Despre Capra cu trei iezi, noua productie romaneasca pregatita sa intre in cinematografe, am multe de spus, de scris. Am de spus atat experiente personale, total subiective, inclusiv prostioare facute de mine, cat si lucruri legate de copilaria mea. Evident, discutia se poate face si un pic mai obiectiv, despre aspectele cinematografice ale peliculei. Sa o luam temeinic.Continue reading Capra cu trei iezi – Dracula Film Festival 2022 & TIFF 2022
Katharina a fost cel mai surprinzator film vazut la Dracula film festival 2022. Despre cum am vazut filmele si cum scriu despre ele, de ce o fac cu intarziere, va voi explica pe larg pe EmilCalinescu.eu.
Asadar, Katharina este un teen-horror, unde un grup de prieteni, de liceeni, hotarasc sa o ia pe via Transilvanica pentru a-l plimba pe un prieten venit din strainatate. La un moment dat dau de o fantoma speciala: iubita lui Dracula (fosta? actuala? greu de spus). Katharina este o fantoma extrem de mofturoasa, greu de strunit, insa este in acelasi timp o fantoma buna, prietenoasa, care nu vrea sa faca rau, nu vrea sa sperie, nu vrea sa se razbune.Continue reading Katharina – Dracula film festival 2022
Mirciulica ne spune povestea unui tanar de 30 de ani, Mircea (interpretat de celebrul actor-comediant Mircea Popa / Mircea Bravo, celebru pentru clipurile sale de pe YouTube), care dupa ce a picat examenul de intrare in magistratura revine in casa parinteasca, la Gherla, si se angajeaza la firma de salubritate a unui baron local. Aceasta firma de salubritate avea contracte doar cu statul, doar cu primariile, asa ca Mirciulica lucreaza indirect la stat.Continue reading Mirciulica vs Teambuilding
Teambuilding este noul film produs si regizat de Matei Dima (BRomania). In toate aceste ipostaze el a fost ajutat: regia este facuta impreuna cu Alex Cotet (scenaristul) si Micutzu Cosmin Nedelcu, iar productia este facuta impreuna cu acelasi Micutzu, dar si cu Alexandra Hash si Francisca Vass. In acest film, atat Micutzu, cat si Matei Dima interpreteaza 2 personaje principale. Ma rog, cat de principale sunt ele este un pic de discutat. La limita, eu zic ca ambii au roluri principale
Pe scurt de tot, Teambuilding ironizeaza corporatiile si corporatistii: sefii, angajatii, modul in care se fac promovarile, modul in care o retrogradarea poate fi ambalata drept o promovare, inventiile acelea absolut inutile numite pretios Teambuilding si multe altele. Evident, se bazeaza mult pe stereotipii, multi corporatisti se vor apara cu un alt cliseu „la noi nu se intampla din astea, poate in alte parti da”.Continue reading Teambuilding
Imaculat este un film romanesc rasarit aparent din neant, cel putin pentru mine, are s-a dovedit a fi extrem de interesant si de bine realizat. Per total, o surpriza placuta.
De fapt, ar fi trebuit sa spun ca Imaculat este un film plin de surprize, un fel de Kinder cinematografic. Surprizele vin din 3 directii:
O coabitare regizorala dintre o scenarista (Monica Stan) si un director de imagine (George Chiper-Lillemark),
Un rol principal interpretat excelent de o (inca) studenta, o debutanta in film, Ana Dumitrascu. La fel de debutanta in regie este si regizoarea, cea despre care vorbeam mai sus.
Un al doilea rol principal interpretat fabulos de un non-actor, un actor neprofesionist, Vasile Pavel Digudai (cel care impresionase si in Soldatii. Poveste din Ferentari).
Despre ce este vorba in Imaculat? Pai este vorba despre un centru de reabilitare pentru drogati, unde este internata tanara si inocenta Daria. Acolo este luata in primire de seful „inchisorii”, Spartac (Vasile Pavel Digudai), care o ia sub protectia sa. Inocenta ei o salveaza de avansurile sexuale ale celor de acolo, insa totul are un pret.
Nu va spun mai multe, nu va spun exact ce pateste, nu va descriu nici scenele pe care le veti vedea (pentru multe persoane de sex feminin a fost extrem de greu de privit, desi personal am vazut scene mult mai grele), asa ca va voi vorbi despre un aspect pe care eu il consider important, fundamental.
Asadar, desi vorbim despre un centru de reabilitare, eu il vad tot ca pe o inchisoare. Caci, din punctul meu de vedere, filmele despre viata in inchisoare lipsesc cu desavarsire din cinematografia noastra. Avem filme despre inchisorile comuniste (Arest, Intre chin si amin ori filmul inca nelansat al amicei mele Victoria, Experimentul Pitesti), dar despre viata din inchisorile capitaliste avem prea putine. Poate doar celebrul Eu cand vreau sa fluier, fluier. Ca sa glumesc putin, cinefilul autohton cunoaste mai bine inchisorile americane decat pe cele romanesti.
Eh, acest film, Imaculat, repara putin aceasta nedreptate. E drept, diferenta fundamentala dintre o inchisoare si acest centru de reabilitare este prezenta femeilor. Dar fix acest aspect face povestea mai interesanta. Atmosfera, obiceiurile, ierarhia – totul este fix ca intr-o inchisoare. Chiar daca lucrurile se desfasoara altfel, caci aici nu esti inchis zeci de ani, ca-ntr-o inchisoare clasica. Si nici gardieni nu ai, ci niste medici si asistente ceva mai blande, mai putin fioroase.
Trebuie, insa, sa va spun marele meu dezavantaj: nu ma pot pune pe de-a-ntregul in povestea filmului. Cei care au copii au trait altfel filmul, povestea, pentru ca ei isi puteau imagina cum ar fi ca al lor copil sa se apuce de droguri. Dupa ce vezi un astfel de film stai si te intrebi daca acele luni in centrul de reabilitare fac bine sau fac rau copilului. Eu, unul, pentru ca nu-mi propun nici sa iau droguri si nici sa fac copii, nu ma pot transpune foarte mult in poveste. Mintea mea, ca sa n-o ia razna, ca sa se protejeze, imi transmite faptul ca nu am cum sa ajung acolo. Drept urmare, nu mi se poate face #pieleadegaina asa cum, de pilda, mi s-a facut atunci cand am citit cartea Rugaciune pentru Cernobil. Acolo eram afectat de simpla posibilitate de a ma afla in acea situatie. Asa functionez eu, pur si simplu pot cu adevarat sa sufar doar atunci cand realizez ca m-as putea afla si eu acolo intr-un viitor mai apropiat ori mai indepartat.
Nu va zic mai multe, va sfatuiesc doar sa va imaginati cat de schimbata va iesi micuta Daria de acolo.
Imaculat este un film excelent, din pacate mult prea putin popularizat. Chiar daca rulase la Les Films de Cannes au Bucharest, eu nu auzisem de el (decat ca exista si atat), asa ca surpriza a fost cu atat mai mare dupa ce l-am vazut. El a rulat la Festivalul Filmului European, unde l-am vazut eu, insa de maine, 27 mai 2022, va intra in circuitul normal al cinematografelor, fiind distribuit in Romania de Follow Art Distribution. Mergeti sa vedeti Imaculat pentru ca merita si pentru ca, estimez eu, nu va rula foarte mult in cinematografe. Este o bijuterie cumva ascunsa, de care trebuie trebuie sa profitati cat aveti ocazia.
Lebensdorf, in limba germana, inseamna „satul vietii”. Chiar daca in mod oficial in film personajul principal este Ducu (interpretat credibil de Mimi Branescu), un scriitor aflat in plina criza a varstei de mijloc, mie personajul principal, punctul central al filmului, este satul Lebensdorf.
Ca sa intelegeti ce este cu acest sat si cum ajunge protagonistul acolo, trebuie sa va mai povestesc un pic: Ducu Dobrescu este un scriitor aflat intr-o criza profunda. Scriitoriceste este intr-o criza de inspiratie, insa criza lui este pe toate planurile. Este in plin divort de Andra (interpretata de Ioana Flora), o avocata de succes, asa ca hotaraste sa plece din Bucuresti tocmai la Berlin, intr-o rezidenta de creatie. Doar ca undeva langa Berlin, in acel minunat satuc numit Lebensdorf locuia o fosta iubire de-a sa din tinerete, Giulia (interpretata excelent de Ana Covalciuc).
Lebensdorf este un loc cu reguli este: un sat locuit de ecologisti, unde sarcinile se impart in mod egal intre toti. Un sat locuit de hipioti, care mananca sanatos (si fara carne, evident), care apreciaza linistea, care au reguli precise inclusiv in ceea ce priveste locul unde poti fuma. Nu va zic mai multe, trebuie sa descoperiti singuri acest sat minunat.Continue reading Lebensdorf (2022)
Tabara este al doilea film produs de celebrul vlogger Selly. Pe primul, 5gang: Un altfel de Craciun, l-am vazut pe Netflix si nu intr-o sala de cinema si NU mi-a placut. Ceea ce, paradoxal, este un mare avantaj pentru acest nou film, Tabara: seteaza extrem de jos asteptarile, care asteptari, cel putin in cazul meu, au fost depasite.Continue reading Tabara
Dirijorul tacerilor ne spune povestea unui imobil, a unei case ridicate in perioada interbelica, a carei poveste se continua pana in prezentul zbuciumat plin de rechini imobiliari, avocati ticalosi si politicieni influenti.
In prezent, in acest imobil locuiesc 3 familii: un afacerist deloc cinstit impreuna cu sotia sa casnica si copilul lor; un alt cuplu format dintr-un arhitect si o psiholoaga si un al treilea cuplu de pensionari, el fiind fiul inginerului constructor care a ridicat imobilul.
Nu va zic fiecare ce rol are in poveste, nu va spun care este povestea imobilului si nici cum se termina totul, insa si daca v-as spune tot ar avea farmec sa vedeti acest film. Caci filmul este in sine o poezie, una extrem de melodioasa (muzica curge perfect) si extrem de estetica (superb din punct de vedere vizual), una pe care trebuie s-o savurezi, pe care nu ai voie s-o ratezi. Altfel spus, suspansul e doar un mic ingredient, un condiment, nicidecum cel principal, al acestui film.
Despre celelalte aspecte strict cinematografice ar mai fi multe de spus. Eu voi incerca sa va vorbesc despre 3 dintre ele, pe scurt.Continue reading Dirijorul tacerilor
Casa cu papusi este un film care a rulat prima data la TIFF 2020, fiind un documentar despre … batranete si despre relatia dintre generatii.
Casa cu papusi este o incursiune intr-o lume speciala: vacanta anuala a unor doamne in varsta de peste 70 de ani. Nu va spun cine sunt, nu va spun povestile lor, nu va spun relatia lor de rudenie cu regizorul Tudor Platon, asta va trebui sa aflati singuri. Va spun doar ca Tudor Platon a semnat imaginea pentru mai multe filme de scurtmetraj si de lungmetraj, cele mai cunoscute fiind Scurtmetrajul de Oscar Cadoul de Craciun si lungmetrajul Sa nu ucizi. Un director de imagine foarte bun decide sa isi faca un documentar propriu, in care si apara. Deja suna altfel premisa acestui film, nu?
Casa cu papusi este filmat intr-un stil foarte sincer: protagonistelor li se cere sa fie naturale, fara sa li se spuna efectiv cand sunt filmate. Uneori chiar sunt mintite ca filmarea s-a oprit, desi ea continua. Oricum, nefiind actrite, ele nu s-ar fi putut preface, nu ar fi putut juca alt rol. Practic, tot greul cadea pe umerii regizorului, care trebuia sa selecteze cele mai bune scene si cadre, montajul fiind cheia acestui film.
Casa de papusi este un film necesar, care trebuie vazut de cat mai multi ani, de absolut toata familia, drept urmare nu voi intra in prea multe detalii. Va las pe voi sa le descoperiti pe protagoniste, sa le descoperiti povestile lor de viata. Eu va voi povesti o experienta personala care, cumva, m-a marcat, mi-a marcat modul de a vedea varstele.Continue reading Casa cu papusi
Zapada ceai si dragoste este cel mai nou hit cinematografic romanesc, hit care ne aminteste de celebrul Miami Bici. Cele 2 filme sunt comparabile, iar cuvantul HIT este potrivit in context avand in vedere prezenta celebrului Liviu Varciu.
Avem 3 prieteni, pe numele lor Zapada Ceai si Dragoste, ma rog, irelevant cat de prieteni erau de fapt, care ajung sa fie inchisi in aceeasi celula. Ei evadeaza cu ajutorul unui mare interlop, care reuseste sa obtina o bautura care te teleporta vreo 20 de metri. Din pacate, nu ni se spune exact ce era cu aceasta bautura, cum functiona exact (este o explicatie pe jumatate amuzanta, din pacate SINGURA), cum a fost descoperita, insa filmul NU este SF, drept urmare nu ar trebui sa avem pretentii in acest sens. Cu toate astea, este mai SF decat 90% dintre filmele romanesti. Continue reading Zapada Ceai si dragoste
Romania Salbatica este cel mai celebru film pe care-l ratasem la TIFF 2021. Dar, cum de felul meu sunt optimist, pot spune ca aceasta ratare a functionat in favoarea mea, caci in loc sa-l vad in aer liber, la o calitate (doar) buna, l-am vazut intr-o sala de cinema de mall, la o calitate excelenta. Si, credeti-ma, este un film care MERITA vazut la cea mai buna calitate posibila.
Incep acest articol despre filmul romanesc Dupa 40 de zile in mod atipic, dorind a sublinia un lucru care mie mi se pare fundamental: daca de obicei traducerea titlului este deficitara, uneori absurda (pentru ca in multe cazuri titlul este efectiv intraductibil), de aceasta data traducerea, titlul englezesc, international, este mult mai bun si mai sugestiv. Este exact ce a vrut sa spuna autorul cu titlul romanesc, fara ca multi cinefili sa se prinda (in mod cert dupa ce vezi filmul iti dai seama, insa daca vezi doar acest titlu, fara sa citesti altceva despre film, sansele sa te prinzi despre ce-i vorba sunt minime).
Dupa 40 de zile ne arata viata a doi prieteni de-o viata, ce au o gandire diametral opusa: Emil este analiticul, lucidul, calculatul, cel care refuza explicatiile mistice si care, din aceasta cauza, reuseste sa incalce cam toate regulile nescrise din sat, in timp ce Titi este misticul. Sotia lui Emil, Smaranda, tocmai a murit si i s-a facut parastasul de 40 de zile.
Pentru cine nu stie, in credinta populara romaneasca parastasul acesta, de 40 de zile, este cel mai important. Se spune ca intre moartea persoanei si parastasul de 40 de zile sufletul decedatului bantuie, nu-si gaseste locul. Parastasul acesta ii stabileste locul in lumea de dincolo. Sufletele care bantuie, fantomele, sunt cele carora nu li s-a facut ori nu li s-a facut corect acest parastas.Continue reading Dupa 40 de zile (No rest for the old lady) – TIFF 2021
Scara, al treilea film al regizorului Vlad Paunescu (cunoscut mai degraba ca producator si detinator al studiourilor Castel Films; cel mai recent film al sau fiind Live, din 2015, cu Tudor Chirila in rolul principal), a fost vazut la TIFF 2021, intr-o sala arhiplina a Cinematografului Victoria. Din pacate, eu veneam dupa o zi epuizanta, filmul a avut proiectia de la ora 22:30, terminandu-se in jurul orei 1. Spun din pacate pentru ca nu am mai avut energia sa stau si la conferinta de presa de dupa. Probabil echipa filmului prezenta in sala a spus lucruri interesante. Voi prinde, insa, filmul la o proiectie speciala candva in Bucuresti, deci lucrurile nu sunt atat de grave.
Povestea filmului este una de-a dreptul fascinanta: vedem prin ochii lui Andrei, un tanar actor neadaptat nici in comunism, nici in capitalism, cateva momente esentiale din istoria Romaniei. Acesta reuseste sa se regaseasca in personajul Aliosa din Fratii Karamazov, prin intermediul acestuia Andrei cauta drumul spre divinitate.Continue reading Scara – TIFF 2021
Neidentificat este un film romanesc ce s-a vazut prima oara la TIFF 2021, insa pe care eu l-am vazut aseara, marti 3 august, la Cinema City Afi Cotroceni (in Bucuresti). Am zis ca la TIFF pot vedea altele si, in plus, calitatea cinematografului de mall este oricum superioara.
Neidentificat este o drama thriller, in ordinea asta. Florin Iespas este personajul principal, un politist (detectiv) ce devine obsedat de cazul unor incendii ce au dus la moartea a doua femei. Ancheta era oficial a unui coleg, insa nu avansa deloc, iar acel coleg, Radu, era in concediu. Hotaraste sa mearga la superiorul sau (Vasile Muraru, un rol excelent, unde-si foloseste pe deplin umorul sau inconfundabil) pentru a cere cazul. Nu-l primeste, insa decide sa treaca peste decizia oficiala si sa-l ancheteze neoficial. Va las pe voi sa descoperiti urmaririle si din ce motiv era el atat de obsedat de acest caz.
Intregalde (scris Întregalde, insa eu scriu fara diacritice) este o micuta localitate din judetul Alba (satul de resedinta al comunei cu acelasi nume). Aceasta localitate da titlul noului film regizat de Radu Muntean, regizor care s-a afirmat in 2002 cu filmul Furia (considerat unul dintre primele filme ale noului val al filmului romanesc); intre timp, a mai facut cateva filme cunoscute, dintre care amintesc Marti dupa Craciun, Alice T si Un etaj mai jos.
De aceasta data, avem trei prieteni care impart ajutoare in zone izolate. Isi folosesc propriul timp, propria masina, si reusesc sa ajunga in zone sarace unde altfel se ajunge greu. Inregalde este un astfel de loc, un sat izolat mai locuiesc cateva suflete (in realitate, conform Wikipedia, numarul locuitorilor ar fi de 59 in satul cu pricina).Continue reading Intregalde – TIFF 2021
Strajerii Deltei este continuarea filmului Strajerii, pe care din pacate eu nu l-am vazut. Mi-a placut ideea, auzisem numai de bine despre primul, asa ca am zis ca e cazul sa-mi incalc unul dintre principii si sa merg sa vad partea a doua fara s-o fi vazut pe prima. Si nu am regretat.
Intai si intai, ca sa incep cu sfarsitul, spun din start ca filmul poate fi vazut si inteles fara sa-l fi vazut pe precedentul. Nu e nimic de neinteles, singurul regret dupa vizionarea lui fiind cum de am putut rata precedentul film?
La inceputul anului trecut auzisem ca urmeaza sa se lanseze 2 filme care au tematica asemanatoare: incidentele (ca au fost mai multe) generate de cativa extremisti religiosi, care au intrerupt mai multe proiectii de filme pro-lgbt. Primul asta de incident s-a petrecut in 2013, cel mai recent fiind in 2018. Legat de numele filmelor, primul a fost 5 minute, care a apucat sa se lanseze in 2020, insa cel de-al doilea, Camp de maci, a asteptat vremuri mai bune, urmand a se lansa anul acesta in septembrie (pe 17). Eu l-am vazut la TIFF 2021,
Povestea este un pic mai complicata decat la primul, caci aici avem in prim plan un jandarm … gay. Cristi este jandarmul in cauza, unul caruia ii plac barbatii, a descoperit recent asta, insa ascunde pasiunea lui de toata lumea. Doar sora lui stie asta. Drept urmare, atunci cand este pus sa asigure ordinea in cazul incidentelor dintr-un cinematograf bucurestean, acolo unde protestatarii anti-lgbt au reusit sa opreasca proiectia unui film pro-lgbt, el isi pierde cumpatul atunci cand un fost „prieten” de-al lui il recunoaste.
Vedeti voi ce s-a intamplat cu exactitate si cum se termina totul. Pana atunci, eu va voi spune cele 3 puncte tari certe ale acestui film.
Primul si cel mai important este absenta personajelor pozitive si negative. Cu totii sunt oameni, cu greselile lor, cu slabiciunile lor. Cristi, personajul principal, nu este nici pe departe personaj principal. In limbaj uzual este un ipocrit sinistru. E drept, are motivele sale, nu se simte in largul sau, nu vrea sa fie privit ciudat. Intr-un fel, el se apara atacand. Cu toate astea, nu e deloc un personaj pozitiv, erou nici atat.
Al doilea punct forte al filmului este ca desi vorbim despre un incident care a produs ceva haos, filmul nu este haotic. Regizorul Eugen Jebeleanu, la baza regizor de teatru, reuseste sa descongestioneze cadrul. Reuseste sa faca asta intr-un mod inteligent: practic, jandarmii scot toti spectatorii pe hol, acolo erau zarva, harmalaia, pastrand personajul principal in sala in care acum nu mai era altcineva.
Dialogurile, caci acestea este al treilea punct forte, sunt excelente. De altfel, acolo in sala filmul este aproape spectacol de teatru, un film de interior tinut din dialoguri, care dialoguri sunt excelente, amuzante, inteligente, percutante, credibile.
Pentru ca ma veti intreba, va marturisesc faptul ca mie mi-a placut mai mult decat 5 minute (regizat de Dan Chisu). Mai bun, mai solid, mai credibil, mai complex (desi, de fapt, mai simplist ca realizare, ca executie) si mai putin haotic (deci mai bine tinut in frau de regie).
Camp de maci este un film excelent, pe care vi-l recomand indiferent daca sunteti pro sau anti-lgbt. Este un material brut pe care fiecare il interpreteaza cum doreste. Nu suntem indemnati in niciun fel sa ne schimbam parerera, important fiind, de fapt, sa DISCUTAM aceste lucruri. Fiecare va gasi argumente pentru a-si sustine credinta. Nu este o opinie, este o credinta, indiferent cat de radical sau de moderat si-o sustin unii si altii.
Camp de maci intra, dupa cum ziceam, in cinematografe din 17 septembrie 2021, fiind distribuit in tara noastra de ICON Production.
ps: L:a Camp de maci este interesant ca nu se precizeaza nici locul de desfasurare a actiunii (eu am recunoscut capitala, dar nu se spune explicit asta), nici anul in care aceasta are loc. Avand in vedere ca incidente au tot fost, poate fi vorba despre ORICARE.
ps2: Sa nu se inteleaga ca eu as fi impotriva LGBT, eventual a casatoriilor gay. Ideea este, insa, ca un film vadit pro-lgbt, cu mesaje radicale, isi va rata cu brio obiectivul. Astfel de filme, care ridica problema, care invita la discutie, sunt o idee mult mai buna.
Mia isi rateaza razbunarea este al doilea film al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, dupa Cateva conversatii despre o fata foarte inalta, pe care l-am vazut TOT la TIFF, acum 3 ani.
De aceasta data, vorbim despre o fata Mia inselata, care vrea sa se razbune pe fostul (sau, ma rog, inca actualul) filmandu-se facand sex cu alt barbat. Doar ca nu e clar ce barbat ar accepta sa fie filmat in timp ce face sex cu o necunoscuta ori aproape necunoscuta. Motivul dorintei de razbunare este o palma pe care Mia o primise de la prietenul ei (il cheama Teo in film).
Ce este interesant este ca pe Teo nu-l vedem, stim despre el doar din ce ne spune Mia. La fel si palma: n-am vazut-o, ni s-a spus despre ea, dar nu ne-a fost aratata. Si nici n-a lasat urme fizice, doar psihice. El, ca personaj, este cu atat mai interesant, iar eu, ca barbat, ca Toma Necredinciosul, pot pune la indoiala inclusiv acea palma. Uneori, in istericalele Miei, chiar m-am intrebat cat de tare a fost palma, care a fost contextul, ce a zis ea, pentru ca apoi sa ma intreb „oare chiar a palmuit-o?”.Continue reading Mia isi rateaza razbunarea – TIFF 2021
Spirala este o coproductie Romania – Ungaria, produsa de Hai Hui Entertainment si distribuita in Romania de Transilvania Film, care-l are in rolul principal pe actorul roman Bogdan Dumitrache. Filmul este in maghiara, la TIFF a rulat cu titlul SPIRAL, deci publicul roman mai putin informat ar fi putut fi indus in eroare. Oficial este coproductie, eu i-as zice mai mult un film ardelenesc de limba maghiara. E drept, la TIFF 2021 a rulat in cadrul Zilei Maghiare.Continue reading Spirala (Spiral) – TIFF 2021
Otto Barbarul este unul dintre putinele filme romanesti care pune pe tapet problema sinuciderii printre adolescenti. O face bine, iar realizarea artistica este una de exceptie.
Otto Barbarul este un adolescent punk de 17 ani, a carui viata este data peste cap de sinuciderea prietenei ei. Fiecare persoana din viata sa il perturba, devenind captiv intr-un fel de cerc vicios: bunicul sau Bubu, care nu mai stia de el; parintii lui; mama prietenei; cei de la asistenta sociala; colegii sai de trupa. Otto Barbarul trebuie sa iasa din acest cerc vicios si sa-si constientizeze vinovatia.
Ce este interesant, de fapt primul lucru care-ti atrage atentia inca dinainte sa vezi filmul, chestie vizibila din distributie, este ca pot fi vazuti impreuna Adrian Titieni si Marc Titieni. Partea si mai interesanta este ca cei 2 joaca rol de tata si fiu. Chimia dintre ei este evidenta, la fel si asemanarea fizica (in multe filme, lipsa de realism vine si din absenta acestui aspect: te uiti la copil/adolescent si la parintii sai si nu seamana deloc). Si mai interesanta este alegerea lor: s-a dat casting, regizoarea l-a ales intai pe Marc Titieni (era vorba de rolul principal, totusi), tatal sau fiind ales ulterior. Oricum, o alegere extrem de inspirata.Continue reading Otto Barbarul – TIFF 2021
