lui Emil de a merge in locul lui la vizionarea de presa. Cu un program nebun, inainte de vacanta – am intarziat cu articolul insa sper sa va conving chiar si asa ca merita sa mergeti cu mic si cu mare sa vedeti filmul dedicat celui mai simpatic ghem galben.Continue reading Ana Marin despre Pokemon Detectiv Pikachu
Filmul MO mi-a reamintit faptul ca Razvan Vasilescu este genial. Este un actor genial in teatru, genial in film, despre care se vorbeste foarte putin. Putin spre deloc.
Nu stiu cati bani castiga efectiv, nu cred ca moare de foame, doar ca, din punctul MEU de vedere, este mult subevaluat. Ar trebui sa fie coada la usa lui, sa-i propuna toti roluri, caci orice rol i-ai da, oricat de mic si neinsemnat ar fi, ti-l va interpreta magistral.Continue reading Filmul MO – Razvan Vasilescu este genial – TIFF 2019
Pentru ca tocmai am scris despre proiectul TIFF UNLIMITED, articol pe care vi-l recomand, trebuie sa spun ca unul dintre filmele care trebuie date ca exemplu pentru acel proiect este MOON HOTEL KABUL: un film care a trecut meteoric prin cinematografe si pe care nu apucasem sa-l vad, desi-mi doream. E drept, filmul este doar o promisiune, spun asta din start, se naste talent si moare speranta, insa din cateva puncte de vedere este un film ce merita vazut. Ori, hai sa zicem ca nu-mi pare rau c-am facut-o.Continue reading Moon Hotel Kabul – TIFF 2019
Ma nu este un film horror sau thriller – este o peliculă despre umilire și despre traume ale copilăriei.
Rolul principal este susținut foarte bine de Octavia Spencer pe care ai văzut-o în „The Help” de care vorbeam săptămâna trecută tot aici la Emil pe blog sau în „The Shape of Water”. În Ma o vei vedea ca o asistentă la un cabinet veterinar.Continue reading Ana Marin despre MA
Sa fim bine intelesi: Glasul Domnului este o carte celebra in literatura SF, fiind scrisa de catre cunoscutul autor polonez Stanislaw Lem in anul 1968. Daca nu ati auzit de autor, va zic doar atat: Solaris.
Pentru pasionatii genului SF, si erau destui in sala, filmul este un deliciu. Cum de o asemenea carte, deopotriva grea si cunoscuta, a fost ecranizata de unguri si nu de americani, este o intrebare la care inca nu am raspunsul. Si, cumva, simt ca nici macar nu e bine sa fac prea multe sapaturi. Prefer sa iau lucrurile asa cum sunt.
Prefer sa pastrez ideea filmului, de fapt. Pana sa ajung la ea, ca sa inchei subiectul, trebuie sa spun ca la acest film am ajuns cumva din greseala. Sau, ma rog, dorind sa vad alt film, unde nu mai erau locuri, am luat bilete la filmul la care puteam ajunge al carui titlu mi-a facut cu ochiul.Continue reading Glasul Domnului este surpriza placuta a TIFF 2019
The spy gone north, tradus la noi atat de sec si de lipsit de muzicalitate DEZERTORUL, este un film sud-coreean despre spionaj. Un film care pe altii s-ar putea sa-i mire, pe mine doar m-a facut sa zambesc.
Filmul este despre un spion sud-coreean care reuseste sa se infiltreze in inima dusmanului de la Nord, scopul sau initial fiind sa afle secretele nucleare ale regimului dictatorial de acolo. E drept, fiind vorba despre un film cu asa numitii agenti dubli, lucrurile scapa de sub control si acest spion, care in realitate chiar a existat (fara sa stim cu exactitate cat la suta este adevarata povestea din film), lupta acum pentru supravietuire.
Acum, cu riscul de a da 1-2 spoilere, neimportante per total, trebuie sa precizez doua lucruri esentiale:
Initial, el a reusit sa convinga atat regimul din Nord, cat si cateva firme sud-coreene, sa filmeze reclame in Coreea de Nord. Acum, chiar daca scopul sau politic era altul, nu cumva prin miscarea asta a legitimat, in ochii unora, acel regim? Nu cumva din toata afacerea asta cei mai castigati au fost, de fapt, cei din Nord si nu cei din Sud?
E o chestie interesanta si relevanta legata de incidentele armate de la granita. De ele profita, intr-un fel sau altul, ambele parti. In campaniile electorale incidentele de genul sunt exploatate. Cine reuseste sa profite mai mult de ele castiga. Caci un astfel de eveniment va pune in umbra multe alte discutii sociale si politice.
Drept urmare, va intreb, fara sa va dezvalui cum sta treaba in acest film:
Cat de dusmane sunt, de fapt, cele 2 tari? Nu cumva dusmania asta este profitabila pentru ambele parti (plus, eventual, alte parti co-interesate)?
Cat de intamplatoare sunt incidentele armate de la granita?
Cat de morali si de inteligenti sunt oamenii din cele 2 tabere? A spune ca unii sunt eminamente bune si ceilalti eminamente rai este o premisa total gresita dupa mine. Exista o parte buna si o parte rea, regimul acela nord-coreean este unul complet inuman. Cu toate astea, de multe ori am impresia ca multora din Sud, politicieni, nu oameni de rand, le convine de minune acel regim. Am impresia ca cea mai mare problema pe care politicienii o vor avea ar fi caderea acelui regim.
Strict cinematografic, este un film extrem de bun, extrem de bine realizat. Nu sunt familiarizat foarte bine cu cinematografia din aceasta tara, nu cunosc aproape deloc actorii, dar pot aprecia un film bine realizat per total. Unul care te face sa-ti pui intrebari, care te pune pe ganduri, dar care te si tine in suspans pe parcursul proiectiei.
Dezertorul este un film care merita vazut si care va fi inteles mult mai bine de catre cei care cunosc si ceva politica si geopolitica. Poate fi, de asemenea, si o lectie de campanie politica, un exemplu de cum poti sa-ti faci campanie, dar si de cum totul se poate intoarce impotriva ta.
Am vazut Dezertorul la TIFF 2019 si va recomand si voua sa-l vedeti oriunde veti da de el.
Cel mai frumos cuplu este un cuplu de tineri profesori merge in vacanta in Mallorca. Acolo, considerand ca sunt in strainatate, ca nu-i cunoaste nimeni, hotarasc sa faca sex pe plaja, in vazul lumii. Din pacate, distractia lor ii va costa, caci sunt vazuti si urmariti de un grup de tineri, toata seara traumatizandu-i atat fizic, cat mai ales psihic. El a fost batut, iar ea violata. Au avut nevoie de multe sedinte de terapie pentru a trece peste.
Si trecusera peste, pana cand, intr-o seara, la o shaormerie, el da din intamplare peste unul dintre agresori. Atunci totul ii revine in minte, trauma iese din nou la suprafata. Cum vor face ei fata si cat de mult le va schimba viata ramane sa descoperiti singuri.
Partea interesanta, relevanta, la acest film este cea legata de … vinovatie si iertare. Cele doua merg mana-n mana, la pachet. Intai si intai, este o discutie interesanta legata de cat de mult au gresit ei. Un sex pe plaja, in aer liber, in vazul tuturor, este un lucru grav? Un lucru care ar trebui sa fie sanctionat? Sa fie (atat de) aspru pedepsit? Nu discutam de partea legala a problemei, ci de latura psihologica: un cuplu care a fost surprins facand sex pe plaja ar trebui sa se simta vinovat? Cei doi i-au provocat pe agresori? Putem vorbi, oare, despre victime provocatoare, in intelesul criminologic?Continue reading Cel mai frumos cuplu – Das schönste Paar – TIFF 2019
Manusa de aur NU este un film despre box, despre vreun jucator genial de box. Nu este un Rocky in varianta nemteasca, desi titlul ne-ar putea duce cu gandul la asta.
Manusa de aur este despre un monstru, criminal in serie e un termen pretentios, care-si facea veacul in barul omonim din Hamburgul anilor 70.
De cealalta parte este un film regizat de Fatih Akin, aparut in anul 2007 (acum 12 ani, daca va puteti imagina). Eu nu-l vazusem, insa, habar n-am de ce, poate doar numele regizorului, mi-a facut cu ochiul in programul TIFF 2019. Partea si mai interesanta si personala este ca filmul este PRIMUL film vazut la aceasta editie a TIFF.
Un tata batran si singur se duce constant la prostituate. Se indragosteste de una si o aduce acasa. La inceput, fiul acestuia nu a fost incantat de idee, dar cunoscand-o, ramane impresionat de povestea ei. Ea muncea pentru ca fiica ei, ramasa in Turcia, sa aiba o viata mai buna. Sa studieze. Sa ajunga cineva.Continue reading De cealalta parte – Auf der anderen Seite – TIFF 2019
